Multiculturalismul are aroma de usturoi

Este o aluzie, dar una mai mică. Înainte să subliniez aluzia mea pe care multă lume o bănuiește, vreau să subliniez câteva lucruri. Lucruri care îmi stau pe suflet de multă vreme, dar dintr-o lene și o comoditate de care ar trebui să-mi fie rușine, am ales să nu vorbesc. Astăzi, am întâlnit niște oameni frumoși, cu care am povestit multe despre multiculturalism.

Europa, are o grămadă de țări frumoase. Toate sunt, inclusiv a noastră. Doar că noi suntem prea ocupați să aruncăm cu multă ură în ea, în loc să o iubim și să ne bucurăm de ea. În același timp, Europa, acest continent drăguț, cu țări frumoase, face filme. Dar nu așa oricum, face filme care vorbește despre fiecare țară în parte. Filme cu povești, cu istorie, cu tâlc. Filme care îți spun cât de diferiți suntem, dar cât de mult semănăm. Acest clișeu pe care nu vrem să-l acceptăm: faptul că oamenii sunt la fel, diferă doar limba vorbită.

Merg la același cinema de foarte multă vreme, pentru că este singurul care aduce producții europene, producții care nu vor intra în mall-uri. Filme ale oamenilor care au o poveste de spus, iar pentru a putea să înțelegem alte popoare, este important să ascultăm și să vedem povestea lor. Filme independente sau făcute de case de producții mici. Costuri mici, dar capodopere care te fac să zâmbești tâmp la ecran.

Oh, cât de important este, să nu uiți să îi iubești pe oamenii din jurul tău.

Cât de important este să vedem totul pe ecrane, să ne cunoaștem între noi. Să dăm putere și încredere oamenilor care spun povestea fiecărei țări. Care ne spun poveștile din spatele lucrurilor, care ne arată pasiunea filmului în orice limbă străină.

Ne spunem multiculturali, dar mergem doar la filme americane. O prostie! Personal, ungurii fac niște filme bestiale, care povestesc atât de bine toată istoria lor ca țară. Țări sărace precum Iugoslavia, Slovenia, Ucraina, care vorbesc de multe ori despre o sărăcie crâncenă de îți ridică părul pe tine, sunt cele care ne arată ceea ce nu vrem să credem că există. Poveștile oamenilor simpli sunt pe ecrane, în fața noastră, trebuie doar să le vedem.

Multiculturalismul cinematografic este cel mai important lucru care trebuie avut în vedere, atunci când vrei să vezi un film. O să vezi și filme care îți vor displăcea, regizori care nu s-au putut neapărat face înțeleși, dar nu te lăsa bătut. Vezi mesajul din spate. Înțelege alte popoare. Renunță la un pachet de țigări și bucură-te de culturile din jurul tău. Lasă ura deoparte, doar pentru că vorbesc altă limbă, nu înseamnă că sunt diferiți.

Asta înseamnă multiculturalism în cinematograful European: să vezi povești despre oamenii din jurul tău. Să te regăsești în ele și să îi iubești fără să-i cunoști. Să vezi povestea din spate, din spatele granițelor, din spatele ecranului.

Festivalul Filmului European (un like pe Facebook pentru treaba bună, merită!), vorbește în multe orașe despre culturile din continentul nostru dărguț.

De ce are multiculturalismul aromă de usturoi? Pentru că după ce îl guști, nu te poți scăpa de el. Îl iubești pur și simplu!

p.s. ei au o provocare să vorbești în emoticoane despre un film prezent la ei. Eu nu am văzut încă filme la ei, dar am avut inspirație pentru un alt film, aromat, pe care vă las să-l ghiciți, pentru că, și acesta, este despre multiculturalism.

filmul usturoi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.