Jurnal de voluntar

10731165_312300005637297_5152369481631064439_n

A inceput nebunia. A inceput 2015 fara sa-mi dau seama cand s-a terminat 2014. Chiar daca am simtit deja primul val pe pielea mea cautand o multime de lucruri in special un moment de liniste, al doilea val m-a luat prin surprindere. M-a luat prin surprindere intr-un fel bun, mi-a adus un zambet pe fata. Cred ca ma hranesc cu energiile oamenilor din jurul meu, toate energiile astea pozitive, toti oamenii care stiu ca o sa fie bine si ma linistesc si pe mine. Lor trebuie sa le multumesc, acestor oameni care ma linistesc sufleteste si raman astfel calma si zambareata.

Vad Cluj Greeters ca pe un copil. Altii ii au fizic, ii cresc, ii invata sa mearga si sa vorbeasca. Eu momentan ii am in forma de proiecte, iar acest mic copilas al meu tocmai incepe sa se rostogoleasca prin parc, vrea sa vada si jucariile altor copii. E curios si insetat de informatie. Insetat de tot ce inseamna oamenii din jurul lui, vrea sa fie cunoscut si admirat. Vrea sa creasca mare la fel ca ceilalti copii. Eu il iubesc si o sa-l cresc mare. Il invat sa fie cuminte si intr-o toamna il dau la o scoala buna.

Intre timp balbajeste pe inregistrari radio, interviuri la tv sau presa scrisa. Pentru cine credea ca printul e mort, eu incep un album de poze cu o multime de decupari din ziare. Abia astept sa pun cat mai multe acolo. Abia astept! Asta este alta poveste.

Aseara am inceput o mica agitatie. Fugi la Casino sa vorbesti repede la TVR, fugi in centru sa cunosti oamenii. Primii greeteri au inceput sa apara. Oameni pe care ii privesti si vezi energia in ei. Vezi ideile despre locuri, despre viitori turisti, despre cum sa faci sa fie bine si tot. O gramada de oameni cu vieti diferite care-si dedica timp si idei, pentru a se asigura ca exista turisti fericiti.

Cat de mult conteaza caldura unui om, cat de mult conteaza initiativele altor oameni. Ce de oameni frumosi sunt in jurul nostru iar noi suntem prea ocupati sau preocupati de a ne incrunta la tot ce se intampla.

Cluj Greeters incepe sa prinda contur, eu inca mai tanjesc dupa un numar tot mai mare de voluntari si astept valul de turisti. Se vor rezolva toate, sunt sigura, pana atunci, sa ne bucuram de sfarsitul iernii, de cactusul din geam si bambusul care-si schimba frunzele.

Jurnal de voluntar incheiat pe ziua de azi.

P.S. Daca vrei sa te inscrii ca voluntar, formularul e aici , iar eu o sa te rasplatesc cu o multime de zambete pentru prezenta ta in proiect.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *