Filmele la care nu pot ajunge

Am stat și m-am întrebat, multă vreme, care este povestea filmelor care ajung în cinematografe. Am aflat o mare parte dintre ele ajung foarte greu în cinematografe, iar ca să rămână acolo, trebuie ca oamenii să creadă în ele.

Numărul de oameni care reușesc să creadă în filmele românești este tot mai mic, dar este destul de mare în același timp. Nu mai avem timp și energie să credem în multe lucruri din jurul nostru. Atunci când foarte multă lume încearcă să ne convingă să dăm o șansă unui film românesc, răvășim toate orarele de pe internet ale cinematografelor care au făcut loc unui astfel de lucru. Vrem să dăm o șansă oamenilor care încă încearcă să mai facă o schimbare în țara asta, care încearcă să exprime filmul diferit, să ne arate lumea filmului pe care o iubim, chiar aici, la noi în țară.

Realitatea între a vrea să vezi un film și a reuși, este grea. După 2-3 săptămâni în care încerci să te gândești cum să faci să ajungi la el, te decizi într-un final să renunți, pentru că nu mai ai putere să speri. Renunți pentru că nu există nicio formă în care poți vedea un film. Filme românești, grele, sunt aruncate în program la ore imposibile, parcă făcând imposibil oricărui om care are un job să ajungă la el. Un film greu, dramă, de peste 2 ore, în mijlocul săptămânii de la 22:30, sau chiar de la 15. Sacrificii pentru filme facem toți, dar uneori, preferi să dormi la ore decente și să fii fresh la lucru, decât să te zvârcolești în pat toată seara după un film greoi.

Oare scopul cinematografelor nu este de a atrage public mai mult la filmele lor? De a aduce bani în cinematograf? Regizorii filmelor românești merită doar ore imposibile după premieră?

În orașul acesta multicultural, Cinema Victoria este singurul cinematograf unde intră cele mai multe filme românești, producții europene mișto despre care citesc pe net. Este de la distanță unul dintre cinematografele mele preferate la acest capitol. Exceptând programul.

O glumă în grupul de oameni cu care mă duc la film, este că programul e făcut prin decizii foarte bine alese: este un film pe care oamenii vor să-l vadă? Scrie mult pe net despre el și ar putea să umple sala des? Perfect, hai să-l punem de la 15, 17:30 și 22. Orele imposibile pentru orice om care are un job full time până la 18-19 iar a cărui oră de trezire este de obicei imediat după răsăritul soarelui.

Apoi, începem să ne întrebăm când vom găsi filmul pe net, un HBO Go, un DVD, ceva, să ne adunăm la cineva acasă pentru a ne bucura de el la orele la care dorim noi, pentru că viața filmelor bune în cinematografe e scurtă, iar vina nu este în întregime a oamenilor care nu merg la filme, ci a programului care face imposibil ajunsul la acestea.

Astfel, Atelierul nu am reușit să îl văd nici în această săptămână. Poate săptămâna viitoare am mai mult noroc.

Aștept filmele premiate la festivaluri în această primăvară, să fug la premiere la înghesuială, pentru că altfel, va fi mai mult decât imposibil să ajung să le văd. Lucru care este trist. Partea bună a orarului nașpa de filme, este că voi reuși să îmi fac o colecție destul de mare de filme superpe pe DVD.

Partea plină a paharului este greu de văzut uneori prea colorată, dar măcar, îți sare în ochi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.