Category Archives: voluntariat

Tipologii de voluntari

De multa vreme am articolul acesta in minte. M-am gandit tot de atata vreme ca poate nu este bine sa-l scriu. Poate ar trebui sa nu spun nimic pe tema asta, poate am sa supar oameni. Apoi m-am gandit ca vreau sa il scriu, pentru ca nu o sa spun nimic nou. Am sa arat o situatie, am sa vorbesc desper tipologii de oameni. Tipologii pe care i-am intalnit eu de-a lungul anilor prin toate proiectele si evenimentele pe care le-am facut, sau tipologii pe care le-au intalnit prietenii mei. Nu pot sa spun ca am avut chiar cu toti contact, dar poate ca acesta o sa devina un articol frumos atat pentru cei care se ofera voluntari in proiecte cat si pentru cei care coordoneaza voluntari.

De la inceput trebuie inteles conceptul de voluntar. Conform dexonline:

VOLUNTÁR, -Ă, voluntari, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. (Despre oameni și manifestările lor). 1. Care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ◊ Act voluntar = acțiune săvârșită de cineva în mod conștient, voit. 2. Care exprimă voință. 3. Care își impune voința; autoritar. II. S. m. Persoană care cere să fie chemată sub arme fără a avea această obligație; p. ext. persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se oferă să execute o misiune de luptă. ♦ Persoană care se oferă să facă un. serviciu de bunăvoie și dezinteresat. [Var.: (II) (înv.) volintír, volontír s. m.] – Din fr. volontaire,lat. voluntarius, rus. volentir.

Asadar, definita nu este chiar atat de grea, dar responsabilitatea este mai mare decat cea pe care o poate spune orice definitie.

Un voluntar are o responsabilitate imensa, chiar daca el realizeaza sau nu, un proiect, oricare este el, care are voluntari, isi pune baza in ei. Oamenii din spate se bazeaza pe faptul ca voluntarul X sau Y a promis  ca va ajuta la ceva. Incepand cu lipitul de afise sau pur si simplu un act de prezenta, oamenii se bazeaza pe promisiuni. Stiu, noi oamenii avem un prost obicei din a avea incredere in voluntari, din a crede promisiunile pe care acestia le fac si apoi prin a ramane complet dezamagiti.

Poate ca nu inteleg eu conceptul destul de bine din perspectiva unui voluntar. Nu inteleg eu ca omul acela s-a angajat ca pe timpul lui liber sa faca ceva, care ma ajuta pe mine, fara sa primeasca nimic in schimb. Bullshit-urile cu experienta voluntara sunt ceea ce conteaza pentru acel om nu sunt bune nici macar de un curs motivational. Voluntarul vine pentru ca vrea. Nu asteapta nimic in schimb, dar se bucura daca primeste.

Voluntarul trebuie sa primeasca in primul rand: RESPECT, apoi de la astea pleaca micile atentii de bun simt: o apa si-un sandwich. Ii mai dai un tricou, ii asculti off-ul, il imbratisezi si ii spui ca e minunat. E tot ce poti sa-i oferi, iar el va aprecia acest lucru.

Voluntarii sunt acei oameni ai evenimentelor/festivalurilor cu care lumea se poarta cu cele mai frumoase manusi (sau asa ar trebui). Sa fie tot timpul multumit, sa fie ok, sa aiba timp, sa se distreze, sa fie relaxat, sa nu fie stresat, sa fie in zona lui de confort. Totul trebuie sa fie perfect, sa ai grija ca fiecare voluntar sa aiba tot ceea ce-l face sa fie fericit, pentru ca fara el, o parte a acelui proiect nu ar exista.

Acum ca am incheiat introducerea despre ce inseamna un voluntar, sa vorbesc asadar despre tipologiile de voluntari intalniti (de mine sau colegii mei care lucreaza cu voluntari).

  • Entuziastul – este acel om care este atat de plin de entuziasm, da atatea idei, incat nu stii ce sa faci. Il privesti si il asculti. Are multe idei, iar fie ca le pui in aplicare sau nu, el le are. Doar ca, de cele mai multe ori o sa le puna in aplicare doar pentru ca le are. Ceea ce este un lucru bun, pe cat este de rau, deoarece el nu o sa stie intotdeauna tot contextul sau efectul de bulgare de zapada a ceea ce a facut. Efect care, atunci cand bine intentionat face un lucru prost, iar totul se transforma intr-un balaur cu multi oameni din organizare care zbiara isteric unii la altii intr-un birou pe la 3 dimineata.
  • Idealistul – pus la punct cu toate gandurile, vine sa priveasca totul ca pe o idee inovativa. Majoritatea proiectelor sunt idei inovative, iar idealistul simte ca trebuie sa fie el cel care inoveaza cat mai mult in proiect. O sa ajute mult la ideea la care se implica, dar o sa se supere foarte repede atunci cand nu sunt puse in practica majoritatea ideilor lui, sau cand, procedeul ideal al viziunii asupra proiectului nu este respectat.
  • Neutrul – nu ii pasa foarte mult ce se intampla, cine se cearta sau cand se intampla. O sa ridice din umeri intotdeauna si o sa se ofere doar acolo unde nu se ofera nimeni. O sa ramana in proiect pana se plictiseste, el oricum e acolo deoarece are prea mult timp liber. Multa performanta nu o sa dea, dar e acolo sa ajute, iar daca ii captezi atentia, o sa ajute mult.
  • Nemultumitul – oricat de mult incerci sa-l multumesti, sa-l pupi in fund, sa-i faci pe plac, el tot timpul o sa aiba ceva de comentat. O sa te enerveze si o sa te scoata din minti. O sa iti vina sa urlii la el si o sa te saturi de toate contra-urile pe care ti le arunca. Respira, nu ii trece, el e acolo sa-ti testeze calmul si sa comenteze, iar daca ai noroc sa te ajute. E posibil sa nu fie util, dar in niciun caz nu o sa reusesti sa-l faci sa taca. El e acolo sa fie contra.
  • Vizitatorul – este prezent pe toate foile, raspunde la mailuri sau la call-uri. O sa vina poate la prima intalnire, apoi nu mai auzi nimic de el – vreodata. E in vizita. Exista sanse sa te lase balta in mijlocul unui eveniment. Este chipul pe care n-o sa-l asociezi niciodata cu numele, pentru ca este peste tot in vizita.
  • Atotstiutorul – este poate primul proiect in care se implica, dar el stie multe. Da sfaturi si spune cum ar trebui sa fie lucrurile facute. Se enerveaza cand nu esti deacord cu el si pleaca sau injura. Sau ambele. Nu accepta faptul ca nu are dreptate, dar daca reusesti sa spui ca el si faci ca tine, o sa descoperi ca te poate ajuta mult. Potential si bunavointa este. Deschiderea fata de el trebuie sa fie mare, uneori chiar vin cu idei multe, pe care nimeni nu stie de unde le scoate – pentru ca in general este pe langa context.
  • Muncitorul – o sa puna umarul si o sa te ajute fara comentarii. O sa traga, o sa mute, nu o sa ceara nimic. O sa aiba tot la el tot timpul, o sa vina echipat si cu multe idei. Este cel care o sa taca si o sa faca, iar de multe ori in spate o sa ascunda potentialul celui care avanseaza cel mai repede.
  • Lenesul – o sa faca ce vrea si doar atunci cand vrea. In mare n-o sa faca nimic pentru ca o sa-i fie lene, dar o sa stea acolo sa dea la numar si sa enerveze restul oamenilor ca el nu lucreaza nimic.
  • Lipitoarea – te va pupa in fund. Va pupa tot staff-ul in fund. Nu intotdeauna o sa fie util ca voluntar, posibil sa incurce mult, posibil sa si ajute, dar in orice caz, va dori sa stie tot ce se intampla si va avea buzele lipite de orice fund de staff. Util de altfel pentru lucruri mici, dar daca iti place si crezi ca e de incredere, pentru orice.
  • Fricosul – O sa vina. O sa vrea. O sa aiba curiozitate si potential. Se va pierde pentru ca ii va fi frica de orice implicare. ORICE!
  • Fidelul – O sa vina la fiecare eveniment. O sa vina la fiecare chestie. O sa vina si o sa traga. O sa-l vezi peste tot. Spune “voluntar” si il vezi acolo. O sa se implice trup si suflet, dar nu mai mult decat ii dai. O sa se supere in cativa ani ca nu a progresat, iar mai apoi o sa se opreasca la cateva evenimente de suflet, unde s-a implicat mai mult si a reusit sa progreseze, haterind pe sub buze evenimentele unde altii au progresat.

Cam astea sunt tipologiile voluntarilor. Cred ca n-am ratat niciuna si sper ca n-am suparat pe nimeni. Nu este necesar sa va regasiti undeva. Nu este necesar sa credeti. Dar trebuie sa tineti cont ca atunci cand va oferiti voluntar intr-un proiect, trebuie sa oferiti cel putin respect! Sa raspundeti prompt, sa nu spuneti ca faceti – cand stiti ca nu, sa anuntati din timp orice intervine, sa nu va fie frica, sa dati feedback, sa va plangeti. Sa nu va simtiti ca niste sclavi si sa nu lasati pe nimeni sa va faca sa va simtiti asa. Sa stiti ca sunteti oameni si sa nu uitati ca faceti parte din ceva mare, chiar daca pare mic. Oamenii se bazeaza pe voi, aveti incredere oricat de tulburi par apele.

 

Frustrarea voluntarilor

De aproape un an de zile am inceput sa ma consum dar in acelasi timp sa ma si documentez. Am vazut aparand coordonatori de voluntari si hr specialist ca ciupercile dupa ploaie. Astia au aparut mai repede decat social media specialistii. Personal nu ma deranjeaza aparitia lor ma deranjeaza ca observ o lipsa de profesionalism enorma. Eu, care am invatat din mers cu ce se mananca si niciodata inaintea unui proiect nu ma simteam pregatita sa-l duc pana la capat. Am tras si am furat meserie de la altii timp de 4 ani, dar nici acum nu ma simt pregatita pentru anumite proiecte.

Este mai greu decat se crede sa te ocupi de voluntari, pentru ca tu, ca si coordonator esti la mijloc. Esti comunicarea dintre staff si voluntari. Pe langa asta trebuie sa raspunzi si in acelasi timp sa ignori lipsa comunicarii din staff. Trebuie sa faci fiecare voluntar sa se simta special, mai mult de atat, trebuie sa ai grija ca fiecare voluntar la final sa fie multumit de ceea ce s-a intamplat.

Cei trei ani si opt luni in care m-am ocupat de voluntari multi prin proiecte mi-au adus o multime de prieteni. Deasemenea am cunoscut tot felul de oameni care m-au enervat si care m-au facut sa rad. Am incercat la final sa ramanem prieteni chiar daca pe parcurs ni se parea ca o sa ne spargem capul din cauza unei lipse de comunicari. Da. Asta este secertul: comunicarea. Este adevarat pe de alta p arte, este foarte greu sa ramai comunicativ cand tot stresul cade pe tine. Ramane la mijloc iar telefonul pare sa bubuie in fiecare secunda. Asta este. Nimic nu pare sa mai ramana sub control. Panica si agitatia nu sunt neaparat cele mai bune idei in astfel de momente, dar uneori te apuca disperarea si iti vine sa urlii ca lupul la luna plina.

Un mic lucru ma deranjeaza. Dupa atatia ani, dupa atatia oameni cunoscuti, voluntarii vin si mi se plang de anumiti coordonatori de voluntari. Se plang ca nu au primit atentie, ca s-a vorbit urat cu ei, ca nu au primit minimul de respect, ca nu au fost ascultati. Se plang de o multime de lucruri. Raman de cele mai multe ori socata. Am fost in situatia coordonatorului si stiu ca este greu sa multumesti pe toata lumea, dar oare cand nimeni nu este multumit de tine, problema nu este in alta parte?

Cautam solutii, cautam sa fie totul bine, dar in momentul in care la final se trage linia iar voluntarul este nemultumit, tu ai luat banii si stai pe o terasa si te distrezi, iar voluntarul a avut cele mai dezamagitoare 10 zile din viata lui. Acela cred ca este momentul in care solutiile trebuie cautate prin alte parti. Solutiile trebuie sa infloreasca in egoismul tau ca om.

Poate ca intr-un final am sa ma ambitionez si am sa o iau de la capat, daca tot am eu cateva solutii. Cineva trebuie sa explice cateva lucruri pana cand toata lumea le intelege, iar cel mai important dintre ele este :

voluntarul nu este sclavul tau personal la niciun eveniment/proiect/festival

Voluntar fiind, proiecte cutreieram

Pe 5 noiembrie, este ziua internationala a coordonatorilor de voluntari. Ar trebui sa ma sarbatoresc poate si eu, dar eu m-am retras usor din aceasta arie. Nu sunt sigura ca vreau sa ma retrag de tot, dar cert este ca mi-am incheiat colaborarile cu ONG-urile cu care colaboram. Am luat o decizie de care putini oameni m-au intrebat daca sunt sigura, iar mult mai putini de atat au inteles de ce am luat aceasta decizie.

Pot sa spun cu mana pe tona de mailuri, sau pe lista de prieteni de pe facebook, pe zambetele unor oameni la care-mi aduc aminte vag numele, dar stiu exact ce si cand faceau. Pot sa spun cu mana pe zecile de telefoane pe care le-am primit de-a lungul timpului ca-mi lipsesc oamenii aia veseli. Imi lipsesc tabelele si omuletii, imi lipseste entuziasmul si stresul. Entuziasmul lor, stresul celor din jur. Cu multa durere in suflet mi-am luat la revedere de la proiecte dragi. Proiecte in care am investit ani de zile, proiecte din care am invatat. Am invatat cum se face, am invatat cum nu se face. Am invatat poate de la unii care invatau si ei la randul lor, dar am invatat lucruri pe care mai apoi le-am aplicat si eu.

Am invatat ca trebuie sa respecti toti oamenii din jurul tau oricat de dubiosi ar parea la prima vedere. Ca trebuie sa-ti pastrezi calmul oricat de greu ar fi pentru tine, nicio secunda sa nu uiti ca oamenii aia fac probono un lucru, se dedica prin toata fiinta lor si pentru asta merita tot respectul din lume. Am invatat multe de la cativa coordonatori de voluntari din tara asta si mi-as dori ca intr-o zi sa fiu si eu macar pe jumatate la fel de perfectionista ca ei.

M-am lovit cumva de niste oameni foarte doritori de a lua responsabilitatea atat de usoara a altor oameni. De a lua sub ei responsabilitatea de a face coordonare de voluntari. M-am lovit de acesti oameni care pareau atat de dedicati, atat de dispusi sa faca totul ca sa fie bine pentru voluntari, cand colo, faceau totul pentru a fi bine doar pentru ei. In momentul in care lucrezi cu voluntari, tu ca si coordonator esti cel mai mic. Pui interesele lor pe primul loc, langa cele ale organizatorului. Esti mama care-i tine de mana pe cei doi copii si trebuie ca ei sa invete sa se joace impreuna. Esti stalpul de rezistenta al cladirii, esti omul care trebuie sa comunice si sa aiba incontinuu grija ca fiecare omulet sa fie multumit.

In momentul in care, tu ca si coordonator pui interesele tale, castigurile tale mai presus decat ale voluntarilor. In momentul in care iei din ceea ce trebuie sa ajunga la voluntari ca sa ai tu mai mult, ii minti, strigi la ei, nu le raspunzi, nu le dai feedback, nu ii feliciti. In acel moment, trebuie sa te iei si sa mergi cat vezi cu ochii pentru ca tocmai ti-ai bagat picioarele in ce s-au chinuit ani de zile sa implementeze cei de inaintea ta. Voluntarii aia nu or sa mai aiba incredere in proiectul/organizatia respectiva multa vreme.

In ultimele luni, am vazut proiecte unde volutnarii mi se plang mie (care n-am nimic in comun cu proiectul) despre peripetiile cu coordonatorul. Sper ca stiu ca intotdeauna or sa aiba in mine un prieten care sa-i ajute cu un feedback. Nu cred ca am sa ma mai intorc pe drumul asta curand, cu toate ca mi-e dor de el cu toata fiinta lui. Momentan vreau atlceva in viata mea.

Vreau sa mai spun un lucru

– dragi noi presedinti de organizatii, treziti peste noapte cu 3 luni experienta si cururi pupate sefi peste voluntari. Aveti incredere in oamenii care va dau feedback si va atentioneaza uneori – in special daca au multa experienta in spate

– dragi coordonatori de voluntari, tineti cont : voluntarii nu sunt sclavii vostri personali!

– dragi coordonatori de voluntari, va rog, nu mai dezamagiti oamenii

– dragi voluntari, sa nu va mai fie frica de feedback !

– dragi organizatori. Cascati putin ochii si pe aria de voluntari, oamenii astia comunica cel mai mult despre evenimentul pe care-l reprezinta si este in interesul vostru sa o faca atunci cand sunt mandri si entuziasti, nu dezamagiti

Atelierul lui Mos Craciun

De pe la jumatatea lui noiembrie camera mea se transforma intr-un atelier al lui mos Craciun. Apar cutii goale dubioase care ajung stive micute. Ele se vor umple cu cadouri pentru cei dragi sau pentru cauze nobile. Fotoliul nu mai are haine proaspat aduse de la spalat, are haine pe care nu le mai port dar vreau sa le dau la altii sa se bucure de ele. Plovarase, tricouri, bluzite, fulare, esarfe, jucarii, manusi, etc.

Printre toate astea mai sunt foi, plicuri, hartie de ambalat si alte lucruri. Eternele mele felicitari cu care bucur pe toata lumea nu sunt niciodata destule. Parca de la an la an imi trebuie o geanta mai mare in care sa le tin pentru ca ador sa le dau oamenilor din jurul meu : doar pentru un zambet!

A treia editie Nepoti de Craciun !

Al treilea an in care seara la film ne lipim degetele si apoi cu un stilou si pixuri colorate scriem ganduri la bunici. Evenimentul ca in fiecare an, este la Polus Center, in data de 16. Adevarul este ca dupa doi ani, deja astept cu nerabdare momentul in care in colectia mea de tricouri se va afla si tricoul de anul asta. Pe de o parte imi pare rau ca in primul an nu m-am implicat chiar atat de tare incat sa am si eu tricouas dar stiu ca si anul acela, felicitarile au fost tot bucata din sufletul meu.

Bunica mea (singura pe care o am) mi-a spus la un momentdat ca e mandra ca dupa atatia ani inca mai primeste felicitarea de la mine in perioada sarbatorilor de iarna. Ocazia de a avea aproape de mine, aici, sute de bunici este una pe care nu vreau sa  ratez pentru ca imi face ziua mult mai buna. Pe cat sunt eu de scorpie uneori, rea si asa mai departe, momentul asta al anului ma face ca pentru cateva minute sa uit de tot.

Sa bucuram, deci, duminica de la ora 13 la Polus Center cativa bunici !

Depresia post festival. TiMAF !

23 zile de festival

5 simturi

13 arte

peste 150 de evenimente

17ore/zi lucrate

prea putin somn, dar a fost distractie, au fost oameni noi. A meritat !

Mi-am golit ghiozdanele (pentru ca am folosit doua de-a lungul festivalului), am pozat ce am gasit :

ghirlanda, mingi anti stress, shot, brichete, inelu din Kinder si alte jucarii

bagde-uri si poze 😉

stickere (si postere)

diverse din seria : nu stii la ce-ti trebuie

diverse primite cadou + bricheta cu Parov Stelar 🙂

Ce a ramas dupa tot festivalul? O cutie de amintiri, cativa prieteni si experienta.