Category Archives: Filme / Festivaluri de film

Ploaie in luna lui iunie, pentru ca martie e mainstream

Anul trecut in festival ne-am plans de 2-3 zile ploioase, anul asta ne-am bucurat ca niste copii in prima zi de Craciun daca puteam sa lasam gecile deoparte. Am putut, in ultima zi, cand marea majoritate a oamenilor erau plecati, oamenii mult mai relaxati, terasa de la Casa Tiff plina de cafele si vinuri. Se sarbatorea o zi de soare, se sarbatorea o zi in care cu zambete si cu pareri de rau se mai incheia o editie de festival. Feedback-ul venea soptit pentru a nu jigni pe nimeni, pentru a face si o mini-barfa, pentru a nu auzi nimeni secretele fiecarui departament.

DSCN3489

Guest Angel, cu aripile-mi pierdute pe undeva, cu un cal de la Mercedes si un birjar frumusel cu ironii. Mi-am plimbat oasele obosite in masini de lux cu scopul de a povesti despre oras invitatilor pe care-i luam de la aeroport, pe care-i duceam la conferinte de presa. Oameni care-ti povesteau cu ochii sclipind despre filmele lor la care au lucrat ani de-a randul, despre feedback-ul primit de la spectatori, despre locurile pe care le-au vazut si in special despre invidia prietenilor carora le povesteau ca ei merg in Transilvania. Un invitat imi povestea ca mai nou, moda nu mai este sa mergi la Paris sa-ti faci poze pe la turnuri luminate si pe la muzee aglomerate. Moda este sa vii in Transilvania si sa-ti faci poza langa orice scrie Dracula. Ma bucur sa aud asta, ma bucur din tot sufletul sa aud ca oamenii doresc sa viziteze tara asta de care multi dintre noi s-au saturat.

Tiff-ul a umplut cinematografele. Un producator mi-a spus ca vremea a fost potrivita pentru ca cinematografele sa fie pline, deoarece daca e vreme urata lumea se refugiaza in cinematografe. Ti-e greu ca producator de film, sa faci un film atat de bun incat in plina canicula sa ridici oamenii de pe terase. Poate ca are dreptate.

DSCN3540

Ploaia nu ne-a descurajat. Ploaia ne-a dat curaj si ne-a ambitionat, pe toti. Ne-a ambitionat sa facem toti oamenii sa se simta bine, sa le explicam ca nu avem pile la Doamne-Doamne si ca suntem buni la suflet. Suntem atat de buni incat nu vrem sa-i sufocam cu temperaturi caniculare, de aceea ii racorim cu ploicele menite sa te mai faca sa tremuri uneori.

Salina de la Turga, gradina botanica, Castelul Bamfi, au fost acele lucruri foarte iubite si vizitate de marea parte a oamenilor. Au fost locurile care i-au uimit, chiar daca pe noi ne lasa rece de prea mult timp. Poate ca suntem nerecunoscatori si plictisiti. Am uitat sa ne bucuram de frumosul peisajelor. Am uitat sa apreciem, dar suntem recunoscatori oamenilor care fac asta in fiecare moment.

Cafele, vinuri, whiskey, poze, umbrele, paturici, filme, publicitate, mancare. Tot.

Zambete, barfe, critici, poze, poze, poze.

Cladire frumoasa * poza *

Bautura arantaja frumos * poza *

Invitati foarte amabili * poza*

DSCN3698

Totul se pozeaza, incepand cu ploaia, masinile, noi. Locul, amintirile, totul se blocheaza pe cardul de memorie al unui aparat foto. A mai multor aparate foto.

Un festival ploios, atat de ploios incat ne-a fost teama sa nu intram la apa, sa nu mucegaim de la atata ploaie. In unele zile aproape ne gandeam serios sa ne scoatem hainele de iarna inapoi din dulap. Apoi, am primit speranta. Oamenii din jur, invitatii, voluntarii, toti emanau atat de multa energie in jurul lor incat pur si simplu ploaia nu mai conta.

Stii ca un festival e deosebit de bun, atunci cand vremea e ingrozitoare dar el ramane un succes!

Felicitari TIFF pentru ca ai sfidat vremea!

Tiff, editia 12 (sumar)

Al 3-lea an la tiff, pot sa spun ca mi-a adus multe idei. Am avut mici idei de viitoare lucruri pe care pot sa le fac, am cunoscut o multime de oameni, nu in ultimul rand am reusit sa ma distrez cat de bine am stiut. Am avut parte de unul dintre cele mai ploiaose tiff-uri din ultimii ani, dar asta nu este neaparat o problema. Cinematografele au fost pline, oamenii au fost multumiti, toata lumea a fost incantata. Bautura a fost rece, cafeaua a fost fierbinte, mancarea a fost delicioasa.

M-am hotarat sa incep cu un sumar, iar apoi zilele astea sa fac update putin mai pe larg, deoarece trebuie sa-mi fac ordine in ganduri, poze si notite pentru a putea scrie cat de frumos reusesc despre ceea ce s-a intamplat.

10 zile de festival pentru mine au insemnat

  • 4 petreceri cu plecare la ora 7 de pe terasa
  • 8 drumuri la aeroport
  • mini-excursii neprogramate
  • o cutie de obiecte promotionale
  • 54km facuti pe jos
  • 470km in masina
  • febra musculara la fund
  • 5 filme vizionate
  • 27 new friends on facebook
  • 4gb de poze
  • cearcane pana la buric
  • dorinta de a o lua de la capat si la anul
  • pierdutul vocii de prin ziua 3 de festival, lucru care o sa mai persiste inca vreo 4-5 zile dupa

cati ani am sa am ocazia sa o iau de la capat, am sa o fac. Cu mare placere, cu multe cuvinte, cu zambete si oboseala.

Multumesc pentru inca un an superb tuturor oamenilor cu care m-am intersectat zi de zi !

p.s. teasing o poza cu Pablo Berger si familia

036

 

Jazz, Blues and wine festival

Am fost intre acei putini bloggeri care au acceptat invitatia de la Janis Group pentru festivalul care s-a intamplat in weekendul care a trecut la cladirea Casino din Parcul Central. Ma hotarasem  sa o evit, ma hotarasem ca sunt prea obosita sa merg, dar stiind ca Alex are sanse sa ramana #foreveralone m-am sacrificat, mi-am facut o mica rana la picior si am facut un maraton pana la el (ce sa fac, fiecare aliniaza planetele cum poate).

Am intrat iar domnisoara hostessa nici macar nu s-a uitat la mine. E ok, stiu unde mi-e masa. Am spus ca sunt blogger si m-au lasat sa intru. Ciudat, putea oricine sa spuna asta. Poate ca m-a deranjat putin ca au invitat bloggeri si nu s-au deranjat macar un cico de protocol sa fie, ca oricum pe toata durata concertului stai mai mult de o bautura, dar fie. Am baut primul green apple din viata mea cu Curacao, recomand oricui sa nu faca miscarea asta. Curacao nu este pentru bauturile nonalcolice pentru ca le da un gust dubios. Da, il avea.

Meniul de vin nu m-a impresionat prea mult. Ma asteptam la o investitie mai mare, avand in vedere ca jazz-ul se degusta cu vin foarte bine. Poate le-ar fi prins bine si un show de degustare de vin (nu cred ca ar fi stricat). Oricum nu beau alcool, dar sa ai un festival de jazz si vin in care sa ai 5 sortimente de vin, hai poate erau 7, dar tot erau sub 20 oricum le-ai fi numarat.

Ospatarii foarte amabili, locul arata foarte bine, lumea era curioasa si erau picnicuri pe iarba pentru cei care stiu cu ce vin se degusta jazz-ul (eu nu). Cred ca oamenii din jur de la picnic aveau mai multe sortimente de vin decat Janis-ul. Nu sunt sigura ca asta este un plus pentru ei, dar asa se invata, incet-incet. E adevarat, trebuie sa ai si cu cine, dar la capitolul asta nu ma bag in polemici deoarece cred ca suntem destui care stim cum sta treaba cu Janis Group in orasul asta.

Muzica a fost buna, nu asteptam sa imi capteze atentia pentru ca pe mine uneori jazz-ul ma plictiseste. M-am luptat cu oboseala si am fost si duminica la faimosul Vali Racila care mi-a incantat putin inima. Adevarul este ca nu credeam ca un astfel de ambient, care era destul de elegant, ma va relaxa. Mi-a prins bine, trebuie sa recunos ca mi-a priit.

Per total, a fost un eveniment relativ reusit. A bucurat lume, dar cred ca se putea mult mai bine din multe puncte organizatorice de vedere. Parcul nu mi s-a parut atat de original cand se stie cam de prin iarna trecuta de proiectul Jazz in Parc, sau poate ca nu toata lumea stia.

Ma bucura cand vad tot orasul asta ca se lupta in festivaluri, ca nu stim la ce sa mergem prima data. Ma intristeaza pe de alta parte ca sunt toate in acelasi timp de multe ori. Ar putea invia orasul putin mai devreme, doar vremea sa ne surada!

Ce inseamna Tiff pentru mine (viata de Voluntar)

Imi aduc aminte ce groaza imi era in primul an de voluntar. Cumva ma speria faptul ca trebuie sa ma duc la interviu. Ma intrebam ce or sa ma intrebe, care este rostul. Nu aveam multa experienta in voluntariate, dar aveam multa energie pe care eram dispusa sa o epuizez. Aveam poate prea multa energie. Copil naiv ce sunt eu sperand in fiecare zi ca nu am sanse sa imi epuizez toata energia. Copil naiv ce sunt eu, crezand ca de-a lungul timpurilor n-am sa invat nimic din tona de voluntariate facute. Copil naiv!

A venit TIFF-ul, o editie aniversara in care am dat tot ce e mai bun din mine. Am fost voluntar la unul din departamentele de care fuge lumea, adica Merchandaising. Departamentul consta in vanzarea produselor cu sigla TIFF. Pe cuvant ca sunt multe. Pe cuvant ca nu e cel mai usor lucru pe care trebuie sa-l faci, chiar daca pare ca freci menta toata ziua pazind un dulap. Pare asa, dar nu e. Deloc chiar. Am descoperit de ce fuge lumea : inventare, stoc, bani, frecare de menta, aranjare de produse, atentia sporita la ele.

Mi-am descoperit un simt estetic de care nu eram sigura ca-l stiu. Am invatat o metoda noua de a impatura tricouri, astfel incat sa le poti scoate usor fara sa cada dulapul pe mine (asa cum se intampla acasa), am devenit o prietena foarte buna cu o gramada de comenzi de excel de care nu eram sigura ca exista. M-am plimbat prin oras facand poze la dulapuri cu produse, pana cand ele atingeau o perfectiune de care sa fie multumita toata lumea.

Nu am crezut ca la final, cand am sa trag linia la putinele filme vazute (chef si timp putin sa vad mai multe), la kilometri umblati si rasarituri pe cand iesi din Janis am sa am un zambet tamp pe mutra. Nu am crezut ca o sa ma indragostesc atat de tare de toate astea. Zambetul si entuziasmul oamenilor atunci cand vad produse cu sigla TIFF este pur si simplu atat de superba. Sa vezi cum comenteaza oamenii atunci cand ies de la filme, sa simti pe pielea ta toata agitatia din jur. Sa simti ca iei parte, doar putin, dintr-o istorie care se creeaza in acel moment.

A fost aniversarea de 10 ani, o editie care a ridicat festivalul foarte mult (oricum cred ca era destul de sus). O editie care m-a facut sa imi doresc sa nu ma despart vreodata de el, sa fac parte cat de mult din el.

Invidiez oamenii care au fost acolo an de an. Invidiez oamenii care au simtit pe pielea lor toata evolutia, inca din prima zi!

Am avut contact cu o gramada de voluntari de-a lungul timpului. Am facut parte dintr-o multime de proiecte. Proiecte unde am fost eu voluntar sau unde i-am coordonat. TIFF-ul a fost intotdeauna pentru mine o provocare si asa va ramane. Cunosti atat de multi oameni plini de energie care te umple si pe tine. Ai speranta ca nu traiesti intr-o lume atat de rea precum se pare. Simti cum faci parte dintr-o evolutie culturala, cum curg evenimente si cum totul este perfect. 10 zile pe an, totul este mai mult decat perfect !

Legenda conform careia exista o depresie post TIFF pentru orasul Cluj este reala. O simt voluntarii, o simt cinematografele, o simte toata lumea. Agitatia, evenimentele, totul dispare. Parca a fost un vis si toti ne-am trezit. Ai vrea sa dureze o eternitate! Ti-ai dori asta!

Ca voluntar, mi-ar placea sa am doar proiecte de genul asta si le voi face cu tot dragul. Ca si coordonator, mi-ar place sa ajung sa am doar voluntari frumosi si energici cum ii vad prin TIFF in toate proiectele din care fac parte. In toate !

Recunosc, sunt de meserie Voluntar ! Imi place! Ador ceea ce fac (iar in momentele in care-mi urasc viata de oboseala, ma incurajez spunandu-mi ca ador ceea ce fac).

601007_10151587477337580_1091850506_n

Festivalul Film Francez

Prelungirea asta de weekend ne mai aduce o editie a Festivalului de Film Francez. Eu nu pot sa va spun cat de mult ador festivalul acesta si cat de entuziasmata sunt. Am gasit vreo doua filme pe care am sa le vad mult si voi naviga intre ei si probabil, festivalul de Jazz.

Eu m-am lipit foarte tare sufleteste de francezi in ultimul an, hotarandu-ma chiar sa invat limba (accept trimiteri catre audio-learning-french). Mai nou ma uit la filme franceze cu subtitrare in engleza, ca sa fiu mai atenta la cuvinte. Cred ca domnisorul care m-a invatat vara asta sa injur fluent in franceza ar fi mandru de mine, pentru ca m-am hotarat.

Programul de anul acesta va fi urmatorul :

Joi, 15 noiembrie

11.00 Un monstru la Paris (de Eric Bergeron, 2011)

15.00 Un monstru la Paris (de Eric Bergeron, 2011)

19.00 38 de martori (de Lucas Belvaux, 2012) – Deschiderea festivalului. Intrare pe bază de invitaţie

21.00 Camille redouble (de Noémie Lvovsky, 2011)

vineri, 16 noiembrie

17.00 Un monstru la Paris (d’Eric Bergeron, 2011)

19.00 Iubirea durează 3 ani (de Frédéric Beigbeder, 2011)

Am citit cartea, am mai povestit de ea aici, sper ca filmul sa fie bestial pentru ca acele cateva pagini si-au mertat cele doua dupamese cu varf si indesat 

21.00 Sans toit ni loi (retrospectivă Agnès Varga, 1985)

Special : ora 18.00 la Librăria Cărtureşti Cluj. Lansarea cărţii « Cinema I. Imaginea-mişcare » de Gilles Deleuze (ed. Tact, 2012) cu participarea lui Emilie Deleuze, regizor de film şi fiica filosofului, a editorilor şi a traducătorilor cărţii.

sâmbătă, 17 noiembrie

15.00 Un monstru la Paris (de Eric Bergeron, 2011)

17.00 În doi e mai uşor (de Emilie Deleuze, 2009)

19.00 38 de martori (de Lucas Belvaux, 2012)

21.00 Infidelii (de Jean Dujardin et al, 2011)

Spécial: la ora 14.30 ïn mediateca Institutului francez Cluj. Lectie de cinema cu Emilie Deleuze “Producţia de film pentru cinema şi pentru televiziune. Diferenţe şi practici” Acces liber pe bază de înscriere. Pentru a vă înscrie: boglarka.nagy@institutfrancais-roumanie.com

duminică, 18 noiembrie

17.00 Un monstru la Paris (de Eric Bergeron, 2011)

19.00 Anul trecut la Marienbad (retrospectivă Alain Resnais, 1961) – Închiderea festivalului

21.00 Iubirea durează 3 ani (de Frédéric Beigbeder, 2011)

Biletele sunt disponibile la cinematograful Victoria.

Tarif: 10 lei. Tarif redus: 5 lei (pentru elevi, studenţi, pensionari şi şomeri)

Abonament pentru întreg festivalului: 25 lei.
Acest abonament vă oferă 20% reducere la cumpărarea cărţii “Cinema 1: Imaginea-mişcare” de Gilles Deleuze (editura Tact 2012)