Category Archives: povesti pe ciorne

Muzeul tehnologiei – la mine acasa

S-ar putea spune, cu uşurinţă, că sufăr de un deficit de atenţie, şi acela ar fi motivul oficial, pentru care strâng tot. Tot!! În 1994 tata a fost fericitul posesor al unui calculator, îi zicea 2.86 , eram în al 7-lea cer, şi când el nu lucra pe el, eu mă jucam. Pentru început, m-am jucat tetris. Tetrisul meu, ăl de buzunar, devenise acum pui mic, pe lângă cel colorat pe care-l aveam la tata pe calculator.

Într-o zi, am mers cu tata la o colegă de-a lui de la fostul Alcom, şi tanti, până când ei discutau acolo cu facturi şi amintiri de genul : “îl mai ştii pe ăla ce lucra la cafea cu tine?” pe mine m-au trimis la calculator, şi mi-au pus un joc. Renumitul şi inconfundabilul Prince of Persia : The sultan daughter



Încă mă mai joc pe el, pentru că-mi place să cred, că şi pentru mine, un prinţ ar omorâ atâţia sultani. Ţin minte, cât de frică îmi era de sultanul cel gras, sau de scheleţi. Şi niciodată nu ştiam ce se întâmplă cu umbra aia ce ieşea din oglindă, pentru că şi de aia îmi era teribil de frică. Dar, verişorii mei, veneau tot timpul să mă salveze de monştrii din calculator.

Că tot vorbeam că sunt strângătoare, şi că am acasă un muzeu, disketele pe care le arăta @dragoşmone

la mine în casă nu sunt relicve, pentru că la finanţe, alea nu au auzit de stick usb, şi informaţia e prea puţină ca să arzi un cd cu ea. Şi acum, prezint muzeul de acasă :






Drept urmare, aştept, ziua în care, copii mei, vor descoperi toate astea. Sigur, ei habar nu vor avea, că a existat vreodata aşa ceva.

acum 23 de ani, pe vremea asta

Nu, nu am să vă vorbesc despre nicio revoluţie, pentru că aia n-a fost acum 23 ani. Poate ar fi trebuit sa mai aştept doi ani, şi să zic, ţanţoş “acum 25 de ani” .  Acum să sar peste orice indroducere siropoasă şi să spun marele eveniment al zilei. Astăzi, acum 23 de ani, mami meu, şi tati meu, au spus :  da – la primărie  – . Un an mai târziu, în toamnă, am ajuns şi eu în lumea asta să sâcâi şi înnebunesc pe toată lumea, cu vedetismele mele. Dar astăzi, eu trebuie doar să fiu cuminte, şi să le urez la ai mei drajii mei părinţi toate cele bune, şi încă 100 ani ca ăştia. Îi încurajez spunând că într-o zi am să mă fac eu mare, şi atunci !!! atunci va fi atunci !!!

Fairy Tale generator

The fairy placed a single seed in my palm which I immediately planted and tended to for months. For days, I watered the seed, showered it with words of encouragement as it grew into a young sprout, and gave it proper space and care as it blossomed fully into a magnificent red rose that granted any wish that I whispered lovingly into its soft petals.

So I began my journey home.

I watched as my magic needle pricked a hole in the tree trunk large enough for me to hide in. Without knowing where I had gone my pursuer stopped in its search disappeared, leaving behind an abundance of pears for me to take.

As mother embraced me, she looked at my brothers with great disdain and hurt.

As the soil on me continued to turn into gold, the ground of our garden sprouted trees, fruits, and vegetables. My family and I stared in a daze as we watched our land grow rich and the people of the soil draw away.

*asta este povestea care mi-a generat-o mie 🙂

link-ul e aici, si asta se va transforma in leapsa, pentru ca vreau sa vad ce povesti de vis are fiecare 😀

cerul sa strige

“Doctorul: Ce-o fi făcând acum? Uite-o cum îşi freacă mâinile…

Doamna: E o deprindere de-a ei, ca şi cum s-ar spăla pe mâini. Am văzut-o făcând aşa un sfert de ceas fără întrerupere.

Lady Macbeth: Aici tot mai văd o pată.

Doctorul: Auzi! Vorbeşte! Am să însemn tot ce spune, să mi se întipărească bine în minte.

Lady MAcbeth: Piei, pată blestemată! Piei, îşi spun! Unul, două… E vremea să facem asta! IAdul adâncit în bezne! Ruşine, stăpâne, ruşine! Soldat să-i fie frică? De ce să ne temem că află cineva? Suntem puternici, nimeni nu ne poate cere socoteală! DAr cine-ar fi crezut că bătrânul să aibă atâta sânge într-însul?

Doctorul: Ai auzit?

Lady Macbeth: Thanul din Fife avea o soţie. Unde e ea acum? Cum? Mâinile astea n-au să mai fie niciodată curate? Ajunge, stăpâne, ajunge! Strici totul dacă tresari aşa!

Doctorul: LAsă, lasă! Ştii ce nu se cădea să ştii.

Doamna: Dânsa a vorbit ce nu trebuie, căd bine. Dumnezeu ştie ce-o fi ştiind.

Lady Macbeth: Tot mai miroase-a sânge aici! Toate balsamurile Arabiei nu vor putea să cureţe mâna asta mică! Oh, oh , oh!”

Shakespeare – Macbeth

re-frazare

27 iun 2009

pentru tine-aş scrie sute

versuri multe, slute

mi-ai arătat ceva inedit

nu îmi vine să cred că m-ai iubit

a fost puţin – recunosc –

dar nu cunosc …

aş îndrăznii oare, să pun la îndoială

fiece clipă ce-o vedeam că zboară,

să plâng sau să zâmbesc?

oare cum să-ţi mulţumesc ??

13 august 2009

e incredibil cum ai putea

într-un minut, să distrugi viaţa

şi visele, şi tot ce cândva

însemna pe scurt : fiinţa mea!

e uimitor cum după atât timp

eşti încă aici, cu ochii senini

te porti de parc-o viaţă-am fost

un cuplu, şi-un trecut amoros

acum tu uiţi toată minciuna

ce mi-a adus mie ura,

şi toate-acele întâlniri,

ce să mai spun… de amăgiri?

30 august 2009

tristeţea e cea care te macină prima

când tot restul te doboară

vrei să rămâi puternic

dar parcă viaţa te coboară

îţi arată că eşti mic

că nu poţi, sau.. vei putea

că eşti doar, un nimenea.

unde-s prietenii acum,

să te salveze din scrum?

unde-i lumea ce-ţi urla,

că lingă tine-i bună viaţa?

ai rămas singur, şi stai

în balanţă nu-i nimic, stiai…

te uiţi în jur, totul e gol,

prietenii-s la locul lor

sunt departe, şi-ar venii

daca i-ai înveselii