Category Archives: bucati de ganduri

Guest post: Drepturile nescrise ale părinților sau cum să fii un ghiolban

Care-i faza cu noua generație de părinți? Mă refer la tătici. N-am văzut și nici auzit vreo mămică să-i spună cuiva: „dă-mi (sau dă-te) că mă grăbesc, am un copil afară”. Cred că ele sunt mai calme, mai calculate și nu văd copilul pe care l-au născut ca un dezastru mondial iminent.

Acei tătici, așadar, care intră în fața oamenilor așezați civilizat la rând, care urlă la vânzători, care cer drepturi nescrise în legislație și care au impresia că necunoscuții trebuie să li se supună. Sunt aceiași care au impresia că Pământul se învârtește în jurul lor și că Universul le este dator cu orice/totul. Motivația, repet, care le iese pe gură este: „am copil/copii!”

Așa, și cu ce suntem noi vinovați? Te-am pus noi să-i faci? Iar dacă ai văzut că nu te descurci cu unul, de ce l-ai făcut și pe al doilea? Frustrările tale legate de incapacitatea de a avea grijă de propriile odrasle ce treabă au cu restul lumii?  D-apăi te-am obligat noi să îți lași spermatozoizii să zburde în vaginul neveste-tii? Dragule „proaspăt” tătic, ești un bou! Nu, nu te pot compara cu un țăran pentru că, indiferent cât de puține clase are, țăranul nu se comportă ca boii în societate. Altfel stau lucrurile în ograda lui, dar e a lui! Societatea încă trebuie să o împărțim. Din nefericire pentru tine și spre marea ta surprindere.

Dragule tătic crizat, crezi că noi nu ne grăbim? Oh, ba da! Toți detestăm ritmul alert în care se scurge timpul. În plus, află că și pe noi ne așteaptă cineva; chiar dacă nu purtăm o verighetă. Da, nu este un copil pentru că dacă ar fi fost l-am fi luat cu noi în incintă. Nu l-am fi lăsat singur în spatele ușii, ignorându-l în timp ce vorbeam la telefon.

Te rog să nu înțelegi greșit! Problema noastră nu este că ai procreat. Încearcă să folosești o formulă adecvată când încerci să obții favoruri, precum „vă rog”, „pot să…”, „îmi permiteți să, pentru că”, adaugă un zâmbet și, ca prin minune, n-o să fii un ghiolban ca cei peste care am dat ieri, alaltăieri…

Cu respect pentru curajul de a fi părinte, îți mulțumesc anticipat pentru înțelegere.

tumblr_mwl5qjRXvQ1qf9mevo1_500

Gadgeturi si dureri

De curand, am facut efortul de a ma desparti de telefonul meu drag, care a fost alaturi langa mine, la cazut din buzunar si zbiere ca se blocheaza, in ultimii 2 ani. A fost o despartire dureroasa, dar era momentul ca relatia noastra sa se termine.

Pe de alta parte, acum am un ecran mai mare, aplicatii, telefon care se misca mai repede decat pot eu sa ma gandesc. Acum ma chinui sa ma obisnuiesc cu tastatul fara tastatura si ma tem de gafele autocorrect.

Ca orice entuziast la tehnologie noua, butonez telefonul aproape non-stop. Am sa ma plictisesc la un momentdat, dar, statul acasa ma face sa ma mut de pe laptop pe telefon si invers. Problema?

MA DOARE buricul degetelor.

M-am abtionat sa invat sa lucrez la laptop fara mouse, sa nu renunt la mesajele kilometrice, iar buricele degetelor mele sunt obosite de la cat se freaca de tot felul de lucruri.

Astfel, stau departe de tehnologie. iau o pauza, pana imi revin degetele. Pana cand pot sa ma bucur de ele.

Partea buna este, ca nu o sa ajung ca oamenii care stau zilnic pe gadgeturi. Pentru ca ma dor… amprentele.

Oare asa se distrug amprentele? Astept un episod din CSI pe tema asta.

Perfect team building

Am ajuns sa fiu consultant pentru team buildinguri. Se pare ca tot networkingul meu catre toata lumea, ma face sa fiu consultant.

– oare unde sa merg?

– oare ce sa fac cu colegii trecuti de prima tinerete?

– oare cum fac sa se distreze toata lumea?

– oare am destul buget pentru mai mult de-o bere?

– cata mancare trebuie sa fie ca sa nu se certe intre ei?

– jocuri in echipe care sa-i uneasca ar merge?

Cate intrebari isi pun oamenii cand trebuie sa organizeze ceva ma face sa-i privesc cu ochii mari si sa ma gandesc la foarte multe variante. Este uimitor cum creierul meu gandeste atatea variante in momentul ala, atatea metode prin care poti sa multumesti pe toata lumea, dar multi dintre noi, sau voi, cei care trebuie sa organizati cate ceva, aveti tendinta de a va bloca in intrebari infinite pentru a va complica viata.

Ca sa nu mai trebuiasca sa ofer consultanta in perioada concediilor si in luna in care HR-ul se gandeste sa ofere mai multa relaxare celor care au batatorit scaunele corporatiei (fie ea mai mare sau mai mica), m-am hotarat sa punctez cateva lucruri, care mi se par de bun simt.

  • iesirile in natura sunt recomandate pentru cei care stau la birou 8 ore pe zi
  • nu iti mai face griji ca octogenarii nu se vor distra, toata lumea iubeste natura
  • gandeste-te si la cei care beau alcool si la cei care nu. Exista iubitori de bere si de votka, dar exista oameni care prefera un suc (acidulat sau nu).
  • nu iti pune tot bugetul in alcool, lumea mai si mananca,
  • gandeste-te la un meniu usor de facut la foc, asa aduni lumea in jurul focului.
  • pregateste-ti niste joculete, daca n-ai idei, uita-te pe youtube.
  • fa o tema a iesirii, de exemplu: exploreaza lumea din jurul tau.
  • pregateste-te cu creme, atat pentru insecte cat si pentru soare; dar si cu pelerine – natura e uimitor de surprinzatoare
  • fa-ti planul pe o hartie, sau un excel, astfel incat sa ai totul in fata ta cand organizezi.
  • ia-ti o zi in care nu te gandi la asta, pentru ca mai apoi sa revizuiesti planul
  • tine cont de faptul ca ceea ce ti se pare tie dragut si voios e posibil sa nu fie acceptat si imbratisat de ceilalti.
  • or sa fie oameni nemultumiti, prezinta totul echipei si asteapta feedback. nu te enerva la nimic. Noteaza toate ideile apoi regandeste
  • oricat vei organiza, nu va iesi chiar cum ai gandit
  • exista locatii superbe de team building – foloseste-le !

 

O mare greseala pe care o fac multi cand organizeaza mini-evenimente este sa gandeasca prea mult. Ori la mici amanunte ori la mari. Priveste in ansamblu totul si gandeste-te ce ti-ar place tie sa faci, apoi aplica totul la un grup si fa pe toata lumea fericita. You can do it !

tumblr_nsmig9xsSX1qzr04eo1_540

#ofisemn

Incaltat sau descaltat

De curand m-am trezit cu un covor in casa. Covor foarte frumos de felul lui, chiar daca eu nu suport covoarele. Mochetele parca le mai accept, dar covoarele mi se par ca strang prea mult praf si nisip sub ele. Sau poate, era cineva care intotdeauna ascundea mizeria sub covor si asa parea mai mare. Nu stiu.

Am inceput astfel discutia vesnica: pastram sau nu covorul?

E aiurea sa te trezesti dimineata si sa-ti pui picioarele pe podeaua rece. Hai sa recunoastem ca niciunul nu sta dimineata sa-si caute papucii. Dupa ce stai si dai nshpe mii de snooze-uri, iti dai seama ca iar esti in intarziere si o roiesti descult prin casa, asa ca un covor langa pat ar prinde foarte bine.

Acest covor nu doar ca e langa pat, dar acopera toata camera. Mai mult de atat, oamenii care vin in vizita, trebuie sa calce pe el, pentru a ajunge mai departe, in zona de recreere a casei.

Solutie: ii rogi sa se descalte

BA CHIAR NU!

Poate ca m-au obisnuit ai mei parinti aiurea, poate ca e mai simplu asa, dar eu prefer sa renunt la covor, daca asta inseamna ca trebuie sa miros picioarele musafirilor.

Sa terminam cu mie nu imi miros picioarele. Pentru ca dupa ce ai stat o zi intreaga in papuci sport, cu sosete, cu canicula, daca dupa 10 ore te descalti la om in casa, o sa lasi un iz usor de transpiratie.

Picioarele sunt facute sa puta! Asta este rolul lor (legenda spune ca d-aia sunt infipte-n fund).

Prefer sa intre lumea incaltata, sa lasam etichetele cu descaltatul la usa, pentru ca nici moda covoarelor si a mochetelor nu mai e aceeasi.

E drept, pot sa pastrez covorul pe jos in continuare, pot sa il aspir, matur, spal de cate ori este nevoie, dar cred ca e mai usor sa pui o carpeta mica si sa lasi musafirii sa se bucure de incaltarile lor in care se simt comod, iar in cazuri exasperate sa le dea jos.

La mine in casa lumea nu se descalta! #amzis !

sursa foto

#ofisemn

Nici nu mai stiu ce a inceput si cand. Toata tendavura asta, ma face sa ma doara degetele de scris. Sunt zilele alea in care proiectele de freelance imi ocupa toata inspiratia. Zilele alea cand la daily job am de scris atat de mult incat imi vine sa imi bag creierul in storcator sa mai scoata putina inspiratie de undeva, de oriunde. Orice numai sa nu ai sune a bullshit totul.

Ce-i cu atatea citate motivationale dupa care tanjim doar ca sa ne aducem aminte, de ce ne place sa avem hobby-uri.

M-am plans eu la un momentdat ca ma simt defecta. Asa ma simteam atunci. Priveam in jur si toata lumea investise enorm de multa energie intr-un hobby. Bloguri de profil, catarat, diete sau mai stiu eu ce. Oameni care vorbeau cu pasiune de ceea ce le place sa faca. O pasiune pe care eu simteam ca n-o am. Sau nu o mai am. Simteam ca nu sunt axata pe nimic si n-am niciun hobby. Am doar un blog, un facebook si atat. Asteptam si eu, la fel ca multi, un semn divin sa cada din fundul unui porumbel si sa ma trezeasca la realitate.

Ajunsa acasa, dezamagita de faptul ca n-am hobby-uri mi-am deschis blogul si am vrut sa scriu. Atunci mi-am dat seama ca nu e asa cum am crezut. Am o parere cam proasta despre mine. Sunt nisata si stiu foarte multe despre nisa mea. E drept, este vorba despre tabu-uri, dar este hobby-ul meu pe care-l lasasem balta pentru ca nu credeam in el.

Este blog si primeste toata atentia mea. Vorbesc cu cititorii si ii incurajez intotdeauna sa spuna ce au pe suflet, chiar daca li se pare ca ma deranjeaza sau ca intrec masura. Stiu cat de sensibile sunt multe zone ale multor nise. Oameni care nu vor sa vorbeasca despre elefantul mare din camera. Daca vorbim despre el, se simte barfit si dispare. Garantez.

Blogurile sunt hobby-ul meu, iar ele merita tot ce am eu mai bun din mine, pentru ca asa sunt oamenii care au hobby-uri. Dau totul din ei, indiferent de costuri, indiferent de cat de mult o sa te judece lumea sau nu o sa inteleaga ce ai facut.

Stii ca un hobby e perfect atunci cand te simti bine facand ceea ce-ti place, chiar daca dupa atata munca si descurajari, oboseala si altele te simti ca nimic nu-ti mai poate porni motivatia. Pentru astfel de momente, la mine pe facebook gasesti #ofisemn

 

bbe6a2226f638fc68a91881054072ee9

#ofisemn

sursa foto