Category Archives: Te iubesc Luni

Te iubesc, ca pe ziua de luni (93)

Soarele e pe cer, nici nu știu de ce să mă apuc. De cafea mă apuc, aia e clar. E primul lucru care-mi vine în minte. Pe geam privesc oamenii cum merg la muncă, apoi mă duc încet să mă pun în pat. Cafeaua aburindă trebuie manevrată cu grijă. În weekend am fost destul de bleagă, nu vreau să îmi pun cafeaua în pat. N-am chef de schimbat așternuturi la ora asta.

Începe încă o săptămână din seria ”cea mai lungă săptămână din an„. Acum, privind ce frumos e cerul, dar și calendarul pentru luna care începe, parcă o oază de tristețe. Ar trebui să învăt să nu mai dau amintirilor (și trecutului) atâta putere, pentru că prezentul este mai frumos și mai interesant. E frumos să privești în față, dar să nu uiți complet de cei din urmă, care contau cândva. Sufletul rămâne acolo, legat de amintiri frumoase, trebuie să le privești și să zâmbești. Da. Zâmbește frumos, că doar așa mai pleacă norii de tot, pleacă și aburul cafelei, iar efectul devine tot mai frumos în ea. Tot mai plăcut.

Îți umple corpul de energie, energie din licoarea neagră-amăruie la care primul instinct este să te strâmbi.

Nu te mai strâmba, că rămâi așa!, spune o vorbă din bătrâni menită să îți aducă aminte să zâmbești. Extra efortul care te face să vezi puțin mai pozitiv toate tâmpeniile care se întâmplă în momentul acesta în jur.

Nimic nu mai contează. Trage linia, inspiră adânc și ridică-te! E momentul să arăți tuturor ce contează mai mult în jurul tău. Totul sau nimic. Totul pentru nimic. Totul.

Te iubesc, pe tine, pe ziua de luni, și telefonul tău de la 7:30.

Te iubesc, ca pe ziua de luni (92)

Am uitat cum e să te trezești în brațele cuiva și să-i zâmbești bându-ți cafeaua. Uite, aroma cafelei în zilele de luni, vine cu soare și cu îmbrățișări. Suntem dependenți de afecțiune mai mult decât vrem noi să acceptăm, facem pe oamenii puternici care n-au nevoie de prostii, dar ne bucurăm de fiecare atingere și semn de afecțiune ca niște prunci în ziua de Crăciun.

Vocea ta mă trezește și te aud:

Happy Monday!

Zâmbesc tâmp, știu că îmi simți zâmbetul prin telefon. Asta mă face să nu mă arunc înapoi în pat și să mai dorm juma de ceas. Am motive să fac poză la cafea și s-o pun pe pervaz. Îți place să le vezi, chiar dacă tu ți-ai băut cafeaua cu mult înaintea mea.

E fain când ai cu cine să-ți bei cafeaua, ziua de Luni te face să zâmbești tâmp la oamenii de pe stradă, care oricum nu înțeleg ce se împlântă.

Te iubesc, ca pe ziua de luni (91)

În fiecare zi de luni, ajung la aceeași concluzie: detestăm ziua de luni din principiu. Suntem ipocriți, punem sute de discursuri și citate motivaționale. Prezentăm oamenilor viața perfectă pe care o avem, când stăm închiși în casă și plângem. Ne dăm fericiți tot timpul, uitând că este uman să ai zile când ești trist. Suntem perfecți, ne credem perfecți prin vorbele altor oameni, ne însușim fără probleme munca altuia, iar pentru eșecul nostru e întotdeauna altcineva de vină. Ne place să cedăm, să ne aruncăm visele la gunoi, iar apoi să construim castele de frustări din lașitatea de a încerca la infinit și a spera.

Ziua de Luni vine cu siguranță, la fel ca cea de Miercuri, sau Vinerea mult așteptată. Duminica este cu ploi și plimbări. Pizza bună și oameni care zâmbesc. Soarele se arată peste cer, iar bocancii noroioși nu par să mai conteze. Ne bucurăm de momente mici, în așteptarea drobului de sare.

Luni a devenit drobul de sare a noii generații, un pokemon pe care nimeni nu vrea să-l prindă.

Am îmbrățișat ziua de luni, privind oamenii cum merg la lucru, el cum nu are reacții la mirosul cafelei, mâncarea care se încălzește și florile cum cresc. Ce frumos este să privești florile cum cresc, se fac mari, înfloresc, se ofilesc, cresc mai mari. O iau de la capăt. Rezistă la zile ploioase, caniculă, ger. Se alintă cu îngrășământ și uneori cu povești. Se hrănesc cu noi, la fel cum noi ne hrănim cu ele.

Te iubesc.

Te iubesc, ca pe ziua de luni (90)

Uneori, când îmi beau cafeaua, privesc aburii cum se duc spre geam și mă întreb, ce îmi rezervă ziua. Ziua asta de luni, este ca o revelație nouă pentru mine, de fiecare dată.

Poate că provocarea este să iubești zilele indiferent de cât de cumplite ar fi. Cu siguranță că totul are o altă intensitate atunci când încerci să găsești disperat tot răul spre bine. Dar astea sunt clișee motivaționale cu care lumea asta haină și ipocrită vrea să ne facă mai buni. Cu siguranță că atunci când vei lăsa jos porțile castelului, zidit cu multă răbdare în jur și vei primi oameni înăuntru, îți vei jura că nu o vei mai face vreodată.

Zi de Luni, draga mea, te iubesc cu toată pasiunea pe care o am. Te iubesc atunci când vântul îmi vâjâie tare în căști și nu mai aud povestea. Te iubesc atunci când cad de pe trotinetă pentru că sunt bleagă. Te iubesc inclusiv când calc în baltă și sunt în pantaloni albi. Te iubesc cu vești bune, te iubesc cu vești proaste, te iubesc prin frustrări și te iubesc, așa cum nu am puterea să iubesc pe nimeni (bine, nimeni în afară de mine).

Zi de Luni, odă ție îți fac de multă vreme, te asigur că meriți fiecare cuvânt. Îmi arăți soarele chiar dacă plouă, nu lași norii să se aștearnă peste mine. Esti perfecțiunea iubirii pe care vreau să o împărtășesc oamenilor care citesc asta în fiecare zi de luni.

Zâmbește cafelei și n-ai să-i mai simți amăreala.

Te iubesc, ca pe ziua de luni (89)

Se anunță ploi, furtuni peste tot. Weekend cu jazz și pisică a fost deja. Cafeaua e fierbinte, iar săptămâna se anunță să fie cât mai palpitantă. Vara asta cu o aromă tomnatică. Vara asta plină de capriciile meteorologice îmi dă fluturii în stomac care-mi spun să mă țin bine, că urmează o mulțime de zile de Luni pe care să le iubesc din toată inima, la fel, cum te iubesc pe tine.

Haide, zi dragă, aromează-mi cafeaua mai mult ca oricand, bucură-mi sufletul și zâmbește-le oamenilor.

Nimic nu mai contează și totul este unde trebuie să fie.

#ofisemn își duce drepturile la bun sfârșit în fiecare moment tot mai mult. Îmi arată cât de mult contează lucrurile mărunte. Nu mai caut semne în nimic, pentru că simt și știu ce e de făcut mai departe. Am să te iubesc orice ar fi, chiar și în momentele ploioase când nu am chef să mă dau jos din pat. În zilele de luni cu multă muncă, sau în zilele de luni când mahmureala încă nu și-a spus tot ce avea de zis.

Am să te iubesc, îți promit asta, pentru că și tu îmi promiți de fiecare dată că nu mă vei dezamăgi nici măcar o sutime de secundă.

Te iubesc, să nu uiți asta. Eu știu în fiecare moment că mă iubești.