Category Archives: Lecturi urbane

indemnarea la lectura sau sa schimbam putin stilul

Later Edit

Dupa lungi dezbateri ale mele cu mine insumi, dupa lungi citiri si recitiri, m-am hotarat ca ii voi da cadou de 1 martie cartea lui Iulia Oaida. Sa o citesti cu placere draga mea ! (intre timp ti-am dat si un mail sa-ti spun asta) 🙂

Dupa ce mi-am epuizat toata energia, chiar toata cu niste cautari arheologice prin librarii, vis-a-vis de preturi si carti, constat ca sunt multe lucruri care nu conteaza. Constat ca sunt o gramada de scriitori contemporani de care nu stie nimeni, oameni care scriu frumos, dar totusi te uiti dubios la carte, la coperta, la tot.

O prietena de-a mea ma tot innebuneste cu lansari, cu poezii, cu tot. Oh, Christine, nu am eu timp sa citesc atat cat as vrea! Si-mi aduce, si-mi spune, iar energia ei de a fugi dintr-un loc in altul si de a face lucruri de genul asta ma fac sa ma simt lenesa. Nu e tocmai modul in care vreau sa ma simt, dar pe de alta parte imi place sa ma simt lenesa.

Am descoperit nu de mult un domnisor. Un domnisor dintre cei care au energie multa sa scrie si s-a hotarat sa-si puna poeziile pe print. Am rasfoit, am citit, am zambit si apoi am zis : trebuie sa fac cadou cartea asta! Vazusem ca Ioana avea la un momentdat un concurs cu carti, m-am uitat sa vad cat e de iubit (putintel este). M-am gandit sa incerc si eu, recomandand ceva ce nu se mai citeste de prea mult timp : poezie !

58818_427290420691538_1172656768_n

*altfel, bine!*

tu, tu ce mai faci?
cine mai eşti?
ce mai ascunzi?
în cine trăieşti?

eu, nu mă-ntreba
simt că mă duc dracului de la o simplă răceală
şi viaţa-mi stă într-o tabletă de paracetamol
în rest
dau tot din mine
dau timpul înapoi oricui vrea să-l ia
altfel, bine!

 Gabriel Bota – “nu mă numesc Eu!”, Editura Eikon, 2012

Asta este o monstra din ceea ce Gabriel a scris in cartea lui. Titlul imi place foarte mult, iar coperta este facuta de un alt artist. Asa e, cand se intalnesc artisti mai multi, scot multe lucruri frumoase impreuna. Ca sa te convingi poti arunca o privire pe pagina cartii de facebook.

Cum castigi o carte de la mine?

Ma gandeam sa va pun sa scrieti poezii, si sa ne luptam in versuri in comentarii, dar nu stiu daca asta sa fie neaprat o idee buna. Eu mi-am pierdut de ceva timp puterea de a le scrie in versuri, parca, m-am apropiat de proza mai mult, dar totusi am mai descoperit oameni la capitolul poezii. Eu am o alta intrebare :

De ce iti plac poeziile?

Cartea as vrea s-o fac cadou de 1 martie, asta inseamna ca undeva in ziua de 28 februarie, pe la ora 22, inchid comentariile apoi ma pun pe citit. Cel care-mi atrage cel mai mult atentia o va primi. Daca e din Cluj, ne vedem personal sa i-o dau, daca e din alt oras pe data de 1 am sa o pun la posta si va ajunge pe luni 4 martie.

Ca inspiratie pentru raspuns, atasez alaturi mostre din carte cu poezii. Daca vrei sa te convingi ca iti place stilul lui, are si un blog. Are tot ce-i trebe pentru a fi recunoscut, are tot ce trebuie pentru a placea. Sa-l citim deci!

734887_415121075241806_621831723_n

 

Lecturi Urbane (no)

Eu personal am o frustrare, care o vărs aici, pentru că e blogul meu şi fac ce vreau eu cu el. Accept orice comentarii, dar nu o să dau nume. Nu o să arăt cu degetul dar am să arunc cu noroi, pentru că se pare că eu sunt cea care nu înţelege nimic din toate astea. Aşa să fie. Nu mă interesează, eu spun doar ce văd, şi niciodată, până în momentul de faţă nu mi s-a explicat care-i problema. Cer să se notifice că nu sunt atât de proastă pe cât vrea lumea să mă creadă, şi asta doar aşa, ca fapt divers.

totul a început prin martie, pentru o primă ediţie Lecturi Urbane de care am fost foarte încântată şi am vrut să mă implic cât mai mult. S-a acceptat implicarea tuturor, cu toate că mie personal nu mi s-a părut atât de mare precum mă aşteptam să fie, îmbrăţişarea voluntarilor care vor să ajute. Totul era mişcat din cuvinte doar. Am zis ok, totul a fost doar pentru că acum Clujul învaţă, şi învăţăm toţi. A doua ediţie a venit mult mai mare, cu mai multe resurse, dar, ceva nu mai era la fel. S-au anunţat că au fost nu ştiu câţi voluntari, undeva către 60, şi am stat şi am cugetat. Dimineaţă am fost 25, cinci grupe a câte cinci. Fiecare grupă a primit cincisprezece cărţi. După amiază am fost tot 25 (în mod normal ar da 50), dar  dacă se numără cei 7 care au fost şi dimineaţă, totul se scade. De ce să anunţi că au fost mai mulţi decât iniţial? În fine. Am ajuns acasă, puţin dezamăgită şi totuşi încântată de cum a decurs ediţia a doua. Am făcut ceea ce făceam de obicei, am discutat după la o cafea : impresii păreri. Eu m-am plâns, că aşa mi felul, sunt tot timpul nemulţumită, iar lumea a rămas revoltată că de ce mă plâng. -Logic a fost vina mea, şi a celor cu care eram, sigur abordarea noastră nu a fost bună, sigur nu ne-am ales locul potrivit. Am respirat adânc, şi vin acasă să reiau povestea pe blog. Găsesc un comment. Wow. Comment care mie personal nu mi s-a părut potrivit, la care am stat şi am cugetat când l-am citit, dar un prieten mi-a zis să-i dau accept.

Am zis : ok sunt eu paranoică iar, arăt la alţii. Toţi îmi împărtăşesc părerea, nimeni nu a înţeles ideea acelui comentariu care mă acuză că nu înţeleg Lecturi Urbane. Din punctul meu de vedere, acela a fost momentul în care a început aruncatul cu noroi, şi am început să adun în mine multă ură şi dezgust pentru toată făţărnicia care totuşi pornea de la un proiect civic!!!

S-a pregătit ceva nou pentru o a treia ediţie, care a fost ascuns detoată lumea, şi poate ar fi fost recunoscută ca o a treia ediţie dacă nu era un eşec total. La ce mă refer? E ultra simplu. Mă refer la ieşirea pe ascuns de presă şi tot de 1 mai. Nimeni nu a ştiut de asta, de ce? Simplu, pentru că a fost un eşec la care eu personal am refuzat să iau parte. A fost un eşec pentru că ideea a fost aiurea, locaţia la fel, şamd. A fost un eşec la propriu şi deoarece au fost sub 10, dar ei nu au considerat-o aşa. A fost considerată un succes, ceea ce pe mine a început să mă revolte poate mai mult decât orice.

A venit ediţia oficială a treia, care a fost, cum a fost. Am ajuns acolo nervoasă, punctul plin al ediţiei a fost că s-au  adunat aproximativ 35 de oameni, ceea ce mi s-a părut ultra puţin. Eram o mână de oameni, care s-au intersectat cu o mulţime de evenimente, de care, se ştia, dar lumea nu a ţinut cont de ele. Da, eu pot sa citesc cu 500watti urlând în urechile mele, mai ales cu o mulţime de puştoaice care urlă în jurul meu şi un vânt care îmi dă paginile. Da, eu pot, dar am refuzat să citesc, am refuzat şi a fost ziua în care am început să-mi vărs nemulţumirile. Şi de această dată s-au ridicat umeri şi mi s-a spus  “ce să fac, că n-am cum”.

Pentru ediţia a patra, m-am pregătit sufleteşte, cărţi nu mai aveam pentru că am donat 50, pe de altă parte, am făcut un semn de carte, am făcut fluturaşi de mână, şi mi-am făcut sânge rău văzând cum alte oraşe au ceva atât de frumos timp în care noi pe perioada în care nu vom mai avea studenţi o să murim, pentru că nu o să mai fie voluntari, cine a venit o dată nu a mai revenit. Da, mi s-a spus că lumea nu vrea să se implice, dar, eu încă mai cred că este o mare problemă de abordare de la Cluj, pentru că aşa în criză, şi fără firme doritoare de sponsorizări, celelalte oraşe s-au mişcat mult mai bine, la capitolul oameni care-i susţin, în comparaţie cu noi, care ne avem noi între noi.

Şi da, sunt foarte supărată, şi drept urmare, m-am hotărât să nu mai mă duc. M-am hotărât să las Clujul baltă, iubesc prea mult proiectul ăsta ca să suport nesimţirea unora, şi nepăsarea şi apoi făţărnicia când spun “dar ce să facem, că nimeni nu ne ajută” . Ce să faceţi? Să cereţi ajutor şi apoi să spune-ţi mulţumesc, zâmbiţi şi eventual lăsaţi o carte, un semn, un sticker, orice. Personal vreau să  mă duc la Lecturi Urbane în orice oraş dar în Cluj nu, şi asta este decizia pe care o iau din momentul în care am fost rugată să fac ceva ( rugată frumos “bine, dacă tu crezi că poţi mai bine, fă tu de azi înainte!” ) şi am făcut, la timp, cum a trebuit, dar eu nu am primit un feedback, ca să ştiu ce a ieşit, nimic, nimeni nu mi-a spus dacă am lucrat cu folos sau zadarnic. Absolut nimeni.

Atunci mă întreb, din momentul în care, nu ai bunul simţ la un feedback, nu ai bunul simţ la un mulţumesc, te tragi pe cur la un sticker, ştiu nu ai în plus, d-aia ai unul pe cartea ta de acasă pe care o citeşti, pentru că nu ţi-ai păstrat. Nu-i nimic, nesimţirea trage după sine, tot nesimţire, şi vă doresc tot oameni la fel de serioşi ca voi pentru Cluj, pentru că eu m-am consumat, şi enervat, şi ultra oferit să ajut, ca lumea să se uite la mine ciudat. Am venit cu super multe idei, şi nimeni n-a zis nimic. Totul se miza pe cuvinte. Nu vreau să văd, cum ceva aşa de superb, e stricat, prefer să citesc la Bacău, Oradea, Tg. Mureş, Braşov, Bucureşti, Constanţa, şi în cel mai boring oraş descoperit de mine momentan, aka Rm Vâlcea, unde totul a ieşit mult mai tare decât ultima tură la Cluj.

Cel puţin, am avut bunul simţ să nu dau nume, pentru că ştiu, eu nu înţeleg proiectul, toate oraşele sunt ajutate de Bucureşti, şi nouă nu ne dă nimeni sponsorizări şi ajutor pentru că … pe noi nu ne ajută nimeni. Da, ştiu, proiectul iese tot mai superb de fiecare dată, se vede prin oamenii care revin (eu nu i-am văzut).

Acum, stau, şi mă gândesc, dacă să fac pe nesimţita sau nu. Dar mai meditez…

Lecturi Urbane (re)

Cu paşi repezi se apropie o nouă ediţie a Lecturilor Urbane. Pot să spun cu mâna pe inimă că abia aştept. Am vorbit cu nenea norul şi a zis că se rezolvă un pic de soare, fără ploaie şi cu multe cărţi, cu voluntari câââât cuprinde şi bună dispoziţie. Mă bucur enorm de mult de faptul că primăria a acceptat să facă un parteneriat pentru acest proiect şi sper ca fiecare parc un pic mai mare să aibă un loc de citit.

Am constatat că oricum sunt o ciudată, şi se uita lumea aiurea la mine atunci când alegeam să-mi petrec timpul citind pe o bancă în parc vara, sau plimbându-mă cu autobuzul tot citind. Acum, am găsit o mulţime de oameni care fac asta, şi culmea e că spun lumii să facă acelaşi lucru. Îndemn la citit, fac un voluntariat care mă ajută, pe mine, să fiu om, să fiu eu, şi să citesc în voie liniştită.

Şi deja îmi imaginez, cum mi se vor schimba stările de spirit sâmbătă. O să încep să fiu agitată, nervoasă, apoi ultra bucuroasă. O satisfacţie personală va creşte, şi mă voi simţi iar bine. Asta, e ok

Lecturi urbane (menage a trois)

Cu toate că am fost destul de sceptică în legătură cu ediţia a treia a acestui proiect în care m-am implicat destul de mult, voluntar fiind, a ieşit destul de bine. În mare eu personal am fost mulţumită de forma pe care a luat-o, chiar dacă nu am prea citit, şi am făcut pe omul care are tot timpul ceva de spus. Asta este, uneori sunt omul rău şi nemulţumit. Nu m-am prea putut certa cu nenea norul ca să ne lase în pace, dar el a luat o carte şi a citit picurilor de ploaie şi i-a ţinut în lectură urbană.

A fost un punct culimnant în care ne-am adunat aproape 40 de oameni, ceea ce a fost superb. Eu am întârziat destul de mult, şi îmi pare puţin rău. până către ora cinci am rămas puţinei, dar asta nu este rău, deoarece toate cărţile înşirate au făcut oamenii să vină să vadă despre ce este vorba, să asculte date despre proiect, să pună întrebări şi să ne inspire pe fiecare dintre noi pentru ediţiile viitoare.

Îmi pare rău şi parcă ceva din mine se supără când vede că de la o ediţie la alta suntem tot mai puţini “fideli”. Poate că e bine să fim diverşi tot timpul, poate acesta este un semn bun, dar nu m-ar supăra deloc dacă ar veni şi din cei care au venit la ediţia doi, sau chiar la ediţia unu. Ploaia i-a cam speriat pe mulţi dintre cititori/voluntari astăzi şi tare urât din partea ei. Nu a fost frumos şi am de gând să port o discuţie foarte serioasă cu nenea Norul.

Pe viitor plănuiesc să mă implic şi eu mai mult, cu mult mai mult şi să ajut ca proiectul acesta să devină ceva mare frumos şi fălos, ceva cu ce Clujul să se mândrească.

Revenind la ziua de azi şi lăsând la o parte egoismul meu,  astăzi am văzut entuziasmul oamenilor de a căuta o carte gratis pe care să o dea mai departe, să o citească, să o facă să prindă viaţă şi să nu o lase să se umple de praf pe un raft. Am văzut cum oamenii se lăsau ademeniţi într-o lume în care lectura începe să prindă importanţă. Oameni care erau uimiţi de vârsta noastră – a voluntarilor. Am găsit zâmbete pe chipul multor oameni când au aflat că pot să primească War and Peace gratis, să o citească, şi apoi, să o dea mai departe tuturor oamenilor care vor să o citească.

Mă bucur că am ajuns în proiect, mă bucur că începem să ne conturăm, mă bucur că avem cărţi pe care să le împărţim. Mă bucur că Lecturi Urbane trage un semn de exclamare !

Lecturi urbane (part 2 )

Dupa cum s-a citit peste tot, a fost lecturi urbane, vineri 23 aprilie. A fost frumos, am citit (cat am reusit), am impartit carti, am uimti lumea, am fost respinsi, am zambit, am mancat, am glumit, am citit, am admirat peisajul. Mai precis am facut tot ce era de facut in aer liber – data fiind vremea,

Vremea a fost si urata si frumoasa, poate a fost in functie de sufletul grupelor. Am fost cinci grupe de cate cinci (cam putini) si ne-am impartit prin cluj, in speranta ca vom avea, cat mai multe carti de impartit la lumeeeeeeeee (lume soro lume). Am mai gasit voluntari, am mai gasit oameni care citeau (si nu erau cu noi). Am gasit respingeri si oameni care nu vor sa citeasca (stiu, exista, nu avem ce face).

Varianta de la ora 10. A inceput strangerea de oameni pe la 9.30, apoi pe la 9.45 au venit Cezara si Raluca si au inceput sa imparta idei, carti, legitimatii samd. Am fost cam putini, si asta m-a intristat dat fiind faptul ca la prima tura am fost nevoiti sa refuzam oameni (nu eu personal, dar… noi). Dupa ce grupele de cate cinci au fost facute (noi am fost 4 fete si un baiat – Ovi ), fiecare s-a urcat in cate un autobuz/troleibuz.

Noi am urcat pe un 9, de pe str. Memorandumului pana in Manastur (via gara), apoi ne-am urcat pe un 29 din Manastur pana in p-ta M. Viteazu, apoi ne-am urcat pe un 35 pana in Zorilor, si apoi din Zorilor pe un alt 35 pana la gara, de acolo am luat un 9 pana pe str. Memorandumului inapoi.

Am impartit din cele 15 lei 13, au ramas doua carti. Am impartit Razboi si pace, dialoguri pe tema religioasa, telenovele (gen Sandra Brown). Am gasit zambete in mmomentul in care spuneam ca aceste carti nu costa nimic, oameni care doreau sa vorbeasca despre lectura, oameni care ascultau cu atentie si ne priveau cu zambete aprobatoare. Se pare ca vechiile generatii sunt mandre ca noile generatii promoveaza lectura.

Din punctul meu de vedere, varianta de la ora 17 a fost mai putin reusita. Asta e oricum discutabil. Discutabil deoarece poate nu ne-am ales bine zona. Poate nu ne-am ales bine abordarea, oricum, in ultima serie a drumului nostru, cand eram descumpanite si deja obosite. Satule ca lumea sa se uite ciudat la noi, si cautand din privire (filand) oameni care se uita ciudat la noi, am gasit, ceea ce asteptam : oameni care citesc.

De aceasta data am fost 5 fete, si ne-am plimbat astfel : am luat 25 de pe Memorandumului pana in p-ta Cipariu, apoi am luat un 35 pana in Zorilor, apoi am luat un 43b pana in Grigorescu, apoi am luat un 30 pana pe Memorandumului. A fost tura in care lumea a fost mai putin reticenta, a fost obosita, ocupata cu altele, samd. Pasam carti de la una la alta, si pana la urma, am ramas cu o carte, de care, se bucura mama. Partea buna e ca, mama citeste pe la cozi, si mama citeste si in autobuze, drept urmare a fost un mic esec. Dar mic, pentru ca in final am reusit totul, asa ca, daca nu iti pierzi speranta pana la final, totul se rezolva

Chipurile noastre s-au luminat, si am ramas doar cu doua carti : politiste.

Au fost impartite aproximativ 150 de carti (toti), in cele doua reprize (1o & 17) si am fost toti, pana in final, multumiti. Vrem ca data viitoare sa fie mai multi ca noi, vrem sa acaparam orasul, sa facem oamenii sa citeasca, sa devina iar o moda, la fel cum a fost pana prin anii 1980. Sa speram ca reusim!

Astept restul pozelor ca sa le postez !