Category Archives: Filme / Festivaluri de film

24 de ore de MOX

Am auzit prima oară de MOX când ei deja terminaseră ediția a 3-a. Pe la ediția a 4-a am început să mă interesez și eu care-i faza de fapt. Să văd, să cunosc. Undeva în fluxul multor oameni de muncă, curiozitatea mea a rămas un mesaj citit pe facebook și făr de răspuns. La începutul toamnei lui 2015, într-o poveste prelungită de câteva beri, m-a luat gura pe dinainte și am promis solemn că la ediția a 5-a am să-mi fac apariția. Ca un blogger care se respectă, mă duc și eu să-mi fac check-in-ul.

După ce ne-am sucit și ne-am întors, am hotărât să plecăm sâmbătă dimineață, să ne bucurăm de ultima zi, dacă mai mult n-am reușit să facem. Din cele trei zile, noi am prins-o pe ultima, mai precis, am prins 24 de ore de MOX.

Locația pe Valea Drăganului era foarte superbă. Munți cât vezi cu ochii, scenă frumos plasată în mijloc, o altă scenă în pădure. Salvamonții veniți cu canapeaua după ei, și câteva (multe) sute de oameni care campaseră ceva. Mai erau unii care erau pe drum când am ajuns noi. Ehe, avea să fie multă lume.

Poveștile organizatorilor despre organizarea festivalului mi-au plăcut la nebunie, chiar dacă, au fost variantele pe scurt. Băieții, aveau atât de mult de muncă, încât n-aveau timp de povești pe lung. Sper să-i prind curând la o variantă mai lungă la toate astea, pentru că mă roade o curiozitate enormă.

Line-up-ul a fost interesant. Eu nu prea știam multe formații de pe el, am fost puțin tristă că nu l-am prins pe Blănilă, dar dacă noi suntem zăpăciți în a ne organiza gândurile și bagajele pentru plecări, mai și pierzi. Am stat pe păturică lângă scenă privind marea de oameni care cântă cu formațiile. Notându-mi versuri din melodii să pot să caut când ajung pe acasă. Cerul senin, vântul rece de munte, berea, tatra` și oamenii frumoși au făcut toată atmosfera de acolo să fie #cetrebe.

Îmi promit mie, ca pe ediția a 6-a, să fac mult mai multe pentru acești oameni, că-s faini foc și ideile lor au un vibe care-mi face sufletul să salte, așa cum iese alcolul din corp la dușul rece al dimineții. Să vezi răsăritul printre munții din care se ridică abur, este un lucru pe care-l doresc oricui să-l facă. Des, dar cu o cafea aburindă și o pătură călduroasă.

rIMG_20160731_100321

rIMG_20160731_123148

Multiculturalismul are aroma de usturoi

Este o aluzie, dar una mai mică. Înainte să subliniez aluzia mea pe care multă lume o bănuiește, vreau să subliniez câteva lucruri. Lucruri care îmi stau pe suflet de multă vreme, dar dintr-o lene și o comoditate de care ar trebui să-mi fie rușine, am ales să nu vorbesc. Astăzi, am întâlnit niște oameni frumoși, cu care am povestit multe despre multiculturalism.

Europa, are o grămadă de țări frumoase. Toate sunt, inclusiv a noastră. Doar că noi suntem prea ocupați să aruncăm cu multă ură în ea, în loc să o iubim și să ne bucurăm de ea. În același timp, Europa, acest continent drăguț, cu țări frumoase, face filme. Dar nu așa oricum, face filme care vorbește despre fiecare țară în parte. Filme cu povești, cu istorie, cu tâlc. Filme care îți spun cât de diferiți suntem, dar cât de mult semănăm. Acest clișeu pe care nu vrem să-l acceptăm: faptul că oamenii sunt la fel, diferă doar limba vorbită.

Merg la același cinema de foarte multă vreme, pentru că este singurul care aduce producții europene, producții care nu vor intra în mall-uri. Filme ale oamenilor care au o poveste de spus, iar pentru a putea să înțelegem alte popoare, este important să ascultăm și să vedem povestea lor. Filme independente sau făcute de case de producții mici. Costuri mici, dar capodopere care te fac să zâmbești tâmp la ecran.

Oh, cât de important este, să nu uiți să îi iubești pe oamenii din jurul tău.

Cât de important este să vedem totul pe ecrane, să ne cunoaștem între noi. Să dăm putere și încredere oamenilor care spun povestea fiecărei țări. Care ne spun poveștile din spatele lucrurilor, care ne arată pasiunea filmului în orice limbă străină.

Ne spunem multiculturali, dar mergem doar la filme americane. O prostie! Personal, ungurii fac niște filme bestiale, care povestesc atât de bine toată istoria lor ca țară. Țări sărace precum Iugoslavia, Slovenia, Ucraina, care vorbesc de multe ori despre o sărăcie crâncenă de îți ridică părul pe tine, sunt cele care ne arată ceea ce nu vrem să credem că există. Poveștile oamenilor simpli sunt pe ecrane, în fața noastră, trebuie doar să le vedem.

Multiculturalismul cinematografic este cel mai important lucru care trebuie avut în vedere, atunci când vrei să vezi un film. O să vezi și filme care îți vor displăcea, regizori care nu s-au putut neapărat face înțeleși, dar nu te lăsa bătut. Vezi mesajul din spate. Înțelege alte popoare. Renunță la un pachet de țigări și bucură-te de culturile din jurul tău. Lasă ura deoparte, doar pentru că vorbesc altă limbă, nu înseamnă că sunt diferiți.

Asta înseamnă multiculturalism în cinematograful European: să vezi povești despre oamenii din jurul tău. Să te regăsești în ele și să îi iubești fără să-i cunoști. Să vezi povestea din spate, din spatele granițelor, din spatele ecranului.

Festivalul Filmului European (un like pe Facebook pentru treaba bună, merită!), vorbește în multe orașe despre culturile din continentul nostru dărguț.

De ce are multiculturalismul aromă de usturoi? Pentru că după ce îl guști, nu te poți scăpa de el. Îl iubești pur și simplu!

p.s. ei au o provocare să vorbești în emoticoane despre un film prezent la ei. Eu nu am văzut încă filme la ei, dar am avut inspirație pentru un alt film, aromat, pe care vă las să-l ghiciți, pentru că, și acesta, este despre multiculturalism.

filmul usturoi

Picnic in the Park, sau deja-vu cu nori

Încep să am deja-vu când văd evenimente frumoase, pe care vremea le ajută – așa cum știe ea – să facă tradiții. Picnicul a devenit o tradiție de a alunga norii și a încuraja lumea să iasă. Jazz in the Park, în sine, a devenit o ieșire în masă la iarbă verde, muzică bună și veselie. Coșuri cu merinde, hamace, muzică și prieteni. Beanbags să stai comod, păturici, copii care fug și câini care vor să te lingă pe față.

Energia și buna dispoziție pe care ți-o oferă un astel de eveniment, nu intră în discuție. Trebuie să simți totul. Să stai și să savurezi. Clătite cu de toate, vin, iarbă verde și tot vibe-ul din jur care te liniștește așa cum trebuie să te liniștească o zi din weekend.

Este incredibil, în continuare, cum munca unor oameni atât de frumoși, poate să dea speranță altor zeci, sute, poate chiar mii de oameni. Cum totul aduce zâmbete atât la fața locului cât și prin fiecare like care se dă, oameni care rezonează cu același vibe. Oameni care simt totul, se simt liniștiți. Se simt acolo, chiar dacă, marea lor majoritate, nu sunt acolo.

Perfecțiunea unui eveniment, vine prin zâmbetele care alungă norii și descurajează ploaia. Acest deja-vu de pe iarbă, care nu descurajează niciodată, pentru că lumea zâmbește, iar soarele se arată.

IMG_20160514_211507

Jazz in the street sau cum #clujulieseinstrada

Ieri soarele a zâmbit mult peste oraș. Nu credeam că o să-l văd, dar norii s-au îndepărtat la auzul muzicii. Artiștii și localnicii au ieșit în stradă să se bucure de absolut tot ce îi înconjoară. Să cânte și să fredoneze împreună, să se bucure de soare. Mă încântă atât de mult toate momentele astea în care văd orașul plin de viață și o mulțime atât de mare de oameni care se bucură unii de alții, care își zâmbesc și devin frumoși.

Cât de frumoși suntem atunci când zâmbim și când lăsăm toate gândurile negre din viața noastră să se risipiească. Ascultăm muzică și ne relaxăm. Momentele alea sunt cele care vor exista tot mai mult și mai mult. Sunt cele care ne fac să fim oameni, calzi și să lăsăm toată răutatea din noi să se risipească. Muzica ne face mai buni, iar echipa de la Jazz in the Park a dovedit asta încă o dată.

Nu există destule cuvinte pentru a le mulțumi oamenilor ăștia frumoși pentru tot ceea ce fac pentru oraș. Nu există.
IMG_20160423_195343

IMG_20160423_201407

IMG_20160423_203810

De ce nu mananc eu Usturoi

Titlul acestui articol este un clickbait,  deoarece eu iubesc foarte mult usturoiul. Foarte mult. Spre disperarea enorma a LUI, care ar vrea sa nu mai miroasa in casa de parca tocmai ma apar de o invazie Eduard Cullen, sau de parca tocmai ma asigur ca nu ma va mai pupa nimeni, vreodata.

Cand l-am auzit pe Radu, spunand prima oara ca vrea sa faca minuni c-un Usturoi, am zis: ba baete, esti nebun! Dar mi-a placut de el, e drept, mie imi plac oamenii nebuni. Am tot povestit despre unele altele de acest fel. O relatie, o pila, un ajutor, acolo, ceva cat sa conteze, sa mai impingi omul de la spate.

Ce nu fac unii pentru usturoi!

Apare prima proiectie la Cluj, la TIFF. Nebunie mare pe terasa de la Casa Tiff, am reusit, cu greu sa vad 3/4 de film. Spun asta pentru ca jumatate l-am vazut bine, iar cealalata jumatate am vazut doar partea de jos a ecranului. Pot sa marturisesc ca este o experienta foarte frumoasa sa vezi doar picioarele actorilor, si sa traiesti filmul auzind ce se intampla si vazand reactiile publicului.

M-am hotarat ca am sa stau cu ochii pe el, pe Usturoi nu pe Groparu, si sa aduc tot clanul Both sa vada de ce trebuie sa iti placa Usturoi-ul!

A venit si Comedy Cluj, cand am luat tot clanul Both si am mers sa stam pe scari in cinema Florin Piersic si sa savuram un Usturoi ca la carte.

De mentionat ca incep sa-mi placa toate reprezentatiile astea de filme, unde vine echipa. Mai ales echipa asta. Ei vin pe diferite bucati iar publicul are cele mai ciudate intrebari. De fiecare data altele. Sper ca cineva filmeaza macar cu un VGA toate astea, ca mai apoi sa se faca un post-making off, cu intrebari si sali pline, cu povestea completa, pentru o lansare pe DVD mai mare. Spun asta pentru ca niciodata, dar NICIODATA nu exista prea mult USTUROI.

La proiectia a 3-a de la cinema Marasti am realizat ca nu exista destul Usturoi in lume, ca de fiecare data cand vad filmul mai descopar ceva sa-mi placa. De fiecare data il felicit mai mult pentru ambitia sa si sper ca la tot cativa ani, sa aiba o idee nastrusnica de genul asta.

Radu, este astfel, regele Usturoi, si demonstreaza prin tot ceea ce a facut, ca daca ai ambitie si prieteni care te bat la cap, si o nevasta care te sacaie si te sustine, poti sa faci orice vrei tu in viata, chiar si un film despre Usturoi!

IMG_20151217_193347

In poza, eu si unul dintre cameramani, Chris Nemes. Il puteti observa la finalul filmului cum este fugarit de un berbec!

Vineri, este iar o proiectie de gala la Cinema Florin Piersic. evenimentul este aici. Din pacate, la a 4-a proiectie n-am sa pot sa ajung deoarece lucrez pana tarziu vineri. Stiu ca pentru multi este zi scurta, dar pentru mine este doar o alta zi de vineri, lunga si anevoioasa. Va rog frumos, sa mergeti, merita! Iar daca nu ajungeti vineri, mai aveti inca sanse pana pe 28 ianuarie!

Vineri, 22 ianuarie, ora 20:00, va avea loc proiecția de gală a filmului Usturoi, în prezența echipei.
Bilete se pot procura de la cinema Florin Piersic, piața Mihai Viteazu nr. 11, Cluj-Napoca. Preț unic: 10 lei.
Film cu subtitrare în limba engleză, so bring a foreigner!
Programul pe săptămâna 22-28 ianuarie:
– Sâmbătă, duminică: ora 17.00;
– Luni: ora 18.00;
– Joi: ora 14.00.