Category Archives: Gramada

Tragand cu urechea – partea 2-a

Asa cum am subliniat zilele trecute, imi place sa trag cu urechea. Doar ca uneori ceea ce aud ma surprinde. Am momente cand imi vine sa ma bag in discutiile celorlalti doar ca sa le spun ca nu au dreptate sau sa completez parerile. Mi-am dat seama ca poate reactiile mele nu sunt foarte normale, asa ca le raspund in gand si trec mai departe – la gandurile mele.

Tot din seria: lucruri care trebuie scrise si dezbatute intr-o poveste mai mare, urmeaza o alta aventura, asta mai de rasu-plansu.

Vara incepea sa apara, iar noi – studenti fiind, incepeam sa plantam incet morcovii necesari sesiunii. Inainte de sesiune era mini-vacanta de practica, asa ca ne-am luat de manuta si am plecat la Ramnicul Valcea sa vedem un teatru frumos, menit sa ne inspire si sa ne deschida ochii spre ramurile artei.

Eram cazati in caminul unui liceu, lucru foarte interesant mai ales ca era un liceu tehnic. Privirile pe care le primeam de la elevii cazati acolo cand veneam seara si plecam ziua erau minunate. Aveam de multe ori impresia ca suntem niste exponate rare ale unui muzeu de istorie.

Uneori pe la pranz, avand mult timp liber si fiind un oras nu foarte mare, imi ocupam timpul stand pe banca liceului si citind. Aveam cateva piese de teatru de recuperat la capitolul lectura, asadar aveam cu ce sa-mi umplu timpul.

Imi luam o bancuta la umbra, sucul si jeleurile, cartea si post-its. Incepea distractia. Eu stand sa citesc, ceilalti “chiriasi” ai caminului venind pe banca alaturata si privindu-ma uneori. Stiu. Faceam ceva foarte dubios pentru ei, dar nu aveam timp sa ma gandesc la asta.

Intr-una din zile, un grup de 3 domnisoare de ~15 ani se pun pe banca de langa. Una dintre ele vorbea la telefon, am sa cat am auzit din discutia de la telefon:

– Hai ca ne-am distrat aseara, dar nu inteleg cum ai putut sa stai cu tipa aia, tu n-ai vazut ca-i minora?

….

– Cum nu-ti pasa? Toata seara ai fost cu mana pe fundul ei!

….

– Bine, hai ca o lasam asa de data asta!

– Bine, o sa fiu cuminte.

– Te pup si te iubesc!

– Hai spune-mi ca ma iubesti si tu!

….

– Hai, spune-mi ca ma iubesti!

Dupa cateva secunde o aud urland catre prietenele ei: “Cretinul, cum sa-mi inchida fara sa imi spuna ca ma iubeste, stai ca i-o fac acum!”. Apoi observ ca suna inapoi, si urmeaza urmatoarea discutie:

– Tati, daca nu-mi spui ca ma iubesti, te spun la mama ca ai inselat-o aseara la discoteca!

– Vezi ca se poate!

Apoi cu foarte multa incredere in ea, a inchis telefonul. Adoptase o atitudine de femeie puternica si independenta iar eu incercam sa nu ridic capul si sa ma holb la ea. Nu am putut sa ma mai intreb nimic si mi-a luat foarte mult sa-mi adun gandurile si sa ma concentrez la ceea ce citeam.

Atunci cand crezi ca le auzi pe toate…

Astfel, uite cum adun eu discutiile oamenilor si le pregatesc pentru povesti. Poti deraia mult din ce auzi de la alti oameni, dar poti in acelasi timp sa te sochezi mai mult decat vrei.

În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găseşti aici:http://www.edituraunivers.ro/12-enigma

Vise si povesti

Copii invata sa viseze de mici, asta este adevarul. Li se citesc povesti si ei le urmaresc cu atentie si cu ochii mari. Viseaza in povestile alea si inocenta lor depinde de ele. Ador povestile. Chiar daca am ajuns prea mare pentru a le consuma atat de des, le citesc pe ascuns.

Am observat de-a lungul timpului reactia prietenilor si oamenilor pentru ca eu inca mai citesc Pinnochio sau Alice in wonderland. Inca ma traiesc in carti, chiar si in cele unde pare ca povestea este cu mult sub mine. Imi place sa retraiesc povestile care-mi plac, chiar si daca ele par pentru copii.

Alice in tara minunilor si Cocosatul sunt cateva pe care le-am citit, rascitit, vazut ecranizari si auzit in toate modurile de audio book sau story.

De ce sa ma detasez de o lume de poveste. Imi place sa citesc carti cu povesti, iar varsta pentru care sunt destinate acestea nu ma deranjeaza. Citesc si traiesc in povesti. Ma blochez in ele, le simt. M-as muta intr-o carte daca as putea, dar inca nu pot. Vreau sa traiesc in carti, dar imi dau seama ca pentru asa ceva, trebuie sa scrie cineva despre mine. Scriu eu despre mine pe aici, nu se pune? Este o carte virtuala despre mine blogul meu. sunt personajul propriilor mele scrieri. suna putin cam narcisist.

Am descoperit cum sa nu raman in urma cu povestile atunci cand merg pe strada – audio book

Am descoperit ca nu ma deranjeaza sa colorez in carti.

Am descoperit ca e-book-urile nu sunt cel mai rau lucru care se poate intampla printului.

Am descoperit ca-mi place sa traiesc si-n carti, si-n online, si pe print si oricum, atat timp cat reusesc sa fac cumva sa ajung din urma tonele de carti pe care vreau sa le citesc (pentru ca este prea multa literatura si prea putin timp – fizic).

Si cactusul e floare!

De-a lungul timpului m-am lovit de doua probleme. Relativ nu sunt probleme dar eu cum stiu sa dramatizez din tot le-am transformat ca atare. Am reusit sa-mi fac o colectie de trandafiri morti. Da. Morti. Ii tin in vaza, plini de fixativ si pe alocuri de praf si ii admir. Ii admir intr-o vaza si ma gandesc la tot ce-mi amintesc ei. Am incercat sa explic oamenilor ca mi se pare ca trandafirii primesc poate prea multa atentie, in special din partea indragostitilor si as prefera sa nu mai primesc trandafiri, dar nu a prea inteles lumea.

Pentru a ramane o haterita, am decis ca floarea mea favorita este cactusul. Nu astept un buchet de cactusi, dar astept macar un ghiveci mititel care sa ma faca sa zambesc. Colectia mea de cactusi de acasa nu este niciodata indeajuns de mare, iar eu am mare grija de ei. Acestia primesc si nume si au un ghiveci personalizat.

Inteleg ca el  stie ca o sa ma supere. Inteleg si ca nu o sa ma poata momi cu ciocolata la infinit iar in curand o sa ajung sa am toate modelele de cactusi, sau poate, in cel mai bun caz nu o sa mai am unde sa-i pun. Nici nu vreau sa stiu cat de creepy suna ca am vaze pline de trandafiri pastrati frumosi, iar daca mai completez ca uneori prin agenda mea gasesti flori presate o sa fiu inchisa de politia vegetarienilor, sau oricine apara drepturile plantelor. Banuiesc ca si ele au drepturi. Ma astept asadar sa-mi aduca picturi cu flori sau sculpturi cu flori. Trandafiri din metal sau plastic, pentru ca stiu ca din servetel nu stie sa faca.

O fata poate sa fie impacata foarte usor, reteta e simpla: ciocolata si flori. Bine, uneori merge si o carte, poate si-o bijuterie, un inel mare, cercei. Dar florile si ciocolata nu dau gres. Cel putin, nu la primele intalniri.

Arma unui scriitor

Arma unui scriitor sunt cuvintele. E de stiut. Asta fara nicio referire la doliul Frantei. Un scriitor se apara si se exprima scriind. Isi varsa atat frustrarile cat si bucuriile in scris. Scrie cum vede viata pentru ca asa i se pare lui normal. Se exprima si traieste prin scrierile sale.

E drept, tehnologia a avansat si nu mai scriem cu condei-ul, acum butonam ecrane si frecam tastaturi. Vom intalni – sunt sigura – curand era in care o sa butonam aerul sau o sa dictam tot ce vrem sa scriem. O sa fim lenesi si o sa cautam metode cat mai multe pentru a ne scoate toate gandurile din noi. Pentru a ne exprima. Pentru a le scrie.

Eu personal nu am renuntat la vechile obiceiuri. Biroul meu este plin cu post-its, am un suport cu pixuri colorate, creioane si tot felul de metode prin care imi fac viata mai usoara in toate scrierile. Atat in cele work related cat si in aberatiile mele blogosferice – ce sa mai spun de proiecte si lucruri care trebuie transmise.

In geanta am o agenda in care notez tot timpul ideile de bloguri sau completari la proiecte, numere de telefon ale oamenilor sau altele. In general ideile mele stau acolo, conturand o forma de jurnal, intotdeauna cu data sus si apoi cu un scris marunt tot ce trebuie sa ajunga mai apoi pe bloguri. Pentru a-mi confirma aura de artist am tot timpul tot felul de pixuri haioase/ciudate dar incerc si sa am macar unu dintre cele mai bune stilouri. Stii de ce fac asta? Pentru ca ustensila de scris este cea care ma face sa ma bucur cel mai bine de inspiratie. Ustensila de scris este cea care-mi aduce idei de multe ori.

Atunci cand pun pixul si agenda pe masa, le privesc gandindu-ma ce am de facut, iar ideile incep sa curga. Articole, bucati de proiecte, scrisori, mailuri sau mai stiu-eu-ce.

Poate ca haina nu-l face pe om, dar cu siguranta stiloul il face pe scriitor!

Tehnologia mananca

Am descoperit eu cu ceva timp in urma foodpanda. Aceeasi perioada in care cautam o aplicatie – universala – pentru a comanda mancare. Stiu ca Clujul este un oras multicultural, ca noi avem un stie pentru orice si o aplicatie pentru orice. Avem nshpe site-uri de stiri si pagini care ridica in slavi orasul. Avem tot ce ne trebuie – tehnologic vorbind.

Aici totul este doar despre tehnologie pentru ca nu poate sa fie vorba despre altceva atat timp cat viata noastra ruleaza in jurul bateriei de la smartphone.

Dar omul trebuie sa si manance !

Daca tot ai baterie, si ti-e foame, dar esti in birt. Dar ti-e lene sa pleci. Deasemenea esti in birou si nu ai iesi afara nici pentru tot aurul din lume. Poate ca-i placut afara, poate ca nu-i frig, dar cu lenea si proclastinarea stai bine. Matele chioraie asa ca in pauza de tigara butonezi telefonul. Matele chioraie mai tare.

Ai aplicatii pentru comandat mancare, dar  tie iti plac animalele. Salvezi ursii panda si astfel o deschizi. Vrei pizza cu multa carte. Colegii iti atrag atentia ca vinerea nu se mananca asa ceva. Renunti. Esti dezamagit ca nu poti sa comanzi un mc si kfc. Parca-ti vine sa mergi pe clever taxi si sa-ti ceri un comision. Nu! Mananci sanatos. Te mai plimbi. Pizza, Shaworma. Bun. Mancam sanatos. Da-i cu rata picanta si chinezeasca. Poate in tot amalgamul ala de orez colegii n-or sa observe carnea.

Asadar, astept o aplicatie care sa-mi spuna la ce sala de sport sa ma duc, pentru a arde caloriile pe care nu le ard frecand degetele pe tastatura. Poate c-o sa am burta mare, dar sa vezi ce degete fortoase am sa am!

P.s. nu te agita, MAINE  e vineri !