Category Archives: Gramada

Cel mai dorit tron

House-Stark-game-of-thrones-21566505-1920-1440

Un moment de sinceritate va rog:

in tot delirul acesta cu Game of Thrones, eu am reusit sa vad abia 4 episoade,  din diferite sezoane. Nu m-a atras in mod deosebit si ma uit cu ochii mari la cei care povestesc cu atata pasiune despre GoT. M-am hotarat ca la un momentdat sa imi achizitionez cartile, poate asa o sa reusesc sa fac si eu parte dintr-un delir in masa, cam atunci cand e el la moda, nu multi ani dupa (asa cum am facut cu Harry Potter).

Ma tem cumva de o urmatoare obsesie care va pune stapanire pe mine, dar in acelasi timp, m-am hotarat ca tot erotismul si crimele prezentate in serial, vreau sa le aud in timp ce ma plimb linistita pe strada. Sper sa le gasesc usor in format audio book, iar asta sa-mi faca viata mai usoara.

Pentru ca nu m-am abtinut, am intrat in #urzealabloggerilor , vrand sa prind din urma multe lucruri, dar cu mentiunea ca eu sunt acel om care se va regasi in final si se va intregi, iar tronul ii apartine.

Conform unui quizz on-line (doar in astea avem cea mai mare incredere), eu nu am un descendent anume, vreo ruda prin familiile pretendente la tron, ci sunt acolo, un personaj.

Pentru cine avea indoieli ca George R.R. Martin s-a inspirat din realitate, va spun sigur ca Arya Stark l-a inspirat gandindu-se la mine. Nici eu nu stiam ca ne cunoastem si ca suntem atat de apropiati, dar facand acel quizz si citind mai multe despre personaj, mi-am dat seama ca semanam destul de mult.

got

Daca ne uitam atenti la poza, putem sa vedem ca se simte asemanarea dintre mie si ea.

Daca ii citim biografia si ii urmarim activitatea observam o asemanare tot mai frumoasa intre noi doua. Eu personal m-am intragostit atat de mult de acest personaj incat mi-am rugat prietenii sa-mi povesteasca despre ea din film. Citesc lucruri despre ea si fac ochii mari si ma gandesc ce frumos a ucis atatia oameni. Ce frumos se lupta, cat de curajoasa este la cei 15 ani ai ei.

Sunt tot mai sigura ca fac parte din neamul lor, ca personajul este inspirat din mine. Sunt tot mai sigura ca o sa ador personajul. Sper sa nu am dezamagirea de a fi un personaj prea trecator in carte, mi-e si frica sa ma mai apuc de inca un serial.

Arya is a fiercely independent child who is unconstrained by social expectations like gender roles, courtly virtues, class distinctions, and the expectations of her parents and siblings. A tomboy, she never aspired to be a “proper lady” as her older sister Sansa did. Before the events that shatter her innocence and destroy her support system, Arya is full of life, and she makes others smile just by virtue of her spirited indifference to rules. 

sursa citat

Probabil n-am scris indeajuns de frumos incat sa conving, probabil nu sunt cel mai adevarat fan, am ratat moda, dar sa tina cineva cont de faptul ca am descoperit Harry Potter 10 ani mai tarziu decat restul planetei. Aici am intarziat doar cateva sezoane, iar la cum mananc eu serialele pe paine, nu cred ca asta este o problema.

HBO face multe lucruri frumoase, GoT este unul dintre ele.

Cu aceasta ocazie vreau sa ii anunt pe toti prietenii mei urmaritori de serial ca o sa-si ia unfollow pe facebook ca sa evit orice spoilere pe viitor, sa nu patesc cum au patit fanii de la Grey’s.

 

Niciodata nu ai destule cutii

Acum cativa ani, cand nu era la moda aranjatului apartamentelor dupa reviste perfecte, eventual doar din filme sau chiar desene, eram mica si posaca, dar decopeream cutiile. Matusa mea avea un apartament in care, jumatate din “biblioteca” era in fapt formata din cutii si cutiute. Am avut revelatia pre-adolescentina in care mi-am spus ca trebuie sa devin un om al cutiilor. Am inceput sa-mi sortez jucariile in cutii pe vremea aia. Da, inca ma mai jucam cu papusile. Important pentru mine era sa am lego-ul intr-o cutie, masinutele din ou kinder in alta si tot asa.

Crescand am inceput sa am cutii pentru tot felul. O cutie mai mica pentru inele, Una mai mare pentru alte inele. O cutiuta pentru bratari de plastic, lemn, argint, impletituri. Vesnica cutie cu amintiri si bilete de dragoste sau barfe din ore. Toate aranjate unele peste altele. Tone de cutii.

Am mai facut curatenie, am mai aruncat si sortat din ele, dar intre timp, am dobandit o colectie de cutii si cutiute, din plastic, carton, lemn sau altele, la care le-am gasit intrebuintare. Cele care nu au primit o intrebuintare n-au fost aruncate, au fost reciclate. Stiu ca toti avem o punga plina cu pungi, punga dosita intr-un sertar. Ei bine, eu am o cutie plina cu cutii, dosita undeva sus pe un dulap. Cutie pe care o cobor de cate ori imi vine o idee de a-mi reorganiza piramidele de cutii pe care le am prin camera.

Inca nu cred ca mi-am ales stilul destul de simplist si de minimalist. Am cazut in capcana cutiilor si nu mai am cum sa scap. Am scapat de minimalistul pe care-l da cutiile ingropandu-ma in ele ca o maniaca. Acum ar mai trebui sa arunc din ele si sa simplific viata. Nu e chiar atat de usor. E mult mai complicat decat pare. E o capcana a sortarilor orice cutie de depozitare. De cate ori fac curat ma gandesc ca ar merge mai usor daca as mai avea cateva cutii de depozitare, macar unele de decor, sa-mi tin esarfele in cutii, sau agendele, sau cartile, sau revistele de festivaluri.

Am sa devin in acest ritm un guru al cutiilor, lucru care nu cred ca este destul de minimalist, dar cel putin arata bine 😀

Cutia preferata de tinut orice numa pentru ce e destinata nu

Iesiri de brainstorming

Brainstormingul out of the box nu este usor de facut. Trebuie sa tii cont de foarte multi factori, in special de faptul ca oamenii au nevoie de multa relaxare pentru a crea ceva frumos. Oameni fiind relaxarea este peste tot, pentru ca ne e prea lene sa facem ceva si procrastinam pana in ultimul moment. Pe de alta parte, stim foarte bine ca artistii nu-si activeaza senzorii artistici decat atunci cand mediul ii inspira.

Pentru ca am o gramada de proiectele mici pe care vreau sa le scot tot mai mult la aer, pentru ca am inceput sa lucrez cu voluntari si ii vreau sa creeze tot mai multe idei frumoase si sa le lanseze in lume, m-am gandit cum sa fac acest lucru posibil.

M-am uitat si am cautat oferte de team building, pentru ca stiam ca un astfel de lucru ar scoate toata inspiratia din ei, cu un peisaj frumos, niste joculete, totul asezonat cu foc de tabara si bauturi care se servesc cand calde, cand reci. Locurile astea departe de betoanele orasului sunt perfecte pentru a scoate inspiratia din oameni, sunt perfecte pentru a creea idei si a le pune in aplicare. Scrii totul in caiete, pe flip-chart-uri sau pe bonurile din pormoneu. Aduni ideile pe telefon si pastrezi totul spre a fi pus in practica, marti. Pentru ca dupa un weekend de team building, toata lumea o sa fie molesita si tristuta luni, dorind sa isi mai aduca aminte, sau sa mai uite lucruri din team building.

Ne dorim inspiratie suprema in proiectele noastre, uitand de cele mai multe ori ca inspiratia vine doar cu relaxare, iar un nou mediu aduce de multe ori – de la sine, o relaxare care creeaza idei atat de bune, incat ne-am muta la munte sau la deal, in mijlocul naturii, doar pentru ideile superbe pe care le avem de cate ori privim natura, de cate ori fugim in lume.

La facut bagaje si creeat idei !

Psihologia religiei

Am stat si am citit toate articolele revoltate sau tolerante despre religia in scoli. Parinti care nu intelegeau cum s-a ajuns la 90% si parinti care spuneau ca religia in scoli este – in fond si la urma urmei – o traditie a scolilor, a bucatilor de invatamant. Despre profesori care vor sa spele creierii copiilor, au mai vorbit altii, nu are rost sa mai umplu si eu randurile internetului cu asa ceva. Revolta ajunge la noi doar cand suntem pusi in situatia aceea – de parinte, dar eu nu sunt acolo. Eu am fost doar in situatia elevului.

In generala, religia era o ora relaxanta. Profesorul de la vremea aceea ne povestea de ce oamenii se regasesc in credinta, punand mult accentul pe psihologie ortodoxa, explicandu-ne ca suntem toti egali in religie si ca nicio ramura a crestinismului nu este mai cu mot decat alta.

Prin liceu nu tin minte sa fi facut altceva la ora de religie decat sa ne plangem ca pute in sala, dar era singura sala de curs in care era cald.

In facultate, aveam un coelg care la toate proiectele si examenele urla despre religie. Zbiera despre musulmani, iudaici, iehovisti sau altele. Spunea ca nu este fair ce traiesc ei, ca sunt oameni care ar trebui treziti la realitate pentru ca au creierele spalate de comunitate si religie. N-am incercat niciodata sa ma razboiesc cu el in argumente, dar ma saturasem sa-i explic ca tot ce noua nu ni se pare normal, este pentru ca experienta noastra difera de experienta lor, la fel si cultura si istoria. Noua ni se pare strigator la cer dar lor li se pare absolut normal. O profesoara a reusit intr-un final sa-i spuna ca are dreptul sa povesteasca despre asta doar dupa ce isi face documentatia necesara despre fiecare religie si cultura, incepand cu Istoria religiilor si terminand cu Bibliile tuturor religiilor.

A renuntat, dar nu cred ca le-a citit. Eu as vrea cumva sa citesc Coranul, am inteles ca este cea mai interesanta biblie pe care o poate citi cineva.

Bloggers meet greeters

10928890_10206074883127998_3601769649553732025_o

Sambata, 21 martie, s-a intamplat minunea. Bine, exagerez, nu e chiar o minune, era un lucru pe care l-am asteptat eu mult, pentru ca mi-e foarte drag. Am mai povestit eu despre Cluj Greeters si tururile personalizate pe care le face acest proiect turistilor. Pentru o mai mare deschidere asupra comunitatii clujene si a faptului ca suntem prea ocupati sa visam si sa ajungem de la punctul A la punctul B, fara sa observam orasul, am organizat un tur pentru comunitatea de bloggeri ai Clujului.

N-au fost toti, dar vom mai face si pentru cei care au ratat, mascand astfel micile erori de calcul facute la prima editie destinata lor.

Turul a fost unul scurt, de aproximativ o ora si jumatate, conturand arterele principale ale orasului, artere care erau foarte importante pentru cetate.

Am pornit astfel din p-ta A. Iancu povestind despre Teatrul National “Lucian Blaga” si vechimea cladirii finante ANAF. Mergand pe Ulita Mare recunoscuta mai nou Blv. Eroilor, admirand Lupoaica si povestind istoria ei si povesti amuzante despre ea (mai ales de momentul in care a fost furat Romulus/Remulus). Apoi pe str. B. Janos si venind dinspre Est pe Strada in Oglinda, sau palatele Statusului Romano-Catolic. O arhitectura superba care n-a fost prea bine intretinuta de toti cei care au vrut sa iasa in evidenta cu micile afaceri din zona si n-au avut suflet pentru respectarea istoriei ce se scrie de atatea secole in arhitecturile cladirilor. Am facut dreapta spre Muzeul de Arta, cunoscut multa vreme ca Palatul Banffy, apoi am evitat marsul pentru Viata si ne-am continuat drumul pe str. R. Ferdinand, facand stanga pe str. Emil Zola iar apoi oprindu-ne in p-ta Muzeului sa admiram cladirile si istoria centrului vechi al orasului. Primul punct zero pe care acesta l-a avut, incarcat de o istorie si o arhitectura superba. Pacat doar ca vara, umbrelutele teraselor ne opreste din a admira toate lucrurile frumoase si vedem doar picioruse, decoltee si maxim calugarii franciscani care se plimba in straiele lor prin piata. Continuarea a fost pe str. C. Daicoviciu cu iesire pe str. Emil Isac, admirand istoria strazii si nu in ultimul rand a restauranului Maimuta Plangatoare (care dateaza cu aceeasi locatie si nume de prin perioada interbelica). Am venit apoi pe str. Memorandumului unde am povestit despre cladirile din zona. Pozele poate ca ar fi iesit mult mai bine daca aveam vreo sansa sa nu prindem tona de cabluri insirate de stalpi, cabluri pe care municipalitatea promite de prea multi ani ca o sa le inlature. Nu este graba, oricum turistii sunt alungati de pe strada de vesnicele lucrari si utilaje, alegand sa evite zona pe cat de mult posibil, ocolind-o prin pietonale secundare sau urcandu-se in primul taxi pentru a ajunge la destinatia propusa.

Chiar daca ne-am propus ca turul sa se termine la Casa Tiff, acesta s-a terminat in p-ta Unirii cu o scurta poveste despre cladirile din jur si statuia controversata atata vreme in oras si in presa – Matei Corvin.

S-au facut multe poze si am vazut oameni care zambesc. Am fost priviti ca niste turisti din afara. Imi pare rau ca nu au auzit toti povestea spusa de mine, dar imi place sa cred ca Greeterii mei au spus-o mai departe.

Ma gandesc serios sa repetam experienta, dar in grupuri de maxim 6 si pe trasee diferite, astfel incat oricine doreste sa recunoasca orasul, istoria dar si cafenelele deosebite. Sa acoperim toata aria orasului si sa nu ne lasam descurajati de nimic. Meritam cred fiecare dintre noi cateva ore in care sa redescoperim orasul, iar prin pozele noastre sa le redescopere si altii la randul lor.

In final, as incuraja lumea sa dea un feedback folosind formularul de aici .

Multumesc mult bloggerilor prezenti:
Alexandra,  AlisaAncaAndreiCiuleaDumitrita (multumesc mult si pentru poze), GabrielMadalinaPetruTvDeCeValentinVasileZaineasca.

Astept si ceilalti bloggeri la alte tururi, sa vada toti cum este un tur facut de Cluj Greeters, astept sa veniti cu prietenii vostri straini sa le povestim lucruri despre oras, sa ne bucuram impreuna de turisti si mai ales de bloggerii straini care ar putea sa vina sa viziteze orasul.

Multumesc mult si voluntarilor, fara de care acest proiect nu ar exista! Sunteti cei mai tari, Multumesc!

R_Cluj Greeters & Blogmeet 21.03.15 (263)