Panda si mancare

14 Jul 2014

Din cate am observat avem tendinta de a avea cate o aplicatie pentru orice. Avem in Romania o multitudine de aplicatii prin care poti sa-ti chemi taxi, poate prea multe pe cap de locuitor. Clujul are cate o aplicatie pentru orice, ceea ce nu ma deranjeaza in mod deosebit, dar memoria telefonului meu incepe sa devina tot mai mica. Nu ne mai instalam jocuri, ne instalam aplicatii care ne ajuta sa ne miscam mai repede, oricum am vrea noi. Telefonul si netul sa ne ajute, ca in rest toate-s bune si frumoase.

Chiar daca HipMenu a facut furori la lansare, acum am obserdat un panda dragalas care ne lasa sa rasfoim pagini cu mancare si meniuri. Ceea ce-mi place mult la foodpanda.ro si nu are HipMenu este faptul ca este extins pe o suprafata mai mare a tarii, ajutand si oamenii din alte orase care nu-s asa cool ca si clujenii care au aplicatie pentru orice.

E destul de frumos site-ul si aplicatia. Acum sa recunosc: am sters aplicatia pentru ca incepusem sa ma plimb pe strada uitandu-ma la mancare si gandindu-ma serios ca ar fi cazul sa-mi comand ceva sa mananc, chiar daca tocmai plecasem dintr-un restaurant iar frigiderul de acasa este plin.

Imi place sincer faptul ca cineva s-a gandit sa extinda aplicatiile pentru pofticiosii din mai multe orase, iar punand un panda langa pofte nocturne mi se pare o mascota care topeste putin inimile, degetele, dar nu poftele (din pacate?).

panda

Animarea site-ului in functie de evenimente, ofertele restaurantelor in functie de zi, puterea de a selecta mancarea in functie de ce ai pofta si apoi avand ca rezultat al cautarii toate restaurantele/pizzeriile/cofetariile/patiseriile care indeplinesc poftele tale. Toate astea mi se par un rasfat foarte frumos pe care-l meritam.

Partea proasta este ca avand toate astea la-ndemana click-ului in orice colt de tara, o sa ne lenevim si-o sa uitam sa ne ridicam din fotolii si scaune comode pentru a iesi sa socializam cand mancam.

Partea buna este ca avem o intreaga carte de bucate la indemana, avem de unde sa alegem indiferent de pofte, iar cum bine stim, poftele sunt cele mai periculoase la miez de noapte si luna plina. Aia e perioada in care cautam scuze si ne pierdem printre poze cu mancare. Toate emisiunile de cooking si prietenii care-si pozeaza mancarurile pe instagram ne fac FOAME, iar daca evitam si plecam de la ustenstila computerizata pentru asta, ajungem pe aplicatii, ne jucam pe telefon. Ne trezim in aplicatia de Food Panda uitandu-ne la mancare si fiind foarte aproape de a COMANDA. Ah!

Da, Food Panda are aplicatie, atat pentru iOS cat si pentru Android.

O sa fim poporul care se ingrasa din mancare sanatoasa. Din prajiturele, din supice, din d-astea. Noi nu suntem fani McDonalds noi suntem fani ai aplicatiilor, ai netului, fanii mancarii bune, comandate cat de repede sa vina calda. Sa vina cu baieti frumosi si zambareti, la orice ora, sa vina mancarea si s-o comandam cu mare atentie, caci pormoneul nostru nu este fara limite.

Acestea fiind spuse, sa avem pofta, pentru ca eu m-am saturat sa fie tastatura umeda de la atatea poze cu mancare.

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·

Masini si concedii

16 Apr 2014

Vine vara iar asta este poate una dintre cele mai mici probleme ale noastre. S-a anuntat vara aia secetoasa pe care nimeni nu o asteapta neaparat cu zambetul pe buze. Este drept ca primavara asta tomnatica a reusit sa ne faca sa tanjim dupa saboti si 37 de grade la umbra. Nu este usor sa cauti un loc pe terasa, iar ajunsul din sauna casei personale la racoarea unei terese este o provocare suprema. Nimic nu pare sa aduca aerul rece pe care-l induram din noiembrie pana in aprilie inapoi in cuptorul secetos al verii.

O mare parte dintre oameni aleg sa se suie cu fundul in masini si sa plece. Sa plece departe in bataia aerului conditionat sau a vantului prin plete. Sa se plimbe prin munti sau pe litoral, prin orasele pustii in viteza sau la umbra padurilor din aproprierea oraselor. Nimic nu pare sa ne multumeasca in momentele calduroase nici macar masina perfecta, soferul perfect, muzica perfecta.

Dar ce te faci in momentele in care n-ai maisna? Ce te faci in momentul in care-ti vine sa fugi in lume si n-ai masina? O sa fugi cu trenul sa ajungi la sfarsitul sezonului la destinatie gata prajit? Vei cauta solutii adiacente doar pentru a putea evada? Ce e de facut atunci cand esti la mama dracului in praznic, stai pe o terasa intr-un centru vechi, admiri cladirile si bei un frappe iar apoi te fulgera: Hai sa fugim la Sinaia! Lumea se strange, lumea spune da, dar masinile lipsesc cu desavarsire. Fara o masina personala este atat de greu sa faci fata tuturor plimbarilor. Poate ar fi o provocare mersul pe bicicleta pana acolo. Sigur ca nu! O sa cauti ceva de inchiriat aproape de tine. O sa cauti o inchiriere auto ieftina prin Bucuresti, pentru ca asta este cel mai aproape de tine. Vei inchiria 2-3 masini si vei pleca la drum, pentru ca asa te vei simti ca-ntrun turneu, o vacanta visata.

Totul este mult mai putin complicat atunci cand poti sa-ti inchiriezi fitele si pretentiile prietenilor. Evadarile sunt mai accesibile si scapi de vesnica cearta “eu nu las pe altul sa conduca masina mea” sau “eu nu conduc masina lui xulescu”. Cu atatia soferi la dispozitie si masinile inchiriate, vacanta trebuie doar programata in functie de poftele fiecaruia de a ramane treaz si a filma toata distractia intr-un amuzament propriu.

Masinile! Aceasta minune a epocilor care ne fac sa uitam de puterea CFR-ului asupra corpului uman. Astept totusi cu sufletul la gura, momentul cand visele regiszorilor sf se vor implini si o sa avem masini zburatoare, pentru ca vreau sa-mi fluture pletele prin vant mai sus de fierbinteala asfaltului, chiar daca in munti am sa fiu nevoita sa port caciula ca sa nu-mi inghete urechile. Toate visele si masinile sa vina la racoare, pentru ca toata canicula care se apropie o sa ne faca sa tanjim dupa o toamna friguroasa.

 

 

 

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·

Visand si aberand

24 Mar 2014

Ajung sa visez, fara sa mai stiu daca dorm sau nu. Toate cacaturile pamantului se perinda in mintea mea. Apoi tremur. Tremur de frica sau de emotie, ce am visat este ceva ce vreau sau ceva de ce mi-e frica? Am ajuns sa ma tem de ceea ce visez si de puterea mea de a reusi sa aberez poate prea mult. Am ajuns probabil in stadiul in care trebuie sa ma scap de aberatii pentru ca ele au inceput sa-mi preia o mare parte din viata devenind parte din mine. Devenind visele mele. Nu vreau asta.

Vreau sa reincep sa visez lucruri frumoase, care ma fac sa ma relaxez.

Am sa incep deci iar sa omor lucruri si sa mentin schimbarea pe care vreau sa o fac. Am sa incep sa ma fortez sa visez la lucruri mult mai palpabile si sa ma opresc din a le visa, pentru a reusi sa le materializez. visele astea, trebuie sa aiba o finalitate. Visele astea trebuie sa devina realitate, altfel ele raman doar aberatiile care imi vor creea vesnicele frustrari si depresii.

Vreau sa visez. Vreau sa nu mai aberez.

Somnul este un sfetnic bun, atunci cand visele sunt realitate.

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·

Am ales sa ucid

18 Mar 2014

Nu cu mult timp in urma si totusi parca a trecut o eternitate, am facut aceasta alegere. Am ales sa ucid. Am ales sa ucid multe lucruri din mine. Lucruri pe care le avem toti dar tinem la ele, pentru ca sunt parti din noi si ne reprezinta. Nu mai vroiam, vroiam sa incep o serie de schimbari si am reusit. Cumva. Cu greu.

Am ales sa ucid cel mai natural lucru din mine: orgoliul.

Doamne, cat este de grea viata fara el, cat este de usoara in acelasi timp. Imi vine sa fac crize de nervi de cate ori imi dau seama cate am pierdut si mai mult, cat am castigat prin aces omor. Am ajuns sa ucid ca sa ma castig pe mine. E greu, doamne si cat fumez ca sa ma suport pentru aceasta decizie. Cat trag aer in piept si suspin. Inchid ochii si spun ca asa e mai bine. Las de la mine. Ucid in mine incontinuu cu zeci de lovituri de cutit orgoliul. E instare sa se ridice in orice moment . E un demon. Dar il ucid zilnic. Am ales asta.

Am ales sa ucid, sa ma autocenzurez, sa tac sa-mi tin naibii gura si sa-mi vad de treaba mea. E a mea, ce dracu-ti pasa tie care-i treaba mea.

Orgoliosilor!

Am ales sa ucid. Da. Imi pare rau pentru crima pe care o fac in fiecare moment, dar ma bucur de ea in fiecare clipa. Nu e nebunie si poate intr-o zi am sa ingrop langa orgoliul meu toate promisiunile neonorate la timpul lor. Poate ca intr-o zi o sa fiu mai concreta decat acum. Dar pana atunci, trag aer in piept, privesc cerul si o mai fac lata o data.

Orgoliul, drag amor! Nu mi-e dor de tine, dar cumva imi lipsesti. Mi-e bine fara tine, dar gata. Te omor !

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·

Adevarul este ca nu as fi crezut. Poate ca nu mai aveam puterea sa cred, totul era mult mai usor si totusi mult mai complicat. Totul era acolo si prea putine lucruri mai trebuiau sa conteze. Da, a fost petrecere iar. A fost muzica aia care in general pe mine ma face sa ma simt: ok, eu acum trebuie sa dansez? Cum? Sar? De ce oamenii astia stiu versurile? Suna bine, oare…

Eram sigura ca undeva dupa miezul noptii ochii or sa-mi aterizeze in gura si o sa adorm dansand. Mi-am pierdut putin increderea in Beard on! imi pierdusem si cheful, asa ca m-am hotarat sa ma sprijin, sa ma las dusa de val pentru ca aglomeratia aia nu era acolo ca sa-mi scoata mie peri albi. Oamenii aia nu erau nebuni, nebuna eram eu pentru ca nu vroiam sa ma relaxez, sa ma las dusa de val. Nebunia a inceput sa-mi curga prin vene incet, incet. Muzica a inceput sa ma relaxeze iar corpul meu sa danseze de parca as fi copilarit cu genul asta de muzica. Am dansat pana mi-au intepenit picioarele, pana cand am murit de sete, pana m-am sprijinit de perete sa nu ma dezechilibrez din crizele de ras pe care le aveam uneori. Le aveam pentru ca simteam nevoia, pentru ca vedeam lucruri care ma amuzau, pentru ca fumul imi umplea parul si pentru cateva secunde credeam ca dispar. Simteam ca dispar.

Aparitia ta a fost ceva care urma sa ma bulverseze si sa ma faca sa simt mult mai bine totul. Nu stiam ca dupa atata vreme (cat a trecut? 3 ani? 4 ani?) totul va mai reveni in mintea mea la fel de clar. Suntem identici, iar locul ala, petrecerea aia. Totul, muzica, lumea, noi nimeriti acolo unul langa altul. Unul in fata altuia fara puterea de a spune ceva. Fara puterea de a ne misca. Oamenii din jurul nostru pareau creeati din povestea noastra.

Eu cu scrierile mele. Tu cu privirea ta. Noi cu gandurile noastre. Esti acolo intotdeauna pentru ca tu cunosti demonul din interior. Cunosti totul bine, cunosti fiecare moment, fiecare privire, fiecare dans si unduire. Te urasc pentru ca ai facut toata seara sa fie perfecta. Te urasc pentru fiecare secunda in care tricourile noastre aveau aceeasi sigla iar tu erai ca un copil alintat si plangacios. Barba conteaza pentru ca e lucrul care ma face fericita. Uitasem asta.

Imi cer scuze ca am indraznit pentru un moment sa imi pierd increderea intr-o mare de oameni facuta sa se simta bine, iar eu, iar carcotasa si imposibila vroiam sa schimb ceva. Imi cer scuze ca mi-a placut atat de mult si ca o sa pastrez seara asta in top 2014, in topul meu personal de petreceri, pentru ca sunt atat de putine petreceri la care aproape plang de bucurie, de catharsis.

Va multumesc Beard Brothers !

· · · ◊ ◊ ◊ · · ·
Archives
Joaca-te cu el !
Statistical data collected by Statpress SEOlution (blogcraft).