Am discutat de multe ori despre profesionalismul la nivel ideal. Este unul dintre subiectele mele favorite care se pliaza la fix pe online, pentru ca aici e multa ura si barfa. Eu vad la modul ideal profesionalismul astfel : reusim ca colaboram profesional chiar daca noi nu ne suportam personal.

Am fost de parere multa vreme ca se poate, dar am descoperit pe pielea mea ca este ceva cam imposibil sa zambesti, sa lucrezi cu acea persoana sa fie totul ok si sa iti musti din palma pentru a nu face ceva naspa din toata aia pentru ca te va afecta profesional.

Am decis cu ceva timp in urma care sunt oamenii cu care nu imi place sa lucrez. Sunt oameni care barfesc prea mult, oamen care au alte interese chiar daca problema lor principala trebuie sa fie munca. Astfel dintre toti astia am ales si uni care organizeaza evenimente. Un prieten d-al meu mi-a reprosat ca sunt o amatoare pentru ca refuz sa colaborez profesional cu oameni care-mi cara barfe in spate, care se poarta urat cu mine pentru propriul lor amuzament si asa mai departe. Da. Renunt la proiecte de suflet pentru ca nu lucreaza oameni apti la ele. Eu asa vad situatia.

Daca tot suntem aici, vreau sa mai clarific un lucru : nu fiti mandri ca aveti poze cu mine in ipostaze indecente, goala, sau prosindu-ma ca o pisipoanca adevarata, sau facad mai mult decat aatat. Tineti va rog cont de un lucru : chiar daca pare, nu sunt proasta ! TOATE pozele pe care le aveti sunt deja publice. O parte le-am pus pe blogul meu, o parte sunt pe forumuri ale site-urilor porno cum ar fi pichunter , xhamster, etc. ; o alta parte din ele sunt  in diverse conturi pe care le am pe alte site-uri cu continut explicit. NIMIC din ce aveti nu exista pe net, daca stiti cum sa cautati. Sunt prea putine persoane care au poze cu mine care nu exista pe internet deja, asta pentru ca inca nu au fost publicate, dar vor fi. Atunci cand iau decizia sa impart “continut explicit” cu mine, ma asigur ca nu descopera nimeni gaura de la covrig la mine in pizda blog.

De cand am lansat blogul am observat o anumita reticenta. NU IMI PASA ! Va anunt pe toti, cat de oficial pot, chiar nu ma intereseaza. Vad cine ma citeste, vad de unde vine, vad ip-uri la fel cum le vedeti si voi, faptul ca va prefaceti ca nu ma cititi pentru ca eu sunt cea care are curaj sa spuna ceea ce o parte ati gandit/visat/facut, e treaba voastra. Blogul asta va ramane profesional. Voi scrie despre toate  evenimentele piscotaresti la care ajung, voi scrie toate aberatiile mele personale, il refac incet-incet chiar daca putina lume observa asta. Nu va fi nisat, va fi profesional de personal. Nu am sa amestec blogurile, nu ma intereseaza subtilitatile si barfele pe care le aud, ador chicotelile voastre cand se spune “cleo”.

Sper sa ajung sa am ignoranta necesara prin care voi colabora profesional cu toti cei care nu ma sporta personal, iar eu sa fiu atat de sigura pe ceea ce fac incat sa nu am nci macar tendinta de a fute meciu strica treaba catre oricare dintre noi.  Pana atunci, intreb : exista profesionalitate ideala, sau e doar un mit ?!?

De mica am visat la potiunea aia pe care o vedeam in desene si in anumite filme care pusa pe persoana potrivita o facea sa te iubeasca intotdeauna. Uneori credeam ca fara ea nu se va lega nicio relatie si ca oamenii mari ca parintii mei s-au indragostit cu ea. Uneori imi doream sa suflu o potiune magica pe acel baat dragut de la televizor chiar daca avea varsta potrivita sa-mi fie tata.

De Dragobete, Muzeul Farmaciei iti ofera sansa de a afla secretul pentr Elixirul Dragostei. Acum stiu sigur ca eu ma duc pentru ca vreau sa aflu o metoda usoara pentru ca el sa ma iubeasca, vreau sa-l ascult pe domnul farmacist foarte fenomenal care va povesti cu o pasiune imensa orice despre farmaceutice. Cand il vad atat de pasional ma gandesc sa ma indragostesc de un farmacist (aviz amatorilor !)

De Dragobete intre 18-23 ne vedem la cel mai cool muzeu din Cluj, un muzeu care are multe secrete utile, un muzeu care are surprize, ceva superb !

Eu sunt atat de modesta, atat de mult de modesta ncat nu concep anumite lucruri. Am niste reguli in viata dupa care ma ghidez, una mai absurda ca alta. Intotdeana am fost de parere ca prietenii mei nu ma asculta, dar am sesizat de-a lungul timpulu ca toti ne plangem de acelasi sentiment, chiar daca teoretic vorbim despre aceeasi prieteni. Este uimitor cata suparare reusesc sa tin eu personal pentru mine, nu o dau la nimeni si astfel reusesc sa adun ani de zile de cand n-am vorbit cu multe persoane. De-a lungul timpulu nici nu m-am mai chinuit sa fac asta, ne-am evitat subtil prin toate locurile publice si fiecare si-a vazut de treaba lui.

In ultima vreme, mi-am facut o multime de prietene pe online, pe care le mai intretin intr-o barfa la cafea pe 13, intr-o bazaiala pe facebook cu link-uri utile, tot ce gasesc frumos pe stumble dau mai departe pentru ca prietenele mele sa vada ca cineva se gandeste la ele. Nu e niciun secret ca planuiesc ceva pe 1 martie vom face o chitaiala mare de pasti la fel cum a fost de craciun, deoarece  se smte n aer toata asta. Ador sa vad fetele chitaind, avand fiecare atentia ei in functie de a cui a fost ziua, a cui zi urmeaza, ce evenimente mari se intampla in viata personala.

Asta sunt eu. Ma enervez la culme atunci cand cineva imi spune “sigur la mine nu s-ar fi gandit nimeni”, avand in vedere ca eu am liste la liste sub tastatura cu fetele pe care le invit, cine vine, de unde, ce face, daca se intelege cu restu, daca e noua, daca stie sa vina, daca daca daca DACA ! La finalul intalnirii toata lumea e fericita, s-a chitait mult, s-a barfit, iar eu sunt multumita ca lumea e incantata, pentru ca avem nevoie din cand in cand sa ne simtim ca fetele din “Sex and the city” cu barfa noastra cu tot, ciar daca teoretic fiecare are alti prieteni.

M-am amintit zilele astea de o amica ce mi se plangea ca colega ei de banca nu realizeaza cat de buna prietena ii poate fi ea, si boceste dupa o alta prietena care nu ii da atat de multa atentie, care nu are timp de ea, care o cauta doar atunci cand are nevoie. Aceeasi amica isi creease locrile speciale cu colega ei, doar pentru ele, iar apoi scotea flacari pe nas cand prietena din umbra era dusa in locurile lor speciale. A fost uimitor cand amica mea a devenit la fel colega ei, dar nu mai putea vedea situatia din exterior.

D-aia vreau sa am eu fetele mele de barfa macar o data pe luna, iar acum caut solutia pentru la vara cand vin concediile si o parte plecati acasa. Gasesc eu o solutie, atunci sa vezi !

Ne plangem in fiecare zi ca nu ne ajunge timpul. Ne plangem in fiecare zi ca daca ar fi, daca s-ar drege, daca ziua ar avea 50 de ore din care 24 sa le zacem , alte 20 sa muncim si pe restul sa le pierdem inutil pe facebook, am reusi sa ajungem la zi cu task-urile pe care ni le propunem. Adevarul este ca daca am avea mai mult timp, am pierde mai mult timp. Nu reusim sa ne gestionam timpul in mod util pentru ca suntem ocupati sa tragem de timp intr-o multitudine de lucruri complet inutile.

Pentru ca cineva foarte intelept a stiut ca lumea se va lenevi, s-a hotarat sa gestioneze timpul diferit, 24 ore/zi , 60 min/ora , 7 zile/saptamana etc. Astfel timpul care se pierde intre timp este recuperat la aproximativ 4 ani, daruindu-ni-se o zi in plus : 29 februarie !

Tu ce faci in ziua asta in plus?

E clar ca orice loc superb de pe pamant este un rai, este un rai al fiecaruia in functie de ce ne place. Pentru unii raiul este in Caraibe, pentru altii raiul este la Polul Nord, unii ar prefera Iraq sau Brazilia, altii ar prefera Cuba pentru rom si iarba, sau Amsterdam pentru iarba si curve.

Noi femeile suntem mai pretentioase, adoram toamna doar pentru ca putem sa dezbracam barbati atunci cand ni se face frig iar ei sunt gentilomi si isi dau jos hainele de pe ei sa-i vedem cum isi incoarda abdomenul, cum li se intaresc sfarcurile : detalii de acest gen.

Locul ideal pentru o femeie este cel unde sta la un bar, se bronzeaza de la caldura, bea shot-uri flambate si e destul de cald incat sa nu reziste apa in bauturi, nu ai nevoie de gheata pentru ca oricum e superb, ai bronzul perfect, toti prietenii in jur, o multime de barbati frumosi.

Cand o sa mor, vreau sa ajung in iad, acolo va fi destul de cald incat sa am bronzul perfect, fara dungi, nu vor fi pudici, toti vom minti in jur si ne vom fura shot-urile unii altora, vor fi orgii incredibile si urlete, gemete. Toti oamenii frumosi vor fi acolo deoarece cei urati nu au gresit cu nimic si stau in rai. Din cauza caldurii apa nu va rezista iar alcolul ne va imbata pe toti. Va fi ca la serbarile Dionysiece de pe vremea grecilor cu caldura cu tot.

Iadul este raiul meu !

articol inspirat din discutia de la pranz cu Zaineasca

Intr-o luna de indragostiti si aniversari, am facut o indexare mica-mare a ce se intampla prin marea asta de biţi ce roieste in jurul existentei noastre de tastaturisti piscotari care revolutionam blogosfera cautand caini cu covrig in coada (Vai ce duma lunga am dat!).

Sigina implineste 2 ANI de blog si arunca in noi cu tot felul de cadouri dragute. Sper sa tina random cu mine si de data asta

Roscata implineste 1 AN de blog si pentru o poveste frumoasa ne cadoriseste si ea cu doua suporturi superbe de bijuterii

Salonul Monik are un concurs romanesc de Dragobete

Radu Neag are INCA o expozitie foto superba – la care trebuie neaparat sa ajung

Eu vreau sa va leg de un concurs dar inca e sceptica lumea

intr-o zi, intr-un portocal, o familie de portocale lua cina. Povesteau ei diverse ca o familie de portocale fericite, pana cand ajung sa discute despre viitor. Portocala mezina se ridica de la masa :

- Eu cand am sa fiu mare, am sa fiu o lămâie!

- Nu poti fiule, noi suntem portocale !

- Ba da! Pot sa fiu orice vreau eu, o sa fiu o lămâie !

Asa au luat nastere portocalele acelea foarte foarte acre, care nu au putut fi convinse ca ele nu sunt lamai.

Ca sa va indulcesc va pun slagarul anilor 1970 care e in tema cu povestea

Candva, intr-o lume cruda si rea, un rege a fost suparat de parerile care nu il favorizau. Ca sa nu isi strice el moralul, a introdus cezura. Astfel, oamenii au inceput sa lupte pentru dreptul la libera exprimare. Daca stam sa ne gandim mai bine, oricum spunem tot ce gandim, de multe ori fara sa ne pese de consecinte, uneori abuzam de acest lucru.

Zi de zi, spunem tot ce gandim pentru ca undeva o lege ne permite sa spunem asta. Atunci cand se produce un climax, oamenii spun tot ce vor, altii sunt afectati, totul ia o intorsatura imensa de batjocura si nimeni nu stie ce sa faca, singura solutie care pare plauzibila este reducerea oamenilor la tacere pentru ca ei sa poata apreca iar libertatea cuvatului.

oare asta sa fie secretul cenzurii? luptam o viata ca sa ne exprimam liber, iar cand o facem de fapt luptam fara sa vrem la a fi iar cenzurati ?!?

Dragele mele,

Eu inteleg ca din diverse motive voi in fiecare dimineata stati in fata dulapului aveti dileme existentiale, va machiati, va luati tocurile si mapele si porniti spre scoala cu gandul de a fi ceva in viata. Nu stiu cate sau mai bine spus cati din cei peste 10.000 de studenti care studiaza la FSEGA (Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor) vor apuca vreodata sa lucreze in domeniul ales : economisti, contabili, etc. Nu stiu nici macar cate din toate aceste studente visau la asta din copilarie si au habar de ce trebuie sa invete toata matematica aia.

revin…

Scumpele mele fete aranjate, cu botic, gene lungi si mult timp liber. Vreau sa va anunt doar ca jobul pe domeniul facultatii pe care o urmati nu va pregateste sa fiti viitoare femei de afaceri. Prea putine dintre voi o sa reusiti sa ramaneti pe domeniu, iar cateva foarte reusite dintre voi, cu decoltee adanci, plictsite si gene false vor ajunge cu putina truda sa fie ceea ce numim azi “functionari plictisiti” sau in cel mai rau caz “secretare nefutute”.

Jobul aferent facultatii este unul care vă va distruge frumusetea, ingrasandu-va, sapandu-va cearcane adanci in obraz si vergeturi groaznice pe picioare. Noptile de club se vor transforma in nopti cu sute de facturi in jurul vostru, cu OP-uri, 300, 301, 101, 102, 094 si o imprimanta care va vrea sa functioneze doar atunci cand are ea chef nu cand ai tu de lucru. Diminetile le vei petrece la finante, registru comertului, somaj, trezorerie sau intr-un butic de bloc fara caldura, stand la coada sau inghetand in timp de primesti facturile. O sa ai controale de la alte colege d-a tale care au zambit mai bine la vreo materie si care zambind iti vor amenda clientul cu sume frumusele pe care tu le-ai fi putut evita daca erai un pic mai desteapta.

Oricat de mult ai urat tu matematica, o sa o visezi seara si absolut tot ce ai invatat in facultate nu se va mai aplica “in lumea reala”. Viata ta nu va mai fi aceeasi, de multe ori te vei intreba de ce ai ales sljba asta iar raspnsul va fi acelasi ca atunci cand cineva te-a intrebat “de ce ai venit la facultatea asta”.

Sper ca cei peste 10.000 studenti de la FSEGA sa realizeze ca facultatea aia o sa le aduca doar cearcane atunci cand vor ramane pe domeniul dorit, iar pentru cei care se vor redirectiona intre timp spre alte domenii, sa realizeze ca niciun job nu iti va aduce bani multi fara cearcane.

BEER
from: Love is A Mad Dog From Hell

I don’t know how many bottles of beer
I have consumed while waiting for things
to get better
I dont know how much wine and whisky
and beer
mostly beer
I have consumed after
splits with women-
waiting for the phone to ring
waiting for the sound of footsteps,
and the phone to ring
waiting for the sounds of footsteps,
and the phone never rings
until much later
and the footsteps never arrive
until much later
when my stomach is coming up
out of my mouth
they arrive as fresh as spring flowers:
“what the hell have you done to yourself?
it will be 3 days before you can fuck me!”

the female is durable
she lives seven and one half years longer
than the male, and she drinks very little beer
because she knows its bad for the figure.

while we are going mad
they are out
dancing and laughing
with horney cowboys.

well, there’s beer
sacks and sacks of empty beer bottles
and when you pick one up
the bottle fall through the wet bottom
of the paper sack
rolling
clanking
spilling gray wet ash
and stale beer,
or the sacks fall over at 4 a.m.
in the morning
making the only sound in your life.

beer
rivers and seas of beer
the radio singing love songs
as the phone remains silent
and the walls stand
straight up and down
and beer is all there is.

scris de Charles Bukowski, alte poeme de ale lui, gasesti aici