Am discutat de multe ori despre profesionalismul la nivel ideal. Este unul dintre subiectele mele favorite care se pliaza la fix pe online, pentru ca aici e multa ura si barfa. Eu vad la modul ideal profesionalismul astfel : reusim ca colaboram profesional chiar daca noi nu ne suportam personal.

Am fost de parere multa vreme ca se poate, dar am descoperit pe pielea mea ca este ceva cam imposibil sa zambesti, sa lucrezi cu acea persoana sa fie totul ok si sa iti musti din palma pentru a nu face ceva naspa din toata aia pentru ca te va afecta profesional.

Am decis cu ceva timp in urma care sunt oamenii cu care nu imi place sa lucrez. Sunt oameni care barfesc prea mult, oamen care au alte interese chiar daca problema lor principala trebuie sa fie munca. Astfel dintre toti astia am ales si uni care organizeaza evenimente. Un prieten d-al meu mi-a reprosat ca sunt o amatoare pentru ca refuz sa colaborez profesional cu oameni care-mi cara barfe in spate, care se poarta urat cu mine pentru propriul lor amuzament si asa mai departe. Da. Renunt la proiecte de suflet pentru ca nu lucreaza oameni apti la ele. Eu asa vad situatia.

Daca tot suntem aici, vreau sa mai clarific un lucru : nu fiti mandri ca aveti poze cu mine in ipostaze indecente, goala, sau prosindu-ma ca o pisipoanca adevarata, sau facad mai mult decat aatat. Tineti va rog cont de un lucru : chiar daca pare, nu sunt proasta ! TOATE pozele pe care le aveti sunt deja publice. O parte le-am pus pe blogul meu, o parte sunt pe forumuri ale site-urilor porno cum ar fi pichunter , xhamster, etc. ; o alta parte din ele sunt  in diverse conturi pe care le am pe alte site-uri cu continut explicit. NIMIC din ce aveti nu exista pe net, daca stiti cum sa cautati. Sunt prea putine persoane care au poze cu mine care nu exista pe internet deja, asta pentru ca inca nu au fost publicate, dar vor fi. Atunci cand iau decizia sa impart “continut explicit” cu mine, ma asigur ca nu descopera nimeni gaura de la covrig la mine in pizda blog.

De cand am lansat blogul am observat o anumita reticenta. NU IMI PASA ! Va anunt pe toti, cat de oficial pot, chiar nu ma intereseaza. Vad cine ma citeste, vad de unde vine, vad ip-uri la fel cum le vedeti si voi, faptul ca va prefaceti ca nu ma cititi pentru ca eu sunt cea care are curaj sa spuna ceea ce o parte ati gandit/visat/facut, e treaba voastra. Blogul asta va ramane profesional. Voi scrie despre toate  evenimentele piscotaresti la care ajung, voi scrie toate aberatiile mele personale, il refac incet-incet chiar daca putina lume observa asta. Nu va fi nisat, va fi profesional de personal. Nu am sa amestec blogurile, nu ma intereseaza subtilitatile si barfele pe care le aud, ador chicotelile voastre cand se spune “cleo”.

Sper sa ajung sa am ignoranta necesara prin care voi colabora profesional cu toti cei care nu ma sporta personal, iar eu sa fiu atat de sigura pe ceea ce fac incat sa nu am nci macar tendinta de a fute meciu strica treaba catre oricare dintre noi.  Pana atunci, intreb : exista profesionalitate ideala, sau e doar un mit ?!?

De mica am visat la potiunea aia pe care o vedeam in desene si in anumite filme care pusa pe persoana potrivita o facea sa te iubeasca intotdeauna. Uneori credeam ca fara ea nu se va lega nicio relatie si ca oamenii mari ca parintii mei s-au indragostit cu ea. Uneori imi doream sa suflu o potiune magica pe acel baat dragut de la televizor chiar daca avea varsta potrivita sa-mi fie tata.

De Dragobete, Muzeul Farmaciei iti ofera sansa de a afla secretul pentr Elixirul Dragostei. Acum stiu sigur ca eu ma duc pentru ca vreau sa aflu o metoda usoara pentru ca el sa ma iubeasca, vreau sa-l ascult pe domnul farmacist foarte fenomenal care va povesti cu o pasiune imensa orice despre farmaceutice. Cand il vad atat de pasional ma gandesc sa ma indragostesc de un farmacist (aviz amatorilor !)

De Dragobete intre 18-23 ne vedem la cel mai cool muzeu din Cluj, un muzeu care are multe secrete utile, un muzeu care are surprize, ceva superb !

Eu sunt atat de modesta, atat de mult de modesta ncat nu concep anumite lucruri. Am niste reguli in viata dupa care ma ghidez, una mai absurda ca alta. Intotdeana am fost de parere ca prietenii mei nu ma asculta, dar am sesizat de-a lungul timpulu ca toti ne plangem de acelasi sentiment, chiar daca teoretic vorbim despre aceeasi prieteni. Este uimitor cata suparare reusesc sa tin eu personal pentru mine, nu o dau la nimeni si astfel reusesc sa adun ani de zile de cand n-am vorbit cu multe persoane. De-a lungul timpulu nici nu m-am mai chinuit sa fac asta, ne-am evitat subtil prin toate locurile publice si fiecare si-a vazut de treaba lui.

In ultima vreme, mi-am facut o multime de prietene pe online, pe care le mai intretin intr-o barfa la cafea pe 13, intr-o bazaiala pe facebook cu link-uri utile, tot ce gasesc frumos pe stumble dau mai departe pentru ca prietenele mele sa vada ca cineva se gandeste la ele. Nu e niciun secret ca planuiesc ceva pe 1 martie vom face o chitaiala mare de pasti la fel cum a fost de craciun, deoarece  se smte n aer toata asta. Ador sa vad fetele chitaind, avand fiecare atentia ei in functie de a cui a fost ziua, a cui zi urmeaza, ce evenimente mari se intampla in viata personala.

Asta sunt eu. Ma enervez la culme atunci cand cineva imi spune “sigur la mine nu s-ar fi gandit nimeni”, avand in vedere ca eu am liste la liste sub tastatura cu fetele pe care le invit, cine vine, de unde, ce face, daca se intelege cu restu, daca e noua, daca stie sa vina, daca daca daca DACA ! La finalul intalnirii toata lumea e fericita, s-a chitait mult, s-a barfit, iar eu sunt multumita ca lumea e incantata, pentru ca avem nevoie din cand in cand sa ne simtim ca fetele din “Sex and the city” cu barfa noastra cu tot, ciar daca teoretic fiecare are alti prieteni.

M-am amintit zilele astea de o amica ce mi se plangea ca colega ei de banca nu realizeaza cat de buna prietena ii poate fi ea, si boceste dupa o alta prietena care nu ii da atat de multa atentie, care nu are timp de ea, care o cauta doar atunci cand are nevoie. Aceeasi amica isi creease locrile speciale cu colega ei, doar pentru ele, iar apoi scotea flacari pe nas cand prietena din umbra era dusa in locurile lor speciale. A fost uimitor cand amica mea a devenit la fel colega ei, dar nu mai putea vedea situatia din exterior.

D-aia vreau sa am eu fetele mele de barfa macar o data pe luna, iar acum caut solutia pentru la vara cand vin concediile si o parte plecati acasa. Gasesc eu o solutie, atunci sa vezi !

In lumea asta sunt multi oameni cu care ai contact zilnic. Ajungi la un momentdat sa ai un local favorit, sa ai o mancare favorita, un barman, etc. Mi-e mi-a placut intotdeauna sa zambesc bucatarilr si barmailor, ei sunt cei care se atunci cand se joaca fac minuni pentru mine. Mi-a placut sa le ascult povestile si inside story-urile, dar de cele mai multe ori povesteau despre iubita lor. Mi-ar fi placut sa am unul doar pentru mine, dar este timp pentru asta.

Imi era foame, afara vremea era perfecta pentru a sta si a privi cuplurile din jur. Nu aveam chef de asa ceva. Imi era pofta mai mult de o shaorma dar m-am gandit sa ma alint. Aveam cartea dupa mine asa ca m-am asezat la bar, nu la masa de la geam. Vroiam sa fac pe interesanta si sa ignor pe toata lumea.

- Puteti sa stati la masa daca doriti sa mancati, imi spune barmanul facand ochii mari.

- Doresc sa stau la bar, vreau sa citesc si sa beau o cafea pana imi vine mancarea. Te deranjez cumva ca stau aici?

- Nu, va recomandam masa pentru ca ati fi mancat mai comod.

- Daca doream sa mananc comod as fi mancat o shaorma pe o banca.

- Ati fi riscat sa o dati pe dumneavoastra, sa va manjiti de sosuri.

- Poate ca da, poate ca nu.

Suradeam ca o toanta, nu ma asteptam sa se lege atat de usor o discutie care nici macar nu incepuse cu o replica usoara de agatat. Nu stiu daca era doar amabil, daca pentru un moment i-am stat in coaste sau daca vroia sa faca o conversatie. Tt ce ma interesa era sa citesc, dar acum simteam privirea lui spre mine si incercam sa nu imi vars cafeaua pe carte. Nu este foarte intelept din partea mea sa beau cafea atunci cand nu vreau sa tremur. Nu reusesc nici macar sa raman atenta pe carte. E ciudat.

- Imi permiteti? era cu farfuria mea de mancare in mana.

M-am balbait de doua ori inainte sa-mi dau seama ca vrea sa inlocuiasca lectura mea cu mancare. Imi placea ideea lui. Am zambit, am inchis cartea : “Te rog”. Mi-a pus farfuria pe masa si a ramas in fata mea zambind.

- Multumesc!

- Cu placere, sa ai pofta !

- La cat de bine arata, mi-e si frica sa mananc.

- Asa e normal, ca  mancarea sa arate bine.

- Vrei sa zici ca nu ai vazut mancare aratand rau?

- Dar nu era gustoasa .

- De unde stii? Ai gustat?

- Pai nu… pentru ca nu-mi placea cum arata.

- Atunci de unde stii ca nu era buna la gust?

Incepusem sa ma joc cu tacamurile si imi place ca l-am blocat iar el se simte usor intimidat. Acum ma simt mai mult stapana pe situatie, trag aer in piept, imi indrept spatele si incep sa-mi tai carnea.

- Ce produse folositi? Sau nu poti da o astfel de informatie?

- Sincer ?

- Stiu ca cordon bleu-ul meu nu a fost acum infasurat si prajit. Realizez ca tot ce am in farfurie sunt semipreparate, am luat aceasta decizie cand am iesit in oras. Pana si mama foloseste acelasi lucru pentru ca este mult mai usor de gatit, economisesti timp si stii exact rezultatul pe care-l astepti.

- Ai dreptate. Colaboram cu Agricola.

- Intr-o buna zi, am sa recnosc toate astea dupa gust.

- Sa inteleg ca nu mananci atat de mult de la ei?

- Eu personal doar carnea de hamburgeri o mananc de la ei, mancam intr-o vreme snitel de pui, dar m-am plictisit, acum am descoperit o noua metoda de alint.

- Alint ?

- Da. Eu ma alint cu semipreparate.

- Altii gatesc sa se alinte!

- Altii sunt bucatari.

A facut ochii mari in timp ce eu deja terminasem jumatate de mancat din farfurie. Imi pune apa in paharul pe care tocmai il golisem si ma priveste curios.

- Vezi tu dragul meu, eu nu gatesc. Eu sunt fana a semipreparatelor in acest caz. Nu dau foc la casa, nu ma fac de rusine, merg la sigur, am o gama imensa. Uite, Agricola de exemplu au semipreparate de care iti doreste inima, reusesti sa incropesti o cina in doi,trei, mult mai repede.

- Dar, daca am o masa semipreparata, unde mai e farmecul bucatariei?

I-am suras  si am aranjat tacamurile in farfuria goala. Am baut putina apa cu acelasi zambet pe chip dar el astepta inca un raspuns.

- In desert !

A plecat sa imi duca farfuria dar vroiam sa fac pe vedeta.Am scos repede banii de nota, un pic in plus, am pus cartea mea de vizita pe care am scris “te astept la un desert”. Le-am lasat pe masa, mi-am luat cartea, geanta, si am plecat. Cand am iesit din local el lua banii de pe masa si privea ravasul lasat in urma. Mi-a tras cu ochiul. Deci ceva am facut bine.

O poveste reamintita pentru Agricola Bacau, care creeaza pofte si  sunt gasibili bineinteles pe Facebook. Va urma ?!?

Ne plangem in fiecare zi ca nu ne ajunge timpul. Ne plangem in fiecare zi ca daca ar fi, daca s-ar drege, daca ziua ar avea 50 de ore din care 24 sa le zacem , alte 20 sa muncim si pe restul sa le pierdem inutil pe facebook, am reusi sa ajungem la zi cu task-urile pe care ni le propunem. Adevarul este ca daca am avea mai mult timp, am pierde mai mult timp. Nu reusim sa ne gestionam timpul in mod util pentru ca suntem ocupati sa tragem de timp intr-o multitudine de lucruri complet inutile.

Pentru ca cineva foarte intelept a stiut ca lumea se va lenevi, s-a hotarat sa gestioneze timpul diferit, 24 ore/zi , 60 min/ora , 7 zile/saptamana etc. Astfel timpul care se pierde intre timp este recuperat la aproximativ 4 ani, daruindu-ni-se o zi in plus : 29 februarie !

Tu ce faci in ziua asta in plus?

E clar ca orice loc superb de pe pamant este un rai, este un rai al fiecaruia in functie de ce ne place. Pentru unii raiul este in Caraibe, pentru altii raiul este la Polul Nord, unii ar prefera Iraq sau Brazilia, altii ar prefera Cuba pentru rom si iarba, sau Amsterdam pentru iarba si curve.

Noi femeile suntem mai pretentioase, adoram toamna doar pentru ca putem sa dezbracam barbati atunci cand ni se face frig iar ei sunt gentilomi si isi dau jos hainele de pe ei sa-i vedem cum isi incoarda abdomenul, cum li se intaresc sfarcurile : detalii de acest gen.

Locul ideal pentru o femeie este cel unde sta la un bar, se bronzeaza de la caldura, bea shot-uri flambate si e destul de cald incat sa nu reziste apa in bauturi, nu ai nevoie de gheata pentru ca oricum e superb, ai bronzul perfect, toti prietenii in jur, o multime de barbati frumosi.

Cand o sa mor, vreau sa ajung in iad, acolo va fi destul de cald incat sa am bronzul perfect, fara dungi, nu vor fi pudici, toti vom minti in jur si ne vom fura shot-urile unii altora, vor fi orgii incredibile si urlete, gemete. Toti oamenii frumosi vor fi acolo deoarece cei urati nu au gresit cu nimic si stau in rai. Din cauza caldurii apa nu va rezista iar alcolul ne va imbata pe toti. Va fi ca la serbarile Dionysiece de pe vremea grecilor cu caldura cu tot.

Iadul este raiul meu !

articol inspirat din discutia de la pranz cu Zaineasca

poza facuta de Matei 

De dimineata a fost On-Off editia a 4-a. De aceasta data, TvDeCe – ii au pregatit o sesiune de personal branding sustinuta de Dragos Alexa la Best Western Plus Fusion Hotel Cluj-Napoca, de fapt cam Floresti, dar tot acolo ii. Am scris vreo 7 pagini, e drept, paginile erau mici iar eu am scrisul usor labartat, dar cert e ca am sa-i fac la Dragos un mail in seara asta care o sa-l plictiseasca putin, pentru revansa faptului ca nu am mai ramas la 5 minute de vorba si nu ne-am mai intersectat apoi.

Pe langa toate banalitatile pe care le-am vorbit acolo, am tras niste concluzii personale pe care vreau sa le impartaesc aici, ca doar e tarlaua mea si vreau sa arat ca am invatat ceva.

Sunt sigura ca toti ne-am dorit sa ajungem vedete, sa ajungem cunoscuti, sa fim cineva in lumea asta, sa o schimbam cumva. Blogurile sunt pentru o parte dintre noi metodele de a ne promova, brandu-i, creea in jurul nostru comunitatea la care visam de cand eram copii, comunitatea care sa ne venereze atat de mult pe cat veneram no formatiile, actorii. Aici lucrul sta putin altfel deoarece noi scriem, dar la capitolul BRAND , OAMENI, lucrurile stau la fel.

Poate ca toti ne dorim undeva in sufletul nostru 50.000 unici macar pe saptamana. Este un numar mare de oameni, dar sunt oamenii care viseaza la noi. Vom deveni cu siguranta multi dintre noi relevanti pe nisele noastre , iar oamenii care ne citesc ne vor transforma intr-un brand indeajuns de mare incat sa fim mandrii. E drept ca cifrele nu conteaza  intotdeauna, dar trebuie sa ne uitam la cifrele potrivite, e destul de matematic iar eu vad totul mult mai simplu :

timpul investit in brănduirea blogului este direct proportional cu interesul pe care-l vor avea cititorii sa te faca relevant  sa te citeasca

*fraza bolduita a pornit de la o idee din conferintam combinata cu o concluzie personala : faptul ca esti singurul pe o anumita nisa nu inseamna ca esti cel mai bun, daca nu ai relevanta necesara oferita de cititori, esti singurul pe o nisa, dar esti al doilea  pentru ca nu te citeste nici dracu, pentru ca tu nu ai interes sa iti construiesti  comunitate, un brand, sau alte lucruri pe aceeasi tema. Eu inca sunt de parere ca noi toti suntem inutili fara oamenii care ne citesc – adica oamenii care ne fac ceea ce de fapt suntem.

Astept cu mare drag cat mai multe conferinte ale lui Dragos, astept sa il aud vorbind, sa il vad publicand carti. Chiar daca la inceput am fost putin sceptica si aveam o tentativa de a hateri numarul limitat de locuri, am inteles exact de ce.

Blogul se creste cu pasi mici. Invatam, furam meserie, ne sfatuim, este loc pentru toti deoarece sunt 4 milioane de utilizatori de facebook care asteapta sa citeasca, utilizatori care folosesc google, cauta informatii, cer. Noi suntem aici, putem sa le dam o parte din informatia de care ei au nevoie, sa ne nisam deci, sa creem ceva, sa incercam sa fim cineva, sa reusim, sa fim motivationali, si sa ajungem in punctul in care cineva se uita la noi si ia notite.

Am observat că în ultima vreme lumea discută despre ce plug-in uri foloseşte. Am găsti articole interesante pe la Pavel, ar prinde bne o leapşă aşa, iar pentru că Dragoş pare că se va lenevi, o să o transform în leapşă asta, sper să ţină doarece cred cu tărie că folosim plug-in-uri care ar ajuta şi alţi bloggeri.

Aici pe blog am :

• Akismet , aşa cum ştim e anti spam, sunt mulţumită de el
• All in One SEO Pack  , un pack de SEO de care sunt mulţumită, atenţie totuşi la setările lui deoarece salvează tot ce ştie
• Contact Form to DB Extension , formular de contact pe care oricum lumea nu-l foloşeşte deoarece am şi mailu la detalii
• Disqus Comment System , conexiunea comentariilor prin facebook, twiiter, îmi place la nebnie
• Feed2tweet , robotul care trimite articolul pe twitter
• Google XML Sitemaps , harta site-ului, e destul de utilă dacă ştii cum să o foloseşti, eu încă cochetez chiar dacă îl am de aproximativ un an instalat
• Really simple Facebook Twitter share buttons , butoanele de share
• Shockingly Simple Favicon , faviconul este mutra din bara de link
• Subscribe to Comments Reloaded , nu am vrut neapărat să am subscribe dar mi s-a spus că e util. Pe mine mă enervează dar dacă poporul cere, poporul primeşte
• WordPress Related Posts , mi se pare util pentru cei care au totuşi multe categorii
• WPtouch , varianta de mobil

Pe cleo’s blog am astea plus :

• Ajax Edit Comments , editarea comentarilor, l-am lăsat doar pentru că îmi era prea lene să rezolv problema diacriticelor
• Category SEO Meta Tags , va apărea o nouă modă meta tag-urile, o aştept, eu mi-am făcut temele
• Contact Form 7 , contact form-ul care e totşi folosit cu încredere, ador asta
• Mouseflow , înregistrează utilizatorii, pe ce dau click, cât stau să citească, etc
• Page Links To , mă ajută la link-uri moarte, mai ales atunci când tot schimbă lumea domenii, etc.
• WordPress Editorial Calendar , e un plug-in ce mi-a economisit timp, îi mulţumesc din suflet lui Marius că mi l-a recomandat. El e util pentru cei care programează articolele, ai vedere mai bună pe ce ai programat, pe când, poţi să te joci cu drag & drop, o minunăţie
• WP-Polls , pentru chestionare, mă mai apucă pe mine uneori, e ok
• WP-post-view , acesta l-am furat de la Pavel. Eu am avut tot timpul mania să văd câte persoane citesc textele alea , în total. Acolo unde aveam puse primele poveşti era ceva de genul iar când prima mea poveste lungă şi plină de cărnuri a trecut de 5000 vizite în două săptămâni am fost în extaz, chiar dacă teoretic e puţin.

Acum, că am dat din casă aş fi curioasă ce plug-in uri folosiţi aşa că, lansez leapşa care pleacă la Dragoş , Denisuca  şiii Roz !

Pentru ca mi-am facut cartile mele de vizita, m-am hotarat sa fac si un suport in care sa tin, cartile de vizita ale altora, aparent asta este o metoda usoara de a nu pierde legatura cu ei atunci cand telefonul tau distruge sim-uri.

Folosind o carcasa de caseta + caseta

Am lipit caseta de carcasa cu capul in jos pentru ca imi place mai mult cum arata, daca o lipesti cu capul in sus poti sa folosesti banda ei pentru a face un mini colaj care sa tina cartile de vizita si in bucata ramasa goala, cum am eu. Eu momentan nu am nevoie, iar in spatiul ala am sa improvizez atunci cand va fi nevoie. Pana atunci, iata ce a iesit :

Intr-o luna de indragostiti si aniversari, am facut o indexare mica-mare a ce se intampla prin marea asta de biţi ce roieste in jurul existentei noastre de tastaturisti piscotari care revolutionam blogosfera cautand caini cu covrig in coada (Vai ce duma lunga am dat!).

Sigina implineste 2 ANI de blog si arunca in noi cu tot felul de cadouri dragute. Sper sa tina random cu mine si de data asta

Roscata implineste 1 AN de blog si pentru o poveste frumoasa ne cadoriseste si ea cu doua suporturi superbe de bijuterii

Salonul Monik are un concurs romanesc de Dragobete

Radu Neag are INCA o expozitie foto superba – la care trebuie neaparat sa ajung

Eu vreau sa va leg de un concurs dar inca e sceptica lumea