Atacul clonelor

Undeva, intr-un birou obscur, intr-un alt mediu dimensional, departe de realitatea ratiunii si logicii, exista o regina a absurdului. Palatul ei de clestar avea un monstru balaur foarte mare. El nu era fioros, era doar batran, si se misca incet. Raspundea la numele de tata si te ataca cu mirosul lui de mizerie si cu cicaleala inutila de picatura chinezeasca. Cand reusea sa isi mai arunce damfurile catre dusmani, spunea si repeta la infinit, ca el a inventat picatura chinezeasca. Balaur batran si senil, ca intelepciunea se mai pierde cu timpul in fata senilitatii.

Palatul era foarte calduros. Toate geamurile erau inghetate dar termometrul imens de pe perete arata 25 de grate. Slujitorii erau inghetati toti in camarutele lor unde lucrau in liniste si mizerie pentru regina absurdului.

In pauza de masa a slujitorilor, regina intra val-vartej, teatral mai ceva ca o piesa a lui Ionesco, cu o intrebare si o concluzie dupa ce a vazut transmisia live a extraterestrilor pontisto-antenisti:

Acum am auzit ca astia fac tot felul de clone. Vor sa faca armate din clone. Este nu-stiu-ce film suedez sau norvegian cu clone. Nu stiu ce i-a apucat pe oameni. 

Nu suntem destui?

Sa faca clone si sa-i trimita la moarte?

Oare clonele au suflet?

Cred ca daca nu au viata, n-au.

Dar oare nu au viata? Daca sunt facute din celule umane. 

Oare clonele se hranesc, asa ca si oamenii?

Habar n-am.

Oare si o clona traieste ca si omul? Trebuie sa creasca mai multi ani? Ca daca e asa, n-au facut astia mare afacere, ca o sa dureze pana-si fac armata. Ei cred ca-i usor sa faci armata?

*sapte miiliarde de secole mai tarziu, clonele n-au atacat niciodata imparatia reginei, stiau ca ii va ucide mirosul din regat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.