24 de ore de MOX

Am auzit prima oară de MOX când ei deja terminaseră ediția a 3-a. Pe la ediția a 4-a am început să mă interesez și eu care-i faza de fapt. Să văd, să cunosc. Undeva în fluxul multor oameni de muncă, curiozitatea mea a rămas un mesaj citit pe facebook și făr de răspuns. La începutul toamnei lui 2015, într-o poveste prelungită de câteva beri, m-a luat gura pe dinainte și am promis solemn că la ediția a 5-a am să-mi fac apariția. Ca un blogger care se respectă, mă duc și eu să-mi fac check-in-ul.

După ce ne-am sucit și ne-am întors, am hotărât să plecăm sâmbătă dimineață, să ne bucurăm de ultima zi, dacă mai mult n-am reușit să facem. Din cele trei zile, noi am prins-o pe ultima, mai precis, am prins 24 de ore de MOX.

Locația pe Valea Drăganului era foarte superbă. Munți cât vezi cu ochii, scenă frumos plasată în mijloc, o altă scenă în pădure. Salvamonții veniți cu canapeaua după ei, și câteva (multe) sute de oameni care campaseră ceva. Mai erau unii care erau pe drum când am ajuns noi. Ehe, avea să fie multă lume.

Poveștile organizatorilor despre organizarea festivalului mi-au plăcut la nebunie, chiar dacă, au fost variantele pe scurt. Băieții, aveau atât de mult de muncă, încât n-aveau timp de povești pe lung. Sper să-i prind curând la o variantă mai lungă la toate astea, pentru că mă roade o curiozitate enormă.

Line-up-ul a fost interesant. Eu nu prea știam multe formații de pe el, am fost puțin tristă că nu l-am prins pe Blănilă, dar dacă noi suntem zăpăciți în a ne organiza gândurile și bagajele pentru plecări, mai și pierzi. Am stat pe păturică lângă scenă privind marea de oameni care cântă cu formațiile. Notându-mi versuri din melodii să pot să caut când ajung pe acasă. Cerul senin, vântul rece de munte, berea, tatra` și oamenii frumoși au făcut toată atmosfera de acolo să fie #cetrebe.

Îmi promit mie, ca pe ediția a 6-a, să fac mult mai multe pentru acești oameni, că-s faini foc și ideile lor au un vibe care-mi face sufletul să salte, așa cum iese alcolul din corp la dușul rece al dimineții. Să vezi răsăritul printre munții din care se ridică abur, este un lucru pe care-l doresc oricui să-l facă. Des, dar cu o cafea aburindă și o pătură călduroasă.

rIMG_20160731_100321

rIMG_20160731_123148

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *