Te iubesc, ca pe ziua de luni

Lângă tine, îmi amintesc cât de mult îmi plac diminețile. E ciudat cumva, nu îmi place să mă trezesc atât de devreme, dar, privind răsăritul lângă cafea, mă umple de energie. Mă umple foarte mult. Este cred că singurul lucru care nu-mi place la vară, că atunci când îmi beau eu cafeaua, soarele este deja sus. Ratez începutul unei zile, ne începem – eu și soarele – zilele diferit. Dar mă bucur de soare în fiecare moment vara. La fel cum mă bucur de tine, în fiecare moment.

Mă liniștește prezența ta, chiar dacă, astăzi în mod special, mă simt ca o asistentă. Mă doare neputința mea de a nu avea apă vie și a lua durerea ta. A vindeca rănile care sunt vizibile, pentru că cele pe care nu le văd nu le poți decât tu vindeca, pentru că tu le simți cel mai bine.

Te privesc și cafeaua mea, are aroma zâmbetului tău. Cât ador zilele de luni, mai ales cele în care, mă trezesc lângă tine, sau adorm lângă tine. Cumva, zilele mele de luni se reduc la tine în ultima vreme. Asta mă umple de o energie imensă. Îmi dă aripi și simt că pot să zbor. E posibil ca aripile acelea să fie de fapt trezirea cafelei la realitate, dar asta nu mă oprește să zâmbesc tâmp și să mă bucur. Să mă bucur de luni, de tine, de cafea, de zâmbete și sărutări pe fugă.

Zâmbește. Luni e aici. Luni te iubește, începuturile sunt frumoase, chiar și la 6 dimineața.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.