Monthly Archives: October 2016

Te iubesc, ca pe ziua de luni

Ascult picurii de ploaie. I-am ascultat toată noaptea. Acum îi privesc pe pervaz în timp ce aștept cafeaua. Nu o aduce nimeni la geam, dar în unele dimineți, pare o infinitate de timp până când filtrul se hotărăște să scoată toată cafeaua. Să mă prețuiască dându-mi această licoare a dimineților răcoroase.

Fulare colorate, mănuși colorate, zâmbete.

Mi-ar trebui o pereche de bocanci cu flori, ca să zâmbesc larg când mă încalț.

O să alunec pe frunze, dar mi-ar plăcea să nu mai plouă ca să mă duc cu trotineta prin oraș.

Sper ca autobusul să nu fie foarte plin, mai sper, ca toate zilele să fie la fel de zâmbitoare.

Tu ce mai faci? Mă lovește un dor nebun de tine și privesc zilele de luni fără tine. Sunt pustii. Îmi lipsești, dar mă bucur de timpul pe care-l am – eu cu mine. Aerul rece de afară îmi dă mirosul toamnei care mă umple de energie. Parcă uit de orele puține dormite și promisiunea că am să dorm devreme. Încă o cafea și am să dorm târziu.

Multă cafeină, dulciuri și zâmbetele vin fugind.

Te iubesc, zi de luni. Aduci începuturi frumoase. Prin iubirea noastră construiești multe lucruri pozitive în mine. Te iubesc, zi de luni, să nu uiti asta!

Te iubesc, ca pe ziua de luni

Lângă tine, îmi amintesc cât de mult îmi plac diminețile. E ciudat cumva, nu îmi place să mă trezesc atât de devreme, dar, privind răsăritul lângă cafea, mă umple de energie. Mă umple foarte mult. Este cred că singurul lucru care nu-mi place la vară, că atunci când îmi beau eu cafeaua, soarele este deja sus. Ratez începutul unei zile, ne începem – eu și soarele – zilele diferit. Dar mă bucur de soare în fiecare moment vara. La fel cum mă bucur de tine, în fiecare moment.

Mă liniștește prezența ta, chiar dacă, astăzi în mod special, mă simt ca o asistentă. Mă doare neputința mea de a nu avea apă vie și a lua durerea ta. A vindeca rănile care sunt vizibile, pentru că cele pe care nu le văd nu le poți decât tu vindeca, pentru că tu le simți cel mai bine.

Te privesc și cafeaua mea, are aroma zâmbetului tău. Cât ador zilele de luni, mai ales cele în care, mă trezesc lângă tine, sau adorm lângă tine. Cumva, zilele mele de luni se reduc la tine în ultima vreme. Asta mă umple de o energie imensă. Îmi dă aripi și simt că pot să zbor. E posibil ca aripile acelea să fie de fapt trezirea cafelei la realitate, dar asta nu mă oprește să zâmbesc tâmp și să mă bucur. Să mă bucur de luni, de tine, de cafea, de zâmbete și sărutări pe fugă.

Zâmbește. Luni e aici. Luni te iubește, începuturile sunt frumoase, chiar și la 6 dimineața.

Te iubesc, ca pe ziua de luni

Nu mă hotărăsc dacă iubesc octombrie la fel de mult ca septembrie. Toamna își intră tot mai mult în drepturi, iar asta mă face să zâmbesc tot mai mult în fiecare moment. Mă uit în jurul meu și îmi dau seama că toamna se numără visele. Oamenii din jurul meu ajung tot mai aproape de locul în care s-au visat, mergând pe o tonă de decizii făcute într-o toamnă târzie cu frunze colorate.

Nu înțeleg de ce lumea nu iubește toamna. Sau zilele de luni.

Culorile și ploile reci ar trebui să ne inspire, să profitîm de lucrurile frumoase pe care le aduce. Așa este și ziua de luni. Mi-ar plăcea să nu ne mai canalizăm energia în lucruri negative din jurul nostru, să ne bucurăm de toate frumusețile pe care viața ni le oferă.

Este luni, zâmbește la cer, zâmbește la tine. Bea cafeaua și gândește-te ce mult îți iubești viața. Dacă nu o iubești, gândește-te că ar trebui să faci o schimbare. Poate acum e momentul să o faci.