Visand si aberand

Ajung sa visez, fara sa mai stiu daca dorm sau nu. Toate cacaturile pamantului se perinda in mintea mea. Apoi tremur. Tremur de frica sau de emotie, ce am visat este ceva ce vreau sau ceva de ce mi-e frica? Am ajuns sa ma tem de ceea ce visez si de puterea mea de a reusi sa aberez poate prea mult. Am ajuns probabil in stadiul in care trebuie sa ma scap de aberatii pentru ca ele au inceput sa-mi preia o mare parte din viata devenind parte din mine. Devenind visele mele. Nu vreau asta.

Vreau sa reincep sa visez lucruri frumoase, care ma fac sa ma relaxez.

Am sa incep deci iar sa omor lucruri si sa mentin schimbarea pe care vreau sa o fac. Am sa incep sa ma fortez sa visez la lucruri mult mai palpabile si sa ma opresc din a le visa, pentru a reusi sa le materializez. visele astea, trebuie sa aiba o finalitate. Visele astea trebuie sa devina realitate, altfel ele raman doar aberatiile care imi vor creea vesnicele frustrari si depresii.

Vreau sa visez. Vreau sa nu mai aberez.

Somnul este un sfetnic bun, atunci cand visele sunt realitate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.