Am ales sa ucid

Nu cu mult timp in urma si totusi parca a trecut o eternitate, am facut aceasta alegere. Am ales sa ucid. Am ales sa ucid multe lucruri din mine. Lucruri pe care le avem toti dar tinem la ele, pentru ca sunt parti din noi si ne reprezinta. Nu mai vroiam, vroiam sa incep o serie de schimbari si am reusit. Cumva. Cu greu.

Am ales sa ucid cel mai natural lucru din mine: orgoliul.

Doamne, cat este de grea viata fara el, cat este de usoara in acelasi timp. Imi vine sa fac crize de nervi de cate ori imi dau seama cate am pierdut si mai mult, cat am castigat prin aces omor. Am ajuns sa ucid ca sa ma castig pe mine. E greu, doamne si cat fumez ca sa ma suport pentru aceasta decizie. Cat trag aer in piept si suspin. Inchid ochii si spun ca asa e mai bine. Las de la mine. Ucid in mine incontinuu cu zeci de lovituri de cutit orgoliul. E instare sa se ridice in orice moment . E un demon. Dar il ucid zilnic. Am ales asta.

Am ales sa ucid, sa ma autocenzurez, sa tac sa-mi tin naibii gura si sa-mi vad de treaba mea. E a mea, ce dracu-ti pasa tie care-i treaba mea.

Orgoliosilor!

Am ales sa ucid. Da. Imi pare rau pentru crima pe care o fac in fiecare moment, dar ma bucur de ea in fiecare clipa. Nu e nebunie si poate intr-o zi am sa ingrop langa orgoliul meu toate promisiunile neonorate la timpul lor. Poate ca intr-o zi o sa fiu mai concreta decat acum. Dar pana atunci, trag aer in piept, privesc cerul si o mai fac lata o data.

Orgoliul, drag amor! Nu mi-e dor de tine, dar cumva imi lipsesti. Mi-e bine fara tine, dar gata. Te omor !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.