Petrecerea din vis

Nu stiam ce sa mai fac. Ma agitam si imi spuneam intr-una: Mc Donald’s nu este o solutie. Priveam cum doarme, priveam tona de jucarii si de carti de povesti care creeau mediul de vis perfect al unui copil care intr-o zi va avea o dezamagite stiind ca Peter-Pan nu va veni sa-l invete sa zboare de pe geam spre taramul de Nicaieri. Ziua asta trebuie sa fie mai mult decat perfecta. Ziua asta trebuie sa fie cea mai tare zi din viata lui. Trebuie sa fie ceea ce isi doreste, tot ceea ce in mintea lui mica si plina de imaginatie si vise e atat de perfect, totul trebuie sa se implineasca pentru omuletul care conteaza atat de mult.

Cum sa faci sa fie totul perfect pentru acea fiinta care te priveste cu ochii mari. Pentru acea fiinta care a planuit mult timp ce sa se intample de ziua lui, foarte mult timp. Probabil acum sta si viseaza la cum isi va petrece ziua, la ce vedete animate ale viselor lui o sa vina si o sa-l faca sa se simta ca o mica vedeta. La cum probabil fatuca aia care-i place o sa-l stranga de mana sau o sa-l imbratiseze. Zambeste in vis si parca timpul se opreste. Totul e perfect. Eu sunt doar datoare sa ii transform toate visele in realitate. Noi suntem oamenii aia maturi, oamenii aia care cred si stiu ca visele trebuie sa se implineasca. Oamenii care stiu ca trebuie sa transformam pe toata lumea in niste visatori incurabili pentru ca altfel toata viata asta isi pierde sensul.

Sa creem noi, oamenii mari – petreceri pentru copii, sa creem toate visele posibile pentru ca altfel, omuletii astia mici vor uita sa viseze. Vor deveni direct niste omuleti care vor credea ca totul se rezolva pe pile, mita sau proteste nedocumentate devenite fanatice. Gata, nu ne enervam revenim la povesti si lume, la copii fericiti carora le dam tot ce este mai bun din noi in fiecare zi. Revenim la copii care ne fac sa ne simtim umani si pe care vrem sa-i vedem ca devin mai buni decat am fi reusit noi sa devenim.

Ma trezesc si-mi dau seama cat de putine variante aveam noi cand eram copii. Ma trezesc si-mi dau seama ca in visul meu totul era atat de perfect incat imi doresc ca realitatea sa nu ma mai izbeasca atat de rece si de gri. Ma bucur ca subconstientul meu adormit reuseste sa caute variante pentru ceea ce urmeaza sa se intample in viata mea. Sa ma faca sa zambesc dimineata cand ma trezesc spunandu-mi ca tot ce conteaza este sa nu te opresti din a visa. Sa nu te opresti din a forma visele altora, sa nu te opresti din ceea ce faci pentru ca o faci bine.

Ma gandesc ca anul asta sa dau cea mai mare petrecere de ziua mea. Ma intreb daca am inaltimea si greutatea necesara pentru a ma arunca in bilele alea de la Mc Donalds sau din locurile amenajate pentru copii din mall-uri. Cand o sa fiu mare, am sa imi fac o camera numai cu jucarii. De fapt, privind acum in camera departe nu-s.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.