Monthly Archives: January 2014

Romania, tara care se teme de filme artistice cu sex

Am observat cu stupoare ca ma simt ca pe vremea comunistilor, chiar daca eu sunt prea mica sa mi-o amintesc. Mama imi povestea cum se ascundeau radio-urile, sau se strangeau toti la cineva acasa sa se uite la un film pe caseta video aduse. Era totul un ultra secret, si riscai sa faci puscarie pentru asa ceva.

Mai nou CNC (Centrului Naţional al Cinematografiei) s-a hotarat ca Nymph()maniac Vol 2 nu va rula in Romania.

“Nymphomaniac Vol. II’, care trebuia sa intre în cinematografele din România în 7 februarie, a primit la vizionarea comisiei de rating a Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) clasificarea IM-18-XXX. Conform comisiei de rating a CNC, ‘Nymphomaniac Vol. II’ este încadrat ca fiind un film ‘Interzis minorilor sub 18 ani şi interzis proiecţiei cu public”. Mai precis, filmul este interzis nu numai minorilor, ci tuturor spectatorilor din România.

Potrivit Independenţa Film, comisia va elibera certificatul de clasificare în data de 30 ianuarie. Deocamdată, notificarea a fost făcută doar telefonic.

sursa citat

M-a amuzat ca ne sperie ce or sa creada romanii despre un film cu sex, in care se folosesc tot felul de analogii cu referire la acesta, usor explicit pentru ca iti arata niste organe (dar pe care le poti cauta si pe net), dar scenele de sex nu sunt pure carnale daca stai sa rumegi filmul la fiecare metafora a lui. Nu mi s-a parut (mie personal) ca s-ar arata ceva fetish-uri ciudate, cred ca pornografia din tarisoara noastra e mult mai darnica decat ce a aratat Lars Von Trier.

Culmea este ca tara noastra este singura din Europa care se teme de ce or sa spuna publicul la vizionare, altfel nu-mi imaginez de ce l-ar interzice la toti. Am vazut in cinematografe productii romanesti sau nu, care nu au +18, dar la cruzimea sau glumele porcoase pe bune ca ar fi trebuit sa aiba semnul. Nu ne temem de ce spune publicul, dar ne temem de sex. Oficial, cred ca ne incadram intr-o tara de pudici. Ne e frica de filme artistice cu sex si despre sex, dar filmele in care aia isi smulg maini si picioare, se bat sau fac sex pe culoarurile scolii doar din amuzament sunt perfecte pentru public sau pentru copii de +16. Adica ce parinte normal nu si-ar duce copilul de 16 ani proaspat impliniti la un maraton SAW, sa-l invete si pe el toate glumele din filmele de groaza. Care este maximul pe care l-ar putea face? Inca tara noastra nu este recunoscuta pentru criminali in serie.

Presa straina subliniaza de altfel faptul ca CNC-ul nostru are niste metode foarte ciudate de a interzice filmele . In 2009 se pare ca un alt film a fost interzis pentru ca spunea ca este ok sa fii gay, asa ca trebuie interzis. Este vorba despre  filmul lui Gus van Sant,  Milk  (sursa )

Daca mai eram in comunism poate ca intelegeam, dar asa ne uimim si privim. O sa-l piratam probabil, il cumparam pe dvd direct, o sa-l vedem, doar ca nu in experienta cinematografica. O sa ne strangem toti acasa la unul cu un proiector pe perete si n-o sa spunem la nimeni ce o sa facem.

1653416_693898117296956_2063760286_n

sursa foto: Facebook Independenta Film

In varful copacului sunt visele mele

Sunt un copil crescut la bloc. Toata copilaria mea am visat la casute in copaci. Am incercat noi sa ne facem – copii fiind, casute din lemn in varful copacului asa cum vedeam in filme, dar cumva – nucul si corcodusul din spatele blocului nu erau pregatiti de asa ceva. Ce sa vezi? Niciun copac nu era destul de puternic pentru noi. Am incercat noi, pana cand in final am renuntat, asa ca vara ne faceam corturi cu paturi peste care puneam bolovani ca sa stea pe niste betoane cat improvizam corturi. Copii nauci, acum nu ne-ar mai lasa parintii sa facem asa ceva, ca poate ne pica bolovanul in cap – atunci cum ne improvizam corturile era exact problema noastra.

Am crescut iar pasiunea mea pentru cabane din lemn si toate aranjamentele vacante de acest gen a crescut. Ador sa ma plimb prin tara, sa le fac poze si sa visez ca intr-o zi una dintre ele va fi a mea. Prefer cabanele din lemne decat cele din bca sau ciment, mi se par mai aproape de visele mele, de sufletul meu. Ma inspira mai tare si ma face sa ma simt iar copil. Imi da puterea sa visez iar la casa aia pe care o vedeam in filme in varful copacului.

Perfectiunea visarii si cabana din lemn care ma lasa in lumea mea. Ma lasa sa ma ascund de tot ceea ce nu-mi place, ma lasa sa ascult termitele cum vor sa o darame, iar eu o slefuiesc de zor. Perdelute, draperii, un pat o noptiera si niste rafturi. Un resou si-o plita electrica. Un bec si nimic mai mult. Mintea mea trebuie sa zburde liber fara sa fie cineva care sa o bruieze. Cartile trebuie sa fie in sanul familiei, intre lemne, totul trebuie sa fie perfect iar eu, eu sa creez incontinuu.

O sa-mi caut un copac inalt, puternic. Am sa-mi fac o cabanuta mica la poalele lui, iar acolo am sa scriu romanul vietii pe care mi-ar fi placut sa o am. Pe care visam cand eram copil ca o am. O sa-mi scriu amintirile de la poalele copacului. Da. asta am sa fac.

Workaholic – noua fitza

Acum ceva vreme am intalnit niste oameni pe care i-am numit atunci: workaholici. Nu puteai sa faci nimic. Chiar nu puteai. Nu puteai sa faci absolut nimic fara ca ei sa nu vorbeasca despre lucru, sa nu se gandeasca la lucru, sa nu caute o solutie la o solutie. Daca primeau la 3am un mail de la lucru, atunci raspundeau pentru ca era urgent. Chiar daca, privind lucrurile dupa cateva zile, parca nu era asa de urgent.

Mai nou, am observat tot felul de oameni care au tot felul de smart-gadget-uri pentru a putea ramane vesnic conectati muncii daaar ceva se intampla pe undeva si fac teste : oare, daca nu pun eu, pune cineva? Eu sunt in concediu, dar eu vreau sa lucrez!!! Ok dragule, programeaza ceva, o mare parte din retelele sociale sau clienti ai lor te lasa sa programezi postari (twitter, facebook, etc). Ai smartphone mai destept decat tine? Umple-l de toate aplicatiile de care ai auzit tu in social-media ca sigur SH-ul iubitei o sa aiba nevoie de 3 poze cu o grasa pe instagram sau – de ce nu – de toate check-inurile tale. Asezoneaza totul cu hastaguri inutile folosite prost pe facebook (pentru ca n-ai avut veci twitter si nu stii cum sa le folosesti) si Doamne Ajuta!

Hai cu unicii si cu graficele ridicate pe page-uri de facebook, cu urmaritori si evenimente. Check-inuri aiurea.

Mi-e dor de workaholicii aia care chiar erau dedicati in ce faceau si aveau grija sa faca TOTUL sa fie bine. Totul ma! Un workaholic adevarat nu se plange nicioadata, el rezolva, el face, el invata!!!!

Poseta vs geanta

Am auzit deja de mult istoria aia cum ca geanta unei femei este echivalentul unei gaure negre portabile. Se fac la misto-uri si presupuneri despre ce exista in interiorul ei, dar nimeni nu are curaj sa comenteze cu adevarat despre ce punem noi, femeile in geanta. Adevarul este ca, femeie fiind spun cu mana pe inima ca noi suntem bune la inghesuit multe lucruri pe sistemul nu stii cand iti trebuie in cele mai dubioase genti, dar niciodata nu ne incap hainele in dulap, bijuteriile in cutii sau altele. Atunci cand vine vorba despre bagat ceva in geanta, ne incape orice.

Geanta este o extensie a femeii, un marsupiu. Poseta este extensia mai fashion a gentii, dar in care este necesar sa incapa – deasemenea – o gramada de lucruri la fel de inutile.

Zvonuri ale gurilor rele masculine spun ca in geanta unei femei ai putea gasi cam orice. Eu stiu ca orice este un cuvant mare, dar este destul de mic incat sa incapa in geanta unei femei, sa incapa mai multe cuvinte orice, sa incapa vreo 3 mingi de bowling, setul complet de rujuri pentru ca nu se stie care ti se potriveste in functie de culoarea norilor sau de ce vor fetele, vreo 4 tricouri de schimb si o pereche de chiloti (macar una). Printre toate astea prinde bine si surubelnita aia in cruce cu care isi scoate negreala de sub unghii, brisca de taiat salamu, ceapa, sau orice iese la iveala acesteia. Pentru friguroase reusim un resou sau un mini calorifer. Pentru gurmande o plita electrica micuta, incape ca-i mica, acolo langa fondu de ten si parfum, ceasul lui bunica de cand era fata mare si pantofii cu toc. Orice. Totusi, exista zvonuri ca Bianca Dragusanu ar avea in geanta niste  pompe submersibile, dar aceste zvonuri inca n-au fost confirmate de razele paparazzilor catre geanta ei. Adevarul este ca la silicoanele alea e normal sa ai tot felul de pompe si pompici, ca nu stii cand se lasa.

Personal, geanta mea are in medie 1kg. Am apartul foto, o agenda, pix, marker, balsam de buze, victorynox, crema de maini, vreo 4 brichete, servetele, cheile, iar mai apoi incep sa mai trantesc tot felul de inutilitati. Am avut la un momentdat o bormasina in geanta. Dubluadeziv si brisca e la ordinea zilei – asa-i moda la festivalurile din ardeal. Iar cand ma mai apuca cate-o cleptomanie pe mine sau prietenii mei inspirati de alcool, ma trezesc ajungand acasa cu pahare, drec-uri, meniuri, scrumiere, carti sau mai stiu eu ce alte nebunii ne gandim ca ar putea sa incapa la mine in geanta si le vedem prin baruri.

Cred ca masina unui barbat e ca geanta unei femei, ca doar in portbagaj mai vezi atatea inutilitati ca la noi in geanta.