Rautacisme gratuite

Am devenit un om mai rau, sau poate doar mi-am pierdut rabdarea la toate idioteniile pe care le vad zilnic. Am uitat sa apreciez frumosul. Il ignor de parca nu ar fi existat, dar uratul il critic cu taria sufleteasca pe care o are un student care se documenteaza despre estetica uratului. Incep sa ma indoiesc ca ar mai exista ceva uman in mine. Fac mici acte de caritate, dar nu mai simt nimic. Ignor, urlu, zbier, sunt rea. Rautacisme gratuite. Nu mai simt nimic. Critic si incep sa simt ca traiesc. Ma plang, ma revolt, ma enervez si imi place. Adrenalina creste in mine. Ceva e bine acolo unde ceva e totusi gresit.

Apare apoi, acea persoana calda si calma. Acea persoana care e dispusa sa investeasca timp in a-mi demonstra ca dracul nu e atat de negru precum spun eu. Dar nu vreau. Imi place. Rautatea asta indeparteaza si apropie oamenii de mine cu puterea de a intelege sarcasmul. Rautati gratuite e un dar, un dar de a spune un adevar, pe o tonalitate agresiva care sa para ca o rautate dar e un adevar. Un dar de a te plange pentru ca nu stii sa apreciezi.

De ce sa spun ca imi place berea, cand pot doar sa ma plang ca e prea rece. Sau prea calda. Sau e acolo. E mai usor sa fiu rea-lista, pare mult mai … natural.

tumblr_m8nnlbHz8G1rc1nr2o1_500

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.