O poveste despre fumatori (2)

De-a lungul timpului am descoperit ca eu nu am de gand sa ma las de fumat. Cel putin nu curand. De cate ori intrec masura in acest sport de a afuma plamanii, ma resimt a doua zi si o iau mai usor. Realizez toate lucrurile daunatoare care vin cu acest sport. Le accept si merg mai departe. De-a lungul timpului mi-am facut reguli, pentru ca mi se pare ca prin reguli nu intreci masura, ramai calculat. Se pare ca nu sunt singura care are astfel de reguli.

Un prieten vechi fumeaza doar in anii impari.

O prietena fumeaza doar o data la 6 luni – doar in perioada de o luna.

Tata fumeaza doar la cafea.

Iar eu? Eu sunt civilizata.

Sustin cu tarie ca femeile sunt urate cand se plimba pe strada facand pe divele cu o tigara-n bot. Fie si ea slim, tot vulgara ca ultima curva de pe centura esti, oricat de superba esti ca si constructie & imbracaminte. Sustin cu aceeasi tarie ca in restaurantele unde se mananca nu trebuie sa se fumeze. Deloc. Ar putea sa faca un loc special, pentru fumatori, in drum spre baie de exemplu. O mica baie pentru fumatori – asta pentru ca iarna e ingrozitoare la capitolul asta.

Refuz sa fumez daca in jurul meu cineva mananca. Mi se pare de bun simt sa nu bag fumul meu direct in stomacul omului, ca poate el vrea sa-si savureze mancarea nu sa vada ce gust are fumul meu de tigara. Daca ies in oras cu nefumatori aleg locuri unde nu este o problema fumul de tigara si unde este un curent de aer ca sa nu dau fumul pe persoana cu care sunt, sau chiar sa stam la nefumatori. Aleg in acelasi timp sa fumez mai putin.

Sunt putine baruri in Cluj care au local de nefumatori sau aerisire buna, dar sunt prima mea optiune de fiecare data.

Nu fumez in jurul copiilor. Asta imi aminteste de un moment dragut. Eram la Starbucks acum vreo cateva luni la o cafea si o lectura. Am iesit pana afara in vanticel sa fumez o tigara. Era seara. M-am pus pe bancuta. Doi copii de aprox 4 ani au inceput sa se fugareasca in jurul meu. M-am mutat pe alta bancuta, pentru ca am vazut ca ei vor sa se fugareasca in jurul mamei/matusii lor. Avand castile in urechi nu am observat ce au povestit cu doamna cu care erau, cert este ca ei nu au observat scrumiera imensa de langa mine si mi-au adus una de pe terasa. Le-am dat bomboane din geanta (se pare ca e bine sa ai dulciuri la tine intotdeauna) si i-am rugat frumos sa nu se joace in fumul meu de tigara pentru ca nu este sanatos pentru ei. S-au hlizit si au plecat sa arate mandri ca au primit bomboane.

Refuz sa fumez la prieteni nefumatori, sau in camere unde se doarme. Chiar daca cel care doarme in camera aceea alege sa fumeze, eu aleg sa nu fac asta. Totusi, de cate ori ma duc la un prieten nefumator acasa pentru prima data, ii duc cadou o scrumiera – ca sa poata musafirii care doresc sa iasa pe balcon pentru viciile lor sa scrumeze linistiti fara vreo farfurioara improvizata.

Mi-ar placea daca ar exista un cod al bunelor maniere pentru cei care fumeaza. Mi-ar placea si ca ei sa tina cont de el.

In caz ca aveti indoieli, uitati un link despre cat de daunator este fumatul. Tineti cont ca il aveti de la un fumator care isi accepta daunele viciului.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.