O poveste despre fumatori (part1)

M-am hotarat sa fac un mini-serial. Am vazut ca este destul de in voga acest subiect. Mai nou toti fumatorii trebuie inchisi in camere etanse, fara tigari, doar cu o bricheta daca se poate. Apoi turnata nicotina si gudron peste. Lichide daca se poate. Daca nu se inneaca, inseamna ca sunt fumatori adevarati. Daca se inneaca, apai – inseamna ca n-o fost sa fie.

Multi fumatori se apuca poate din vreme prea tarzie. E o curiozitate sau doar o fita. O fita pe care ne-o asumam pentru a ne integra in anumite cercuri unde ni se pare absolut normal sa fumam. In timp unii dintre noi au devenit colectionari, au trecut prin multe branduri, iar fumator adevarat e acela care stie ca timpul se masoara in tigari fumate.

Trecand de la brand-uri precum Carpati si ajungand sa degusti Virginia Slims, ca fumator esti curios intotdeauna de un produs nou pe piata, dar reusesti totusi sa ramai fidel brand-ului tau favorit.

Am observat in ultima vreme ca o mare parte din fumatori isi cauta, ceea ce am denumit noi canva, personalitatea. Cauta un brand anume, care sa corespunda cu ei ca gust. Cauta ceva care sa li se potriveasca. Cauta incontinuu.

Unii din prietenii mei au renuntat la fumat in favoarea tutunului rulat. Daca iti iei din Ungaria e putin mai ieftin, iar din coltul asta de Ardeal nu e tare greu sa cunosti pe cineva care cunoaste pe cineva. Pretul tutunului + foitele + filtrele este mult mai mic decat echivalentul pachetelor de tigari. Cand te gandesti ca multi dintre ei nu isi fac tigari de lene, sau ca scapa de vesnicul “da-mi o tigara te rog”. E poate mai usor, cu toate ca nu stiu exact cat de comod este.

Unii din prietenii mei au renuntat la fumat in favoarea tutunului de pipa. E drept ca eu nu stiam atat de multe despre tutunul de pipa, despre pipe in general. Cand ma gandesc la asta imi amintesc in primul rand doar de bunicutii aia care fumeaza pipa in fata semineului. E drept, pe mine ca domnisoara, ca bunicuta, nu sunt sigura ca m-ar prinde foarte bine o pipa in mana, dar asta este altceva.

O mare parte din prietenii mei au renuntat la fumat in favoarea tigarii electronice. Da. Astia sunt o mare parte dintre cei care fumau exagerat de mult pe zi. Astia sunt cei care si-au dat seama ca nu sunt dependenti de gustul de scrumiera care le ramane in gura, ca nu le place, ca vor o schimbare dar ca sunt dependenti de gestul psihologic de a duce tigara la gura.  Am auzit multe lucruri pro si contra despre tigarile electronice, dar atat timp cat aud de la oameni care le folosesc de ani buni doar lucruri bune despre ele, cum simt diferenta in special la buget, cum nu ii mai afecteaza atat de tare, etc, nu pot decat sa cred ca intr-o zi am sa fac si eu investitia asta. Eu momentan astept sa apara nicotina cu aroma de Camel, pentru ca nu pot sa renunt la brand-ul meu favorit, iar tigarile prea dulci mi se par gretoase. E drept, e o chestie de gust.

Povesteam zilele trecute cu o prietena care fumeaza tigara electronica. Eu ma chinuiam sa-mi fac una din tutun. N-am reusit asa ca dupa multe esecuri mi-am scos una din pachetul unde masinaria aia mare le-a facut deja. Radea si ne distram amandoua gandindu-ne la povesti cu tigari. Eu m-am hotarat ca pana in momentul in care ma decid ce sa fac cu tona de accesorii de fumat pe care le am, nu ma apuc de nicio electronica. Imi spunea ca atunci cand a aparut primele dati la birou cu una, singura intrebare enervanta pe care a primit-o a fost:Cum se foloseste tigara electronica? Povestea razand de momentele in care iesea in frig pe balcon la tigara si cafea dimineata cu fetele si se amuza cum ele incercau cu greu sa isi aprinda tigara.

E amuzant cate sacrificii stim sa facem pentru un viciu. Cum il mutam, il mulam si il metamorfozam. Ne atasam de el…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.