Pe o scara de la o bere la acceptare

Am observat ca este un moment in viata fiecaruia dintre noi, cand valul de a petrece si a ne imbata vineri seara tine cam o luna – zilnic. Apoi, dupa o luna ficatul este murat in alcool, tu esti insetat de o stare de spirit in care nu iti mai pasa de nimic. O stare de spirit care te face zen dupa ce toata lumea iti freaca nervii la lucru mult prea multe ore.

Am cunoscut de-a lungul timpului cateva persoane la care cei 8-9 litri de bere pentru muratul ficatului zilnic devenisera o obisnuinta. Dupa cateva prea multe luni in care se intampla acest lucru, oamenii din jurul tau incep sa-si faca griji. Prietenii tai incep sa susoteasca pe langa tine ca nu te-au mai vazut treaz de mult, ca ai inceput sa-ti inlocuiesti iaurtul de la micul dejun cu bere sau cafeaua ta in loc de lapte are dublu shot de whiskey. Astea nu sunt neaparat obiceiuri sanatoase pe care le deprindem, dar ne umplem de niste hormoni si adrenalina menite sa ne faca sa nu vedem greselile pe care le facem. Organismul nostru suporta mai mult decat ar suporta prietenii si apropiatii. Problema este bineinteles ca e greu sa accepti ca ai o problema.

Cineva mi-a spus zilele astea ca nu e bine sa insisti. Ca nu e bine sa-l bati pe om la cap spunandu-i ca are o problema. Omul trebuie sa-si dea seama singur si sa faca alegerea pentru ca doreste el. Cumva sunt deacord cu acest lucru, dar ar fi frumos sa nu isi dea seama cand deja a ranit prea multi oameni din jur.

E drept, eu sunt un om caruia ii place sa detina controlul. Sunt un om care se dedica poate prea mult unor prietenii, iar atunci cand vad unele lucruri care ma deranjeaza am de ales intre a spune ceva sau a ignora. Recunosc ca inca o mare parte dintre oamenii din jurul meu se poarta de parca sunt intr-o continua adolescenta petrecand aproape zilnic si consumand cantitati industriale de alcool. Partea cea mai proasta este ca ajungi sa te imbeti foarte greu, sau daca te imbeti usor, ti se rupe filmul si nu esti deloc unul dintre cei mai prietenosi oameni de pe pamant.

E scurt drumul de la iesitul la bere aproape zilnic la o problema care-i afecteaza pe cei din jurul tau mai mult decat pe tine. E greu sa accepti faptul ca ai o problema cand te legi de toate amintirile nasoale din trecut pe care te gandesti sa le ingropi intr-o bere. Apoi in doua pentru ca amintirea e inca vie. Apoi intr-un bax de bere pentru ca deja amintirea e tot mai proaspata si incepe sa te scoata din sarite. Apoi ti se rupe filmul si dimineata te trezesti in pat. Esti mahmur si imbracat la fel. Iti tremura mainile. Te speli pe dinti cu bere, pentru ca e singura aroma care-ti face bine. E singura aroma pe care o suporti.

E trist, e trist ca nu ne dam seama de multe lucruri. Poate ar trebui sa fac si eu o schimbare, sa inspir adanc si sa accept deciziile care dor. Poate ca este si vina mea, ar trebui cu siguranta sa vad totul ca pe un pamflet. Am descoperit de curand ca omul reactioneaza mai degraba la misto-uri si glume care-l bantuie mai mult timp decat la vorba buna, prietenoasa si calma.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.