Locuinta ideala

De cate ori ma gandesc la o locuinta perfecta imi amintesc de melodia aia de la Pasarea Colibri – Viata la tara. Aud multi oameni spunand zi de zi ca si-ar dori sa se mute la tara. Sa se mute intr-un loc cu multa liniste, cu padure, un caine care sta lenes pe pres si o pisica ce mirolaie plictisita pentru ca deja si-a scapat gheara in gatul cocosului.

Am incercat experimentul cu a ma muta la tara si am descoperit ca linistea aia si vecinii ma sufoca. Ma sufoca de plictiseala si imi vine sa urlu ca un lup parasit la luna care inca nu e plina. Imi vine sa zbier pentru ca dupa cateva zile deja m-am plictisit sa stau pe veranda cu paharul de ceai/vin/tuica fierbinte in mana si sa citesc privind padurea. Aia este idealitatea unui concediu, dar pentru un om activ nu este nicidecum idealitatea unei vieti. Probabil te vei adapta, probabil vei face lucruri nefacute, probabil vei invata sa omori tu cocosul inainte sa-l omoare pisica si sa faci din el o ciorba. Poate ca vei invata, dupa retete japoneze sa faci chiar friptura de pisica.

tumblr_lmglhor7T61qzxlb7o1_500

M-am hotarat la un apartament simplu, cu un balcon mic – spre strada. Doua camere. In sufragerie vreau sa renunt la orice coltar/canapea. Vreau sa-mi pun un leagan. Unu d-ala pe bune. Sa te legeni. Televizoru legat la un proiector si pus pe o draperie inchisa la culoare. Pentru musafiri vesnicul hamac sau perne. Scap usor de stresul de a avea musafiri pentru ca oricum nu am unde sa-i culc. Animale de casa nu planuiesc sa am prea multe, iar plantele in general sunt foarte ascultatoare si verzi, usor de intretinut si aduc asa, o stare de zen in casa.

Dormitorul va avea doar un pat si un dressing, o noptiera cu o oglinda langa care sa fie plin de make-up & bijoux. Simplist pentru ca oricum presimt ca noptiera aia vor fi de fapt niste rafturi pe care sa-mi pun toate cartile pe care le-am citit deja, carti pe care – poate intr-o zi am sa am chef sa le recitesc.

Bucataria va fi locul de creatie, unde va exista acel fotoliu si laptop, faianta plina de post-ituri cu idei, iar pentru toate celelalte exista in lumea asta un baiat care se va sacrifica sa gateasca in timp ce eu scriu, doar ca sa-l las si pe el sa se legene in balansoar, sau sa stea linistit si sa motaie in hamac.

Mie mi s-a mai spus ca sunt idealista. Am conturat in mintea mea perfectiunea viitorului iar acum ma ocup sa-l fac sa se intample. Nu cred ca o sa ma opreasca ceva, cred ca daca o sa ajung vreodata mamica si particip la Schimb de mame cu o astfel de sufragerier aia nu o sa stie daca sa fuga sau sa se relaxeze. Copii mei or sa fie zen, iar eu am sa-i las un bilet acolo, spunandu-i ca daca vrea si ea ceva asemanator sa-i caute pe Aisiel Imobiliare iar ei o sa se ocupe de restul visului ei. Ma rog nu chiar de rest, depinde cat de hotarata esti si la ce visezi. Viata este usoara atunci cand apartamentul in care traiesti nu este deloc in normele de canapea/coltar si pat dublu matrimonial. Viziunea spre putina mobila, mobila ascunsa, mi se pare mult mai utila, intr-un secol in care oricum ne aglomeram cu toate prostiile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.