Prima editie de anti-socializare-stereotip

M-am pregatit destul de mult timp pentru articolul asta. M-am plimbat cu castile pe urechi, incercand sa gasesc un punct de abordare, astfel incat sa nu fiu atat de rautacioasa pe cat as vrea. Am incercat sa vad totul dintr-o perspectiva calma, calda. Am incercat din tot sufletul sa creez un feedback sandwich, o lista de plus si minus. Pot sa zic cu mana pe inima ca m-am chinuit indeajuns de mult sa creez lista, pentru ca mi-a trebuit un calm si o privire la rece, demna de mama vitrega a Albei ca Zapada. De asta am avut nevoie sa gasesc plusurile. De cafea, tigari, bere. Multa bere.

Sa o luam cu inceputurile. Eu stiu de acest eveniment inca de pe vremea cand mai comunicam cu Gabriel. Imi povestea cu atat de multa speranta despre ce urma sa se intample, incat nici nu m-am gandit vreo secunda ca as vrea sa nu fac parte din toata miscarea asta. Am inceput sa-l ajut incet, sa ne mai vedem cu unul-altul, sa vedem cum facem sa se intample totul intr-un timp record. Cand se discuta prima data despre asta, lucrurile aratau asa : trei zile, minim 200 persoane, workshop-uri. In loc de echipa Cenzurat, ar fi trebuit sa fie Harap-Alb, in loc de UniversT, ar fi trebuit sa fie ceva mai putin conventional pentru astfel de evenimente.

Se pornise de la ideea ca, Social Media Summit, facut de Revista Biz, se tine la City Plaza. Se miza pe bussiness center-uri, Casa Tiff sau orice unde puteai sa bagi cel putin 200 omuleti curiosi. Se miza pe ceva ce scotea stereotipul din conferintele despre SM Ce a iesit, a vazut toata lumea.

Biletele :

+ pretul este accesibil, 50 lei vs 70 lei.

–   Achizitionarea lor este mai mult decat dificila

–  Nu am vazut existenta unor bilete in sine, al meu a fost o chitanta. Am vazut poze puse de unii oameni cu ceea ce ar fi trebuit sa arate a bilete, dar, personal, nu stiu de existenta lor

069

–  Programul de cumparare al biletelor mi s-a parut aleatoriu. Sa fi fost oare facut dupa orele de somn ale organizatorilor? Luni am chef sa dorm mai mult ca-i luni, lasa ca marti ma trezesc devreme…

– Informatii despre bilete au aparut doar cu doua saptamani inainte de eveniment. El era promovat de aproape 3-4 inainte de data evenimentului. Sa fie asta un motiv pentru asa putina lume in sala?

Site-ul:

– Evenimentul s-a numit #masmedia dar site-ul s-a numit antisocialmedia.ro . Pe bune? De ce evenimentul nu s-a putut numi „antisocial media” ?

– Nu are detalii despre vorbitori. Eu, personal, n-am stiut cine e Eugen Barbu, pana cand nu i-am dat google si i-am gasit contul de LinkedIn

–  Pe site nu scria costul unui bilet. Stiai doar ca, daca doresti unul, atunci poti sa te interesezi de ele, prin butonul de contact

+ este user friendly

+ coloristica draguta

–   Seamana cu site-ul de la InterADDictive. Puiu, ai ceva de spus?

Locatia:

–   Nu am inteles neaparat care este rostul de a vorbi despre scoaterea omului din stereotipuri sau mituri, cand locatia aleasa a conturat un mit. Conferintele de acest gen, toate se tin in hoteluri (aici nu vorbim si despre TEDx). Tinand-o tot intr-un hotel, imi intaresti convingerea de stereotip.

– Nu este usor accesibila. Fara suparare.  Iulius Mall, pentru oricine care nu sta langa Expo, intre lacuri sau in Gheorgheni, e la dracu-n praznic. Daca vii din Zorilor, faci un ceas lejer.

–  Cafeaua lor era cam nasoala. Spre foarte.

–  Hotelul, poate, are 3 stele, dar am vazut pensiuni de o stea care arata mai bine. Baia e inghesuita, toaleta e cam inalta, sapunul miroase ciudat. Pe langa asta, in doua zile, am prins de 2 ori ambele bai fara hartie igienica, iar una dintre ele se inchidea pe la 8.

Speakerii – in ordinea numerelor de pe tricou:

Echipa Cenzurat: nu mi-am dat seama de ce a fost nevoie de o echipa de comedianti. Am crezut ca ei or sa modereze. Mi s-a parut tare amuzant: 4 oameni , care modereaza un eveniment serios, care pun intrebari si fac glume. Care te incomodeaza. Nu. Nu a fost asa. Au fost pusi acolo, primii, ca sa detensioneze putin atmosfera.  Ce au zis, totusi, interesant, a fost despre existenta cliseelor. Le folosim toti, dar le uram din toata inima toti.  E cam trist ca, peste tot in lume, echipe de comedianti se chinuie saptamani intregi cu gumele pentru ca, un clip de 2 minute, c-o tanti nebuna, sa devina viral in doua zile. Poate ca ar trebui sa-i promovam mai mult, sa credem in ei.

001

Pentru ca  Bogdan de la Cenzurat este fan Rosia Montana, cumva, s-a adus vorba si despre asta. A intrebat omul daca cineva este pro exploatare, dupa o pauza, a spus: cu cianura. Draga Bogdan, eu sunt pro exploatare a tot ce inseamna Rosia Montana, dar sunt impotriva distrugerii cu cianura. Mi-ar placea sa se intample ceva acolo, dar fara fanatisme si distrugeri. Macar un muzeu a ceea ce a fost candva. Un sat de vacanta. CEVA.

Aparitie frumoasa, dar nu stiu cat de utila a fost

Eugen Albu: Acesta nu a putut sa vina. Dupa un Google, cand am ajuns acasa, am vazut ca e nenea de la Qual Media. A trimis, in schimb, un baiat Ovidiu Marginean. Cam slab pregatit pentru rechinii din sala. Poate ca baiatul aflase doar cu cateva ore inainte ca trebuie sa vorbeasca, avea emotii si se temea sa nu fie inghitit. Intrebarile l-au cam depasit, dar exemplul facut de el (fie si pe jumatate) a fost ceea ce fac multe firme mari din Cluj si le merge. Da.

011

Publicul reactioneaza la gunoaie de felul acesta cand vine vorba de vizual. Reactioneaza la Kitch pentru ca suntem lenesi sa cautam singuri informatia. Iar voi, cei care le faceti, va prostituati intelectual. Nu o sa reusiti sa-i spuneti lui Dorel ca, facadu-l mai aerisit, acel afis/banner/orice va avea mai mult succes, cand el stie sigur ca toti prietenii lui raspund doar la afisul acela. In plus, daca afisul e prea profesionist, o sa creada lumea ca Dorel are multi bani si angajeaza profesionisti. Dorel sigur nu vrea sa plateasca berea la birtu’ din coltu’ blocului. Aparentele conteaza intotdeauna.

Oana Barbu: Profa de publicitate a pus acolo un decalog + unu de lucruri despre publicitate. Frumos spus. De la faptul ca Publicitatea este o unealta de marketing, care nu trebuie sa vanda, pana la cat de mult se bazeaza aceasta pe stereotip, Oana a trecut prin tot ceea ce era de spus despre aceasta nisa. Dezamagirea ei despre cat de slab se pregatesc viitorii presari si publicisti in facultati, dezamagirea salii (vazuta in discutii), ca majoritatea cei mai buni din aceasta nisa nici macar nu au studii de specialitate, iar FSPAC-istii, la fel ca FSEGA-istii, ajung vanzatori la gogoserie. Macar de i-ar face si-o consultanta via Facebook sau macar sa incerce SEO, fara linii de cod, ar fi tare fain. Imaginati-va o domnita, cu paru’ cocotat in varful capului, care cu o mana invarte gogosi si cu cealalta mana le face poza si le pune pe instagram #proaspete #sanatoase #faraulei #tefacesalevrei.

028

Lucian Valeriu: Pe acesta l-am observat inca de cand imi plateam biletul, pentru ca mi-a intrat un blit in ochi. Cateva minute mai tarziu, Oana ne-a facut cunostinta. Stiam inca de la inceputul anului, de la Gabriel, cine este acest omulet. Este atat de plin de energie, de zen si plin de bancuri, incat nu poti sa nu-l admiri si sa nu iti doresti sa fie o pauza prelungita, astfel incat sa nu trebuiasca sa terminati povestile. Cand vezi un om care-ti spune, aproape ca pe un banc, despre anchetele despre interlopii Aradului, despre cum cineva s-a pripit intr-o decizie si el a ajuns in ghips de la gat In jos. Despre cat de util este sa privesti totul razand, ca pe un pamflet.

Cred cu tarie ca in anii de glorie 2010+, nu se mai face jurnalism de ancheta. Cred ca totul conteaza atat timp cat exista Senzationalul din noi acolo, in stire. Cred ca totul este atat de virtual si conturat in biti, incat nu mai stim nici macar sa ne documentam. Sa cerem mai mult. Am uitat sa ne pese de ce se intampla in jurul nostru.

Va recomand sa-l cititi pe acest om cu mare drag. Iar lui, cu acelasi drag, ii spun sa se puna c-o buca in pamflet, cu cealalta in poezie si sa participe la micile concursuri din tara pe tema asta. Am aflat ca e o lume tare interesanta. Cine stie ce reportaj dragalas iese si de acolo.

Andrei Gheorghe: Domnul a povestit despre evolutia presei dupa 1989.  Despre EVZ, Radio Contact si Media Pro. A fost subliniat un lucru care se dezbatuse cu o zi inainte: presa nu trebuie sa educe, nici macar sa informeze. Presa e un business. Este o prostitutie pentru comercial, pentru stereotipuri, pentru ca asta vinde, pentru ca asta vrea poporul. Cred ca sunt putini oameni care mai fac presa in ziua de astazi, pe care chiar ii racaie constiinta a ceea ce se intampla acolo. Sincer. E trist cumva, dar nu stiu cat de diferiti suntem de alte tari. Andrei Gheorge a spus un lucru interesant. A spus ca ziaristii incearca cat de mult sa devina identitati, brand-uri. Poate ca brand nu era un cuvant potrivit, dar, in acest context, se potriveste. Momentul in care omul face legatura intre articol si tine, intre stil si ziarist, nu si ziar. Este un moment important in viata unui ziarist. Cred ca putini de pe la noi au reusit cu adevarat sa faca asta, mai ales sa ajunga sa faca asta si fara alte emisiuni cu francize cumparate.

Vali Petcu aka Zoso: Cu parere de rau, pe el l-am ratat pentru ca am fugit sa povestesc putin cu Oriflame. Sa nu fie cu suparare, domnu` , m-am uitat pe la altii despre ce ati vorbit. Cam stiu subiectul.

Ana Morodan: Eu am intrat in sala cand era deja mancata de catre public. Nu cred ca exagerez cand spun asta. Nu stiu daca a facut o referire care a iesit prost si n-a mai reusit sa o dreaga, cert este ca am inteles ca ne facuse o natie de prosti. Am observat ca nu a scris nimeni despre gafa asta. De ce, dragilor?

Pe de alta parte, nu mi-am dat seama daca Ana se vrea un brand sau nu. O vedeta, pe nisa ei, cu siguranta este una admirata. Mi-ar fi placut daca ar fi anuntat-o fetele de evenimentul de beauty sa vina sa ne salute si pe noi, acolo. Sigur s-ar fi potrivit. Eu, personal, cred ca tu, ca vedeta, pe nisa ta, trebuie sa devii un exemplu, macar ca om. Nu trebuie sa-ti vinzi pita de la gura, dar nu e atat de greu sa comunici.

Din pacate, notite nu mi-am luat de la ea, nu am simtit, cumva, nevoia. Nu am fost nici foarte impresionata de ce a zis, drept urmare n-am prea retinut nimic. Nu am fost nici macar sigura ca vreau sa vorbesc cu ea dupa, asa ca am lasat-o moarta. Sper sa o vad cu alta ocazie. Macar putin mai la subiect. Putin doar.

Oricum, portetul ei despre Iulia Albu, m-a facut sa ma regasesc. In urma cu 2 ani, am cunoscut si eu un fenomen asemanator, in voga atunci (pe alte nise, e drept). Domnita aia nu aruncase cu poseta dupa mine, dar era sa-mi scuipe in cafea. Close enough.

Razvan Exarhu: Cand l-am vazut, inainte de prezentari atat de zen, nu-mi venea sa cred. Imi venea sa-i spun: pot sa te iau in brate? Pot sa te ating? Pot sa ma asigur ca esti real? L-am descoperit acum cativa ani, la Moisescu, si jur ca m-am enamorat iremediabil. L-am google-it atunci, sa aflu cine e el de fapt. Un lucru e sigur, internetu’ nu-ti spune nici pe departe ce om fain e. A terminat totul cu aceleasi lacrimi in ochi de ras, umor si zen ca Lucian Valeriu. Parca s-ar fi inteles sa fie amandoi comici si sa detensioneze atmosfera unor oameni deja obositi.

Cu poate prea multe exemple, pe cat de amuzant pe atat de triste, Razvan a spus un lucru pe care l-am notat automat: oamenii sunt instare sa creada orice, oricat de ilogic este.

049

Bravo Razvan, pentru spirit, pentru experienta, pentru modul in care privesti totul. Sa ramai tot asa, iar, daca vei gati cumva sarmale cu hrean, astept sa-mi spui daca-ti plac, iar, daca vii pe la Cluj, cand face mama, te primim cu placere la masa!

Diverse & Concluzii

  • Nu am inteles hastag-urile. Mi s-au parut inutile, moarte, chiar nefolosite cum trebuie. #pentrucamuffins si #masmedia au fost moarte. M-am uitat pe twitter, facebook si instagram, numarul de refferals este atat de mic, incat il poti chiar numara cu privirea. Chiar si la #smscluj , la a 4-a editie, a fost un hastag foarte iubit. Nu fac comparatia cu prima editie, pentru ca e trist si incorect.
  • Nu am inteles de ce, pentru asa putini oameni, s-a facut la hotel. Puteam foarte fain sa mergem la Casa Tiff, era mai aerisit si stateam afara, la tigara. Aer frumos, mancare aproape, cafea buna, centru’ orasului.
  • Mi s-a parut o greseala ca acest eveniment sa se adreseze in special studentilor. Sunt foarte multi oameni care sunt curiosi si au intrebari, mai ales cand vine vorba de stereotipuri. Ei ar da foarte multi bani pentru asa ceva, chiar si 100-120 lei. De ce nu s-a mers pe ei? Educam studentii, dar, intai, e mai simplu sa-i educam pe cei care urmeaza sa-i angajeze, sa le ofere internship-uri.
  • Nu am inteles de ce nu a venit Andrei Gheorghe fizic. De ce Skype? Nu putea sa fie oricare vedeta influenta in presa pe skype?  De ce nu s-a mizat pe asta atunci? Primul eveniment care e impotriva stereotipurilor va aduce 4 nume mari de presari vechi, pe care-i vedeti pe skype toata ziua. Ar fi fost ceva nou, nefacut, si, mai ales, ceva care se potrivea. Scoteai tot stereotipul conferintelor de genul asta si-l aruncai pe geam.
  • Roll-up-ul evenimentului avea un Qrcode, care ducea la site. De ce oare? Adica, sunt deja aici, stiu despre ce e vorba, de ce sa mai scanez un qr sa vad pe site informatia care, oricum, lipseste ?!!!!
  • Ar fi prins bine un program al evenimentului, nu ar fi stricat niste ore mai decente, pentru ca, orice e dupa pranz, e obositor. Nu ar fi stricat, daca tot e dupa-masa, sa fie de pe la ora 15, in ambele zile de weekend. Cred ca lumea ar fi fost mai mult dispusa sa vina.
  • Publicul a fost cam saracacios. In prima zi, nu cred ca au fost mai mult de 80 oameni, iar, cand spun asta, cred ca sunt darnica. Mai mult decat atat, o mare parte din oameni, erau cu badge de presa, guest, orice. Ecusoane de participanti au fost probabil vreo 80-90 pregatite, eu am numarat 40 de participanti (de care sunt sigura ca au platit bilet), pe care nu i-am vazut in ambele zile. Unii, venind doar in prima zi, unii doar in a doua zi.  A doua zi, a fost mai saracacioasa ca public, nu am inteles de ce. Nici aranjamentul oamenilor nu l-am inteles. Cred ca ar fi fost de ajutor sa fie bilete doar pe o zi. Dar cine-s eu sa judec?
  • Evenimentul acesta ar fi avut nevoie disperata de un moderator. Un om indeajuns de documentat, incat sa puna intrebari, sa intervina, sa faca tot ce trebuie. Am fost cam 4 oameni care am vorbit intr-una: Hurducas, Lucian Valeriu, Oana si eu, care comentam pe sub barbie. Avantajul de a sta in randul doi, e ca te aude J
  • Am fost la multe conferinte in ultimii 4 ani, concluzia unui prieten cum ca bloggerii nu sunt potriviti ca speakeri, ei stiu sa scrie frumos si sa explice – nu neaparat sa vorbeasca, incep sa o aprob. Tare putini oameni au darul vorbirii in public. Eu nu cred ca-l am.
  • O conferinta nu trebuie sa fie bussines? Poate ca asta e stereotipul cel mai mare la capitolul conferinte, dar e un stereotip care emana respectul organizatorului & participantilor.
  • Nu cred ca ar fi fost gresit sa existe un drink and feedback cu participantii si vorbitorii undeva, pentru ca la hotel nu era posibil acest lucru. La hotel dupa terminarea conferintei, tantile deja incepeau sa adune. Eu inteleg ca ele deja erau extra satule de noi, dar poate noi am mai fi stat o ora sa vorbim intre noi, pauzele de cafea nu sunt destul cand ai multi oameni si speakeri.

Ca o concluzie finala, inca imi sustin ideea ca a fost o investitie proasta. Nu stiu daca vreau sa dau banii sa vad evolutia la editia a doua, sau a treia (daca ea va exista). Probabil ca am sa o fac, cu aceleasi mari asteptari. Din pacate sunt indeajuns de sceptica incat sa cred ca o sa am cate-o tona de dezamagiri la fiecare editie. Se putea mai rau, asa-mi spun de cate ori ma uit pe chitanta aia.

4 thoughts on “Prima editie de anti-socializare-stereotip

  1. sigina

    ii clar, succesul lui gabi depinde de a te avea in organizare 😛 cred ca ai fost obiectiva si chiar imi doream sa citesc niste pareri si despre speakerii pe care i-am ratat, tot din cauza de bbloggers meet. great job :*

  2. spi-oana

    Nu cred neaparat asta Sigina. El oricum a facut singur alegerea de a ma exclude dintre apropiatii lui. Trebuie sa-i respecti la om decizia. Sa vedem ce o sa faca/daca o sa faca, editia doi. Atunci vom avea cu ce compara.

  3. Pingback: Ideile comice se fura | Spi-oana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.