Aventuri cu blocuri gri

M-am hotarat ca daca tot stiu atat de multe povesti, sa incep sa le mai zic, sa se mai amuze sau rade si altii. Daca tin pentru mine si iesiri la bere, o sa ma plang iar ca n-am ce scrie pe blog, iar eu am o gama destul de maricica de povesti adunate.

Se face ca o matusica, din acel oras vestit pentru blocurile lui gri de dupa care lumea canta, s-a hotarat sa isi renoveze apartamentul. S-a constatat ca dupa o vreme, femeile care se plictisesc au chef sa redecoreze. Apoi or sa redecoreze pana-ti vine rau, or sa faca asta cativa ani de zile, pentru ca nu o sa le mai convina cum arata redecorarea cam din minutul in care este gata.

Dupa ce s-a trecut peste toate momentele cu zugraveli si mobilier, incercarea de a muta tot magazinul Ikea intr-un apartament de 40mp, a venit o noua idee de redecorare. Cum ne place sa facem mizerie, pentru ca noi femeile, dupa ce trecem de o varsta ne relaxam doar renovand si facand curatenia, s-a luat decizia de a pune aer conditionat. Lucrurile nu se intamplau neaparat intr-o vara caniculara cat intr-o toamna varateca.

Amintirile despre verile caniculare, in blocuri in care nu ai aer, in care vecinii urla ca lupii la luna pentru ca se sufoca de caldura. Amintirile alea au devenit adevarate cosmaruri pentru orice om care nu este fan al saunei in propriul apartament de la etajul 8, cu vedere spre soare – de cand rasare pana cand apune. Etajul 8 din 10, dar ai soare indeajuns de mult incat sa renunti la abonamentul de la solar pe viata. Atat soare incat te gandesti serios sa iti pui panouri solare pe care sa le legi la ventilatoarele din casa. Ai fi instare sa dormi cu un ventilator in pat. Atat de cuptor e apartamentul. Mai mult decat atat, dupa ce treci prin cateva veri atat de caniculare, nu mai ai chef nici macar sa te incalzeasca cineva in noptile friguroase. Orice noapte friguroasa este un moment in care poti sa dormi dezbracat si sa simti aerul rece care te acopera. Oricum, dat fiind valul de caldura din apartament, aerul ala rece reuseste sa intre doar prin ianuarie, pentru ca atat ii trebuie soarelui sa iasa din casa. E drept, nu sta mult plecat, se intoarce.

Revenind…

Aceste cosmaruri care incepeau sa lase rani tot mai adanci in sufletul matusicii. Lumea a stat, s-a cugetat si pana la urma s-a convins. Daca nu poti scoate soarele si caldura afara din exterior (ca doar nu poti sa impusti soarele ca-n desene animate), iti ramane de facut doar sa nu o mai lasi sa intre. In cutia ei de chibrituri (asa isi alinta ea casa), trebuiesa existe un numar limitat de suflete calde. Ea si pisicile, nimic mai mult. Drept urmare s-a hotarat sa ia un aparat smecher, ceva menit sa sperie pisicile pentru inceput iar mai apoi sa le gaseasca torcand sub el. Se pare ca, dupa o vreme, cand pisicile se obisnuiesc prea mult cu zapuseala, confunda aerul conditionat cu semineul.

Acum, matusica poate sa croseteze revistele ei Vogue si paharele de vin, balansandu-se cu pisica in brate sub aerul conditionat de Bucuresti. In fine nu e conditionat de oras, e conditionat ca asa e el, dar acolo, circuitul aerului si al soarelui in natura face ca blocul ala gri sa se umple de niste lucruri dubioase ce ies prin pereti. Unele mai fac condens, altele ba. Cert este ca daca prin ardeal vezi hornuri de la centralele termice, in blocurile gri ale capitalei vezi iesirea de la aeru conditionat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.