Copii din fiecare din noi

Gamerii, cei care isi ocupa timpul liber relaxandu-se au inceput sa se inmulteasca. Am totusi impresia ca ei au fost intotdeauna multi, deoarece nu prea cunosc persoane care sa nu se joace – orice. De la board games, jocuri pe consola, telefon, tableta sau calculator, ne ocupam timpul relaxandu-ne si jucandu-ne. Facebook a observat acest lucru si a introdus jocuri. Multe site-uri de socializare au facut asta, pentru ca sunt multi oameni care prefera sa se relaxeze prin acest sport. Companiile de jocuri si antreprenorii au observat acest lucru asa ca au privit-o asa cum este: o mina de aur. Multi parinti au privit-o ca pe o metoda de dezvoltare a copiilor. Sunt jocuri care-ti dezvolta atentia si logica, un lucru destul de important la un om.

Am facut de-a lungul timpului maratoane de jocuri pe calculator cu tata. Jocurile in retea cu prietenii nu se pun acum. Acum vorbesc doar despre familie. Tata nu credea sa-i placa atat de mult sa se joace, sau mai mult decat atat: sa concureze cu mine. L-am luat pe rand, cu jocuri mai usoare, apoi unele de strategie. Apoi am inceput sa cautam toate jocurile copilariei, cum ne jucam noi amandoi pe calculator facand concurs cine termina mai repede un nivel sau mai mult, tot jocul.

Fiind foarte ambitiosi amandoi, fiind foarte competivi, am inceput sa cautam jocuri care sa ne provoace putin. Da, ca orice copii am descoperit Zuma care a inceput sa ne manance zilele – la propriu. Faceam in weekend campionate intregi, pana cand eu am inceput sa ma plictisesc sa concurez cu el, deoarece cumva, el are mai multa dexteritate decat mine cand vine vorba de vazut culori, prevazut lucruri si asa mai departe. Pentru ca pe cel de pe calculator l-a terminat foarte repede, i-am recomandat sa se reorienteze pe jocuri on-line, alea sunt infinite!

Nu, inca nu s-a plictisit de el. Inca se joaca de cate ori ceva il enerveaza atunci cand lucreaza. Jocurile au cumva rolul de a-l relaxa si ma bucur. Mai descopera combinatii noi si nici macar nu se chinuie sa triseze. Mai imi spune uneor, printre altele, ca s-a cam suparat pe nivelul X de la joc, deoarece are impresia ca e prea complicat, sau mai rau: ca nu mai vede culorile. Ma amuza cand vad ca in fiecare dintre noi, este acel copil care se bucura de reusita unui nou nivel de joc. Este acel copil care se regaseste intr-o lume, in care cauta raspunsuri, cauta sa castige, cauta sa fie acolo. Sa fie cel mai bun, sa demonstreze asta. Aveam intr-o vreme printscreen-uri cu nick-ul lui, cand era in top 3 la cei mai buni jucatori ai saptamanii, sau mai mult – ai lunii.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.