Monthly Archives: October 2013

Usa fericirii mele

De cand au terminat ai mei parinti de constuit casa si s-a trecut la amenajari interioare, toata familia a devenit experta in asa ceva. De la cum trebuie sa rate prizele, candelabre, mobilier si multe altele. Nu credeam vreodata sa stiu atatea despre amenajari interioare. Cea mai grea decizie a fost, sa spun cu mana pe inima: cum vor arata usile din interior!

Eu nu mai vroiam usa cu geam, sau de sticla, sau de orice, pentru ca mi se pare foarte oldish. In plus, trebuie sa freci pe geamu ala pentru ca toata lumea va pune mana pe el. Daca pune doar mana, parca nu este asa de nasol, dar fiind casa de vacanta, la cate chefuri or sa se dea acolo, cat alcool va curge sa ne spele ficatii, nu trebuie sa bei foarte mult pentru a uita ca e usa din geam si sa te lovesti de ea. Astea mi se par pretentioase si greu de intretinut.

Usile glisante in schimb, ma pasioneaza de cand eram mica. Adoram sa merg la vecina de la 3 doar pentru ca aveam voie sa ma joc cu usa glisanta de la bucatarie. Bineinteles ca mama nu a vrut vreodata sa ne punem si noi asa, pentru ca nu se inchide bine si intra fumul in toata casa. Doar ca mama nu a inteles ca eu vreau usa de genul ala la mine la camera. Mai tarziu am descoperit ca intrarea de la mine de la camera e pusa cam aiurea si nu e prea comoda o usa de genul ala.

Acum cativa ani, am fost la un prieten in Bucuresti. El avea toate usile din interior de la casa glisante. De ce? Pentru ca se reduce zgomotul, mai ales atunci cand vii la 5 dimineata destul de vesel. Sansele sa iti scape usa cand o inchizi si sa o trantesti sunt mai mici daca ea este glisanta. Se inchide mai bine decat celalalte si nu prea scartaie. Bine, daca nu e instalata bine si se joaca prea multi copii cu ea, o sa inceapa dupa o vreme sa scartaie si trebuie unsa. Nimic nou sub soare, toate usile au problema asta.

Ascultand teoria mea despre usi, mama a cedat. A pus la baie usi cu geam mat, ca sa fie ea multumita, iar la dormitoare usi glisante. Teoria ei este ca trebuie sa auzi usa de la baie nu usa de la dormitor, pentru ca este mai important sa stii ca e libera baia decat sa te intereseze cine s-a dus la culcare. In plus, daca ai musafiri care sforaie, e mai bine ca zgomotul sa nu patrunda in toata casa, iar daca la dormitor e usa cu geam, poate sforaitul il crapa.

Bineinteles ca dupa ce au montat mesterii usile, am petrecut cateva minute bune amintindu-mi de copilarie si jucandu-ma cu ele. Sunt atat de silentioase, de usoare, de frumoase incat uneori visez ca vreau o casa facuta doar din usi si geamuri.

Cel mai mare dusman al tau

M-am intalnit zilele astea cu o multime de oameni care se plang de una-alta. Multi dintre ei se plangeau de proiecte care nu se materializeaza. Multi dintre ei se plangeau despre proiecte care au fost lasate balta pe la versiunea 0.3 si ele nu misca deloc. Atunci cand te ambitionezi sa faci un lucru dar te plictisesti pe la jumatate, sau mai rau, ti-e frica. Poate ti-e frica de un esec, sau de ce o sa spuna lumea despre esecul tau. Poate ti-e frica de faptul ca exista cineva mult mai bun decat tine, cineva care are toate sansele sa faca acelasi lucru de zeci de ori mai bine decat tine. Ti-e frica de – vorba manelistilor- dusmani.

Dragul meu tu, dupa multa consiliere a tuturor problemelor tale si dupa ce mi-am dat seama ca nici eu nu ma aflu in pozitia de a arunca cu pietre. Dupa toate astea, tin sa iti aduc acel captain obvious spunandu-ti cel mai mare dusman al tau, esti tu!!!!!!!

Tu esti cel care-ti pune cele mai mari piedici, Tu esti cel care iti spune ca nu se mai poate, ca o sa faca altcineva mai bine. Tu esti cel care, de frica unui esec o sa gasesti indeajuns de multe scuze sa faci orice altceva, incat o sa abandonezi totul pana la momentul potrivit.

Ghici ce ? Momentul potrivit nu e niciodata. Momentul potrivit e acum, doar ca acum ti-e mult prea lene sau mult prea groaza sa o iei iar de la zero. E nasol cand iei ceva de la zero, e nasol cand orice ai face ti se pare ca nu e bine, mai ales cand faci orice altceva pe langa. Cand nu faci nimic din ce ar trebui sa faci. Cand nu iti infrunti frica, dar nici tu nu mai stii de ce.

Astepti sa vina cineva sa te impinga de la spate. Sa te inghionteasca si sa aiba incredere in tine. Stiu

Captain obvious strike 3 : nimeni nu o sa aiba incredere in tine, atat timp cat tu nu ai incredere in tine.

Ia dracului viata asta de cur si fa tot ce-ti trece prin cap. Ai timp sa urlii dupa ca nu ti-a iesit, dar asta doar daca ai incercat destul de mult. Prin incercat nu spun ca ai incercat putin marea cu buricul degetului si apoi ti s-a facut frica si l-ai luat pe nu in brate. Spun tras viata asta de coada pana cand ai deja povesti despre esec si stii ce sa nu mai faci. Pana cand sfaturile tale incep cu : nu fa asa ca nu merge !

Sa tii cont ca tu esti cel mai mare dusman al tau, e cel mai greu lucru pe care poti sa-l faci dupa o varsta. Urmatorul este sa te mentii sexy si tanar. Dar despre aia, cu alta ocazie.

O poveste cu ups si centrale termice

Cu fiecare moment cu care se apropie iarna, ma amuza toata joaca de pe net intre oamenii din Bucuresti si cei in provincie. Pe la noi prin provincie, se poarta centralele termice prin apartament. Unii au facut decizia, poate nu foarte inteleapta, ca toata aparatura din apartament sa fie pe curent. Este un lucru bun, dar e mai nasol cand se intampla si toata casa devine usor nefolositoare. Statul pe intuneric e romantic, doar daca stii cu siguranta unde ai pus lumanarelele sau, daca te-ai gandit sa-ti cumperi niste ups-uri puternice pe care sa le insiri prin casa. Asa, sa fie.

Cele mai tari, mi se par ups-urile pentru centrala termica. Cel putin ai mica garantie ca daca te lafai la un dus fierbinte si se ia curentul, apuci sa te desapunesti cu apa calda, si nu devii un om venit din epoca de gheata care primul lucru pe care-l face cand se ia curentul e sa-si faca un ceiut pentru viitoarea gripa de la dusurile cu apa prea rece.

Cred totusi ca ups-urile trebuie puse pe la fiecare lucru important din casa. Stabilizatoarele astea de curent, ajuta la toate momentele alea in care Electrica se gandesc sa faca teste in zona si in mijlocul serialului, sau jocului pe calculator. Ups-urile astea (daca nu uiti sa citesti instruciunile, ca trebuie si ele intretinute), te scapa in primul rand de injurarea de zor a companiei de electricitate atunci cand prin fluctuatiile de tensiune iti arde ceva prin casa.

Poate ca aparatura electronica este inlocuibila si nu exagerat de scumpa, dar centrala, frigiderul, aragazul, astea sunt lucruri pe care nu vrei sa le pierzi si sa incerci sa traiesti fara ele cateva zile. Incearca macar pentru o secunda sa te gandesti ce s-ar intampla daca in mijlocul iernii, cu zapada si putin ger, este o cadere de tensiune care duce la stricarea centralei pentru ca fluctuatiile de tensiune nu au fost protejate de un stabilizator de curent well. O sa stai cateva zile in frig, o sa iti distrugi poate mai multa aparatura prin casa din cauza temperaturii scazute. Cand iti vei reface centrala (lucru care probabil ar putea dura intre 1-4zile, depinde cand se strica si cat de mult detii banii pentru achizitionarea unei noi), iti vei da seama ca toti peretii apartamentului tau deja s-au racit si va trebui sa reincalzesti casa. Pe langa toate astea, posibil sa te si racesti bine cu un drum. Butterfly effect.

Ne bazam intotdeauna pe faptul ca lucruri rele nu ni se pot intampla noua, dar atunci cand se intampla mergem ori pe Asa o vrut Domnu` sau pe apai asa ceva numa oamenilor buni se poate intampla. Dam vina pe orice altceva, dar nu suntem atenti la faptul ca noi suntem de vina ca nu ne-am protejat, cand era atat de usor sa faci lucrurile astea. Nu este greu sa iti protejezi aparatura din casa, dar este un lucru important pe care trebuie sa-l faci, lucru pe care in general il realizezi doar cand Doreii de la Electrica fac teste sau se joaca si tie iti fac becurile din casa de parca ar fi beculetele de pe pomul de Craciun.

Copii din fiecare din noi

Gamerii, cei care isi ocupa timpul liber relaxandu-se au inceput sa se inmulteasca. Am totusi impresia ca ei au fost intotdeauna multi, deoarece nu prea cunosc persoane care sa nu se joace – orice. De la board games, jocuri pe consola, telefon, tableta sau calculator, ne ocupam timpul relaxandu-ne si jucandu-ne. Facebook a observat acest lucru si a introdus jocuri. Multe site-uri de socializare au facut asta, pentru ca sunt multi oameni care prefera sa se relaxeze prin acest sport. Companiile de jocuri si antreprenorii au observat acest lucru asa ca au privit-o asa cum este: o mina de aur. Multi parinti au privit-o ca pe o metoda de dezvoltare a copiilor. Sunt jocuri care-ti dezvolta atentia si logica, un lucru destul de important la un om.

Am facut de-a lungul timpului maratoane de jocuri pe calculator cu tata. Jocurile in retea cu prietenii nu se pun acum. Acum vorbesc doar despre familie. Tata nu credea sa-i placa atat de mult sa se joace, sau mai mult decat atat: sa concureze cu mine. L-am luat pe rand, cu jocuri mai usoare, apoi unele de strategie. Apoi am inceput sa cautam toate jocurile copilariei, cum ne jucam noi amandoi pe calculator facand concurs cine termina mai repede un nivel sau mai mult, tot jocul.

Fiind foarte ambitiosi amandoi, fiind foarte competivi, am inceput sa cautam jocuri care sa ne provoace putin. Da, ca orice copii am descoperit Zuma care a inceput sa ne manance zilele – la propriu. Faceam in weekend campionate intregi, pana cand eu am inceput sa ma plictisesc sa concurez cu el, deoarece cumva, el are mai multa dexteritate decat mine cand vine vorba de vazut culori, prevazut lucruri si asa mai departe. Pentru ca pe cel de pe calculator l-a terminat foarte repede, i-am recomandat sa se reorienteze pe jocuri on-line, alea sunt infinite!

Nu, inca nu s-a plictisit de el. Inca se joaca de cate ori ceva il enerveaza atunci cand lucreaza. Jocurile au cumva rolul de a-l relaxa si ma bucur. Mai descopera combinatii noi si nici macar nu se chinuie sa triseze. Mai imi spune uneor, printre altele, ca s-a cam suparat pe nivelul X de la joc, deoarece are impresia ca e prea complicat, sau mai rau: ca nu mai vede culorile. Ma amuza cand vad ca in fiecare dintre noi, este acel copil care se bucura de reusita unui nou nivel de joc. Este acel copil care se regaseste intr-o lume, in care cauta raspunsuri, cauta sa castige, cauta sa fie acolo. Sa fie cel mai bun, sa demonstreze asta. Aveam intr-o vreme printscreen-uri cu nick-ul lui, cand era in top 3 la cei mai buni jucatori ai saptamanii, sau mai mult – ai lunii.

 

Cand nu stii ce sa faci

Azi, in duminica asta insorita si foarte friguroasa, am inghetat. Pentru un moment, nu am stiut daca trebuie sa ma panichez sau sa actionez. Am facut ceva ce poate nu trebuia sa fac: am inghetat.

M-am pornit sa beau o cafea in oras. Mult mai tarziu decat ma pornesc in general. M-am pornit mai tarziu ca sa evit mica agitatie de proteste (sau ce-a mai ramas din ele) in centru. In fata mea, pe strada mergea o domnita. Ii admiram din departare parul lung, saten deschis, drept, care-i curgea pe spate. Vorbea la telefon si parea grabita. Ma gandeam daca am vreo sansa sa o ajung din urma. Atunci cand ma grabesc imi place sa ma iau dupa oamenii grabiti din fata mea, stiu ca asa nu o sa raman blocata si sa incetinesc pasul in lumea gandurilor mele. Ma gandeam mai apoi ca poate nu ma grabesc atat de tare, dar melodiile din casti se potriveau putin cu ritmul alert pe care l-am ales.

Apoi s-a intamplat:

Am vazut cu coada ochiului ca domnisoara care era pe partea cealalta a strazii se clatina, apoi se apleaca. De parca ii era rau. Mi-am oprit muzica sa vad daca rade. Uneori am si eu crize de isterie pe strada si izbucnesc cu lacrimi in ochi. Pe cand mi-am oprit muzica, ea deja cazuse jos. M-am blocat pentru un moment. Fetele din fata mea care au vazut incidentul, mi-au facut un semn sa ma duc sa vad daca e bine. Nu stiu ce am vazut. Parca se zbatea intr-o criza dar parca nu. Scoatea sunete de parca i-ar fi rau dar totusi nu parea constienta. Am vrut sa o intorc dar nu am avut forta. Am auzit zgomote ce semanau cu sunetele pe care le face cineva care isi vomeaza in mana, dar nu avea sens. Apoi am auzit sforaituri. Am sunat la salvare. Mi s-a parut cel mai inteligent lucru. Am stat putin langa ea, fetele se panicasera putin. La salvare eram pe hold. Nu aveau ambulanta disponibila. Asa ceva nu credeam sa aud vreodata. Nu avem ambulanta disponibila, dar de indata ce avem una, va trimit.

Am sperat ca nu dureaza mult. Am sperat asta. Intre timp, domnisoara de jos s-a trezit. Era buimaca. I-am explicat sa nu se ridice brusc de jos, sa se ridice incet. Ca a cazut pe strada si probabil e plina de sange. I-am explicat ca ii suna telefonul si ar trebui sa raspunda. I-am spus ca am chemat salvarea care trebuie sa apara, ca vor veni sa o curete de sange, si sa o consulte. Sa se asigure ca e bine. S-a ridicat. Ne-a privit. Nu intelegea. S-a sprijinit de perete si ne privea. Speriata. Si-a privit telefonul care suna intr-una. S-a uitat pe maini, a vazut ca e plina de sange. I-am spus sa nu se uite in oglinda, pentru ca o sa se sperie. Ca eu cred ca si-a spart nasul cand a cazut. Ii curgea in continuare sange din nas. M-am oferit sa-i dau un servetel. Nu a vrut. M-am dat mai inspate pentru ca simteam ca i-am incalcat o zona de comfort. Poate nu am facut bine. Poate ar fi trebuit sa ma prezint si sa o fac sa-mi vorbeasca.

S-a privit in geamul unei masini. A vazut ce noi vedeam deja. A inteles probabil de ce una din domnisoare incerca sa nu o priveasca. Si-a pus telefonul in buzunar, si-a aranjat parul dupa urechi, a ridicat capul sus, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si nu ar fi fost plina de sange sau panicata si a plecat. Da. Pur si simplu a plecat. A marit pasul si a plecat inapoi spre casa.

M-am blocat pentru a doua oara. Am strigat dupa ea sa stea cu noi sa astepte salvarea dar picioarele mele nu vroiau sa plece dupa ea. Le spuneam asta dar ele nu vroiau. Am mai stat putin si apoi am sunat iar la salvare. O voce mi-a zis salvarea s-a pornit catre dumneavoastra, de ce insistati?? Le-am spus sa o trimita la altcineva cine are nevoie, pentru ca se pare, ca domnisoara pentru care am chemat eu nu vrea ajutor.

Vine randul meu acum sa cer ajutorul unui internet. Domnisoara pe care am vazut-o astazi are intre 17-23 ani, are aprox 1,60m, este cu parul saten pana catre talie. Avea un hanorac alb cu inscriptie de rosia montana pe el. Repet : INSCRIPTIE !!!!  Sta in zona marasti : Gheorghe Lazar, Buftea, Scortarilor, Brd, Blocul Sprey, pentru ca straduta unde s-a intamplat acest lucru este o strada de acces in acea zona si doar cei care locuiesc in preajma o folosesc. Daca cunoasteti pe cineva, care stie pe cineva, care are o prietena careia i s-a facut rau in drum spre protest si nu vorbeste despre asta, sau orice altceva. Care nu a mai aparut azi si probabil toata ziua de astazi s-a purtat ciudat. Care poate a ajuns la un prieten acasa plina de sange sa se spele. Va rog, insistent, mergeti la medic cu ea. Nu este normal ca un om sa pice din senin, sa lesine, sa se umple de sange si sa fie speriata. E posibil sa fie doar un atac de oboseala sau panica. E posibil sa fie ceva mult mai serios, dar la spaima din ochii ei cred ca este mai bine sa aiba oameni care sa se ingrijoreze si sa o duca la spital la medici, pentru un mic control. Mie personal mi-ar placea sa am langa mine oameni de felul asta si sper ca are si ea langa ea oameni de genul asta. Poate ca cer mult vrand sa impanziiti netul cu aceasta intamplare, dar poate ca stiti pe cineva care are langa el o prietena cu o cicatrice in jurul nasului si o explicatie fara logica, o prietena care poate are nevoie de mai mult ajutor decat vrea ea sa primeasca.

Iar daca tu, domnisoara draga, citesti aceste randuri, sa stii ca strainii care-ti ofera ajutorul iti vor tot timpul binele si vor fi langa tine in acel moment doar pentru ca ei, in momentul ala isi fac griji si ca tu, ai avut putin noroc cu noi trecand pe strada, pentru ca se putea mult mai rau. Sper ca esti bine.