un weekend de pomina

Am pornit spre Noapte devoratorilor de publictate. Cu fundul antrenat sa stau 6 ore in acelasi scaun, cu plamanii pregatiti sa nu fumez decat la 90minute. Echipa de 11 oameni din care am ramas 5 pana la final ne-am prezentat sa vedem si noi “ce-i aci”.

Emotiile mele erau cam maricele, deoarece stiam ca am promis unor omuleti ca fac o Oana’s Miracle si ajung sa-i vad cantand. Omuletii acestia fiind Loungerie II, care intr-o dimineata cand am venit acasa si ascultam radio mi-au facut drumul mai frumos cu o melodie care ma obsedeaza de atunci. O formatie de punk si fusion jazz pe care-i ascultasem pe sarite pe la birou. M-am rugat eu de oameni sa vina cu mine, dar tragerea pe fund din ridicarea din fotoliile de la Noaptea devoratorilor era mare. Prin ceata deasa ajung la Casa Tiff si ce-mi aud urechile a fost minunat.

Banuiam ca o sa-mi placa, dar nu credeam ca o sa ma faca sa vreau sa dansez, o sa ma faca sa visez. Pana si cheful de fumat mi-a disparut dar ascultandu-i. Cand am vazut ce frumos comunica unii cu altii atunci cand canta, cum improvizeaza de dragul publicului care era in delir. Astept sa-i vad cu mare drag in localuri precum Gambrinus deoarece ei merita 200 persoane care sa ii aduca pe culmile muzicii. Sunt printre acele formatii care se dedica publicului, au fost printre acele momente in care iar am simtit lipsa acelei masinarii despre care am citit intr-o carte sf, o masinarie care te facea sa simti ce simteau cei care cantau. De fapt, nu i-am simtit lipsa atat de tare pentru ca atunci cand am inchis ochii, i-am simtit. Nu credeam vreodata ca o sa simt cum ma invadeaza muzica. Pare cliseic, dar cine a fost acolo stie.

I-am salutat dupa concert si vibratiile cu care au multumit publicului personal au fost minunate. Au multumit fiecari om in parte care au venit sa stea cu ei, iar imbratisarile mici pe care le-am primit m-au facut sa ma bucur ca am stat cu ei. Da! Recomand sa-i ascultati, recomand sa-i vedeti si sa le luati albmul. Da!

Revenind la noaptea devoratorilor. Sincer? Am fost usor dezamagita. Ma asteptam la mai mult. Ma asteptam sa tina lumea alerta macar la pauza, ma asteptam sa vad reclame pe care nu le stiu. La ultima pauza au abandonat inclusiv concursul la care ma hotarasem sa particip, iar lista de “Ce o sa facem in seara asta” nu a fost nici pe jumate bifata. As fi apreciat daca de dragul fumatorilor ar fi deschis doua usi sa iasa lumea afara si sa intre.

Selectia de reclame a fost cum a fost, iar partea de vreo 20 minute de reclame din anii `60 m-au facut sa descopar ca telefonul meu e chiar mai interesant decat parea pana atunci. Per toatal, nu stiu daca ma mai duc la anul, anul acesta am fost usurel dezamagita. Primul an la Noaptea devoratorilor, probabil ultimul, dar n-am niciun regret pentru jumatate din al 2-lea set de spoturi ratat pentru un concert care mi-a dat energie sa raman restul serii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.