Vineri renuntam la orgoliu

sa lasam toate armele jos si sa renuntam la orgoliu. Renunt la a ma lupta cu tine dar imi pastrez visele. Ma inchid in lumea mea perfecta si privesc n contnuare tigara cum arde. In lupta dezamagirilr care se lovesc de zidul distantei orgolu este arma aia ascutita pe care ti-o intorc. Cutitul din rana. Renunt la el. Renunt la armele albe pe care le aruncam spre tine pentru ca m-am plictisit. Las totul asa cum era si eu imi vad de cafea carte si tigari. Te voi ucide in mintea mea de cate ori am sa simt nevoia, voi face totul conform unui bun simt stabilit de niste limite vagi, vechea umbra a orgoliului. Heh, acum ii spun limita si ma simt de parca am facut o curatenie in viata.

Ma mint ca toate astea nu vor mai conta de cand voi renunta la orgoliu. Ma tem ca toate astea vor durea cand voi renunta la orgoliu.

Nu stiu cum e viata fara orgoliu, dar acum ca plamanii mei au realizat ca am renuntat la el, am sa vad cat de calcata voi fi in picioare, care va fi diferenta oamenilor atunci cand, inlocuind orgoliu cu profesionalism am sa zambesc si am sa-i omor in gand. Am sa le sucesc ochii privind cum li se bulbuca ochii. I-as schingiuii si atarna de o statuie in centru orasului. As face filme de groaza pentru criminali canibali in serie care nu au fost descoperiti, as produce serie noua de saw iar ce din criminal minds vor cugeta la asta si vor spune si ei : sutem uimiti ca esti femeie !

In mintea mea, orgoliu este cel care ma va face sa arat ca nu mai am orgoliu. Asta inseamna ca am renuntat la el, dar nu am renuntat la mine

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.