Asculta-ma pana la capat

Dragul meu,

E destul de marsav din partea mea ca ma folosesc de blog ca sa-ti spun asta. Adevarul este ca trebuia sa o zic undeva unde sa fie la indemana de cate ori am nevoie sa-ti reprosez ceva. Noi femeile suntem experte in a tine minte lucruri spre a le transforma in reprosuri.

Ne stim de cati ani? 3? 4? Au trecut indeajuns de multi. Am fost la capetele monitorului in momentul potrivit si ne-am enervat atunci cand a fost momentul unul pe altul. Am fost ca un cuplu la distanta de cele mai multe ori iar promisiunile si atasamentele au venit pe masura ce inaintam in discutii : putin cate putin.

In ultimul an nu reusim sa mai comunicam de nicio culoare. Adevarul este ca atunci cand sunt suparata, nu sunt cel mai dragut om cu care se poate discuta – asta pentru ca nu se poate discuta. Stiu ca sunt sarcastica si ironica si nu ma las pana ce nu reusesc sa arunc o multime de cuvinte – de preferinta imense.

In ultimul an nu mai reusim sa comunicam pentru ca dezamagirile mele in ceea ce te privesc au ajuns undeva departe. Ai sapat in mine o prapastie de dezamagiri de-a lungul promisiunilor pe care ai uitat sa le tii. Ultima am asteptat-o cu sufletul la gura chiar daca stiam ca suntem certati, am sperat in fiecare secunda ca nu vei uita de mine. M-am suparat pe mine apoi ca am indraznit sa visez atat de departe, m-am certat ca mi-am facut iluzii de acest gen. Cand ai reaparut si mi-ai spus ca ai putea sa vii sa iti implinesti o mica parte a promisiunilor am devenit un om fericit. Am sperat iar si iar la lucruri pe care nu mai indraznisem de mult sa sper pentru ca-mi aminteam inca destul de clar ce gust are dezamagrea.

M-am amagit iar. M-ai amagit iar.

Imi pare rau, ai in spatele tau un munte plin de dezamagiri adresate mie. Stiind ca ai ratat intentionat inceputul ne revanse nu pot decat sa ma infurii mai tare. O sa dureze mult sa te iert. O sa dureze undeva la cateva vesnicii  sa fac asta pentru ca te-ai chinuit putin sa iti umplii zilele dezamagindu-ma. Nu te mira ca nu sunt prietenoasa, ca raspund in plop si sunt sarcastica. Nu incerc. E randul tau sa incerci si nu mi se pare ca vrei asta. Eu nu mai incerc pentru ca m-am saturat sa fiu dezamagita. Uneori, nu mai ai putere sa te ridici de jos pentru ca ai cazut de atatea ori incat ai creeat o prapastie in care stai. Nu mai astepti nimic, pentru ca nu mai ai putere.

Imi pare rau ca te deranjeaza purtarea mea, dar pana cand nu imi va trece supararea discutiile cu mine vor fi putin mai grele.  Nu cred ca ai dreptul sa fi suparat pe acest lucru, dar daca te dezamagesc macar pot trai cu speranta ca la un momentdai voi echilibra balanta

 

cu drag,

a ta prietena cu care obisnuiai sa razi cu orele

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.