Monthly Archives: June 2012

Asculta-ma pana la capat

Dragul meu,

E destul de marsav din partea mea ca ma folosesc de blog ca sa-ti spun asta. Adevarul este ca trebuia sa o zic undeva unde sa fie la indemana de cate ori am nevoie sa-ti reprosez ceva. Noi femeile suntem experte in a tine minte lucruri spre a le transforma in reprosuri.

Ne stim de cati ani? 3? 4? Au trecut indeajuns de multi. Am fost la capetele monitorului in momentul potrivit si ne-am enervat atunci cand a fost momentul unul pe altul. Am fost ca un cuplu la distanta de cele mai multe ori iar promisiunile si atasamentele au venit pe masura ce inaintam in discutii : putin cate putin.

In ultimul an nu reusim sa mai comunicam de nicio culoare. Adevarul este ca atunci cand sunt suparata, nu sunt cel mai dragut om cu care se poate discuta – asta pentru ca nu se poate discuta. Stiu ca sunt sarcastica si ironica si nu ma las pana ce nu reusesc sa arunc o multime de cuvinte – de preferinta imense.

In ultimul an nu mai reusim sa comunicam pentru ca dezamagirile mele in ceea ce te privesc au ajuns undeva departe. Ai sapat in mine o prapastie de dezamagiri de-a lungul promisiunilor pe care ai uitat sa le tii. Ultima am asteptat-o cu sufletul la gura chiar daca stiam ca suntem certati, am sperat in fiecare secunda ca nu vei uita de mine. M-am suparat pe mine apoi ca am indraznit sa visez atat de departe, m-am certat ca mi-am facut iluzii de acest gen. Cand ai reaparut si mi-ai spus ca ai putea sa vii sa iti implinesti o mica parte a promisiunilor am devenit un om fericit. Am sperat iar si iar la lucruri pe care nu mai indraznisem de mult sa sper pentru ca-mi aminteam inca destul de clar ce gust are dezamagrea.

M-am amagit iar. M-ai amagit iar.

Imi pare rau, ai in spatele tau un munte plin de dezamagiri adresate mie. Stiind ca ai ratat intentionat inceputul ne revanse nu pot decat sa ma infurii mai tare. O sa dureze mult sa te iert. O sa dureze undeva la cateva vesnicii  sa fac asta pentru ca te-ai chinuit putin sa iti umplii zilele dezamagindu-ma. Nu te mira ca nu sunt prietenoasa, ca raspund in plop si sunt sarcastica. Nu incerc. E randul tau sa incerci si nu mi se pare ca vrei asta. Eu nu mai incerc pentru ca m-am saturat sa fiu dezamagita. Uneori, nu mai ai putere sa te ridici de jos pentru ca ai cazut de atatea ori incat ai creeat o prapastie in care stai. Nu mai astepti nimic, pentru ca nu mai ai putere.

Imi pare rau ca te deranjeaza purtarea mea, dar pana cand nu imi va trece supararea discutiile cu mine vor fi putin mai grele.  Nu cred ca ai dreptul sa fi suparat pe acest lucru, dar daca te dezamagesc macar pot trai cu speranta ca la un momentdai voi echilibra balanta

 

cu drag,

a ta prietena cu care obisnuiai sa razi cu orele

Mama, m-am maritat !

Mama, visul tau de a ma vedea maritata s-a implinit. Am reusit sa fac acest pas. Am reusit sa te fac mandra de mine, am reusit sa te fac mandra pentru ca in sfarsit ma suporta cineva. In sfarsit am pe cineva care-mi suporta toate mofturile pe care mediul din jurul meu le-a construit de-a lungul timpului, in sfarsit sunt in stadiul ala in care ma visezi inca de cand am invatat sa merg.

Iubitule, ma inspirit atat de mult incat nu ma pot opri din scris. Nu e prima data cand fac asta, si faptul ca ideile noastre bat in aceeasi zona de atatea ori ma fac sa te iubesc din ce in ce mai mult. Iubitule tu esti pentru mine acea sursa de energie si inspiratie. Ma bucur ca am cel putin o viata inainte ca sa-ti multumesc pentru toate lucrurile pentru care vreau sa-ti multumesc in acest moment. Ma bucur ca tu reusesti sa vezi ceea ce este in spatele urletelor si in spatele acelui scepticism pe care reusesc sa-l afisez.

As fi vrut sa fac un spoiler si sa spun ca m-am maritat cu blogul, cu onlineul sau cu o alta pereche de papuci, dar nu vreau sa fiu atat de patetica si de singuratica incat sa ma marit cu o mana virtuala de biti care-mi este aproape doar in unele cazuri. Nu vreau sa fiu cea care s-a maritat cu pisica ei din casa pentru ca nimeni nu o iubea. Cred ca undeva in univers numarul oamenilor care ma iubesc s-a egalat cu numarul celor care ma urasc. Dar el, el este cel care ma suporta !

Cred ca sunt pe drumul cel bun. Devin ceea ce mi-am dorit sa devin. Fac ceea ce-mi place. Scriu, inspir, vorbesc, dansez, port fuste si undeva intr-un colt de lume schimb ceva. Poate ca reusesc sa schimb doar o rasa a cactusilor sau doar viata unui animal mititel, dar si asta conteaza. Am ce-mi doream asa cum imi doream si totul abea incepe. Sunt la intrarea in tunel, trag aer in piept si ma pregatesc sa intru. Nu stiu ce ma asteapta dar cu astfel de oameni in jurul meu stiu ca nu este ceva de rau. Stiu sigur ca voi scoate la capat orice ar fi, si daca a fi sa ma mut din metropola asta pentru iubire, voi trece mnti si voi muta rauri pentru ca dragostea fata de orice – merita tot ce-i mai bun, pentru ca scoate tot ce e mai bun din noi !

Mama, m-am maritat ! Suntem o familie de bloaggeri si sa vezi, sa vezi ce ne asteapta !

Arad – mare oras, mare caracter !

S-am zis da, sa ma duc la Arad. N-am scris nimic intre timp de chestia asta, despre proiect, despre nimic. Am asteptat sa vad. Sfioasa m-am urcat pe tren si da-i ticule o juma de viata de calatorit pn` la Arad. Ma asteptam sa fie o chichineata de oras cu trei crasme si doi oameni faini. No, aia-i cand am ajuns la 5 dimineata la concluzia ca astia au doua Gari ! Mi s-a spus ca au si 3 MALL-URI. M-am simtit intr-o metropola si plimbandu-ma prin oras am zis : hai ma, ca nu-i chiar asa rau pe cat ma asteptam.

Cand m-am uitat pe programul de la Aradul Meu si am constatat ca suntem 3 OANA, aproape ca eram hotarata sa-mi iau tricoul cu ” I AM the wrong Oana ! ” . Cele trei am fost doua, apoi ne-am facut 3 chiar 4 si dupa ne-am innecat de ras in glumele noastre – c’asai in blogging. Am susotit despre proiecte, Arad, oras, oameni si ni s-a spus la toti care ne minunam de oras ca suntem niste PR-isti usor de cumparat. Adevarul este ca eu dupa 2 litri de cafea eram tot ceea ce ti-ai fi putut dori : amabila si hiperactiva.

Aradul meu deci :

Oana Barbu  

Gabriel Gorgan 

Cristina Putan

Adela Cristea

Chinezu`

Calin Pascu

Raluca Moisi

Pentru cei lenesi in dat link-uri Dani ne-a insirat pe toti aici, inclusiv pe Oana care ne-a vorbit de pe perete 😀

Eu am vorbit despre Blogging. Nu stiu ce m-a apucat, as fi putut sa vorbesc despre latura mea artistica, dar atunci cand Dani mi-a zis despre proiect eram cu blogu-n brate asa ca am zis : da-i inainte !

Prezentarea mea ici :

Distractia a fost imensa, oamenii faini, s-a cantat, s-a vorbit, am ambitionat oamenii sa vian mai aprape de telurle lor (stiu ca eu am multe punctulete dar mie imi place sa le insir asa, poate ca intr-o zi am sa imi fac si glumele mele pe punctulete alea).

M-am hotarat sa ma duc la toate proiectele Aradul meu , sper din suflet sa mi se si arate, sa ma ambtitionez si sa pot. Sper dn suflet ca sala sa fie mult mai mare data viitoare si oamenii la fel de faini.

Nu uit sa-l mentionez pe Florin – talent irosit care mandru mi-a zis : te-am dat pe twitter, iar eu zambind l-am intrebat : ai stiut cui sa dai cc ? :)) Am avut iar dreptate – avem limbajul nostru propriu si personal. Am sa mai scriu despre Arad ca mai am cel putin 3 articole, dar intre timp ma duc sa ma ocup si de restul proiectelor mele personale.

Mai vin la voi. Aveti cafea buna, aveti un teatru hidos, un oras linistit – pereti subtiri la blocuri si niste magazine chinezesti de toata frumusetea. Bravo Arad ai nota zece ! Bloggere , ai doi – asa cum a zis Oana si Chinezu !

Telefonul nu mai suna…

Suntem dependenti de telefoanele mobile. Este ceva destul de logic in secolul asta. Cu cat e mai destept telefonul cu atat ne ocupa mai mult din mmentele de plictiseala din fiecare zi – incepand cu asteptatul in autobuz, plimbatul prin mall cu ubi sau mai stiu ce alte avioane de acest gen.

Nu cred ca am gasit in toti anii in care am telefon un lucru mai enervant decat sa sun pe cineva si sa nu-mi raspunda. Ba da sa nu-mi raspunda deloc. Iar daca trebe sa ma si vad cu persoana aia e perfect. Sau momentele alea cand ratezi la limita un apel si suni inapoi si nu raspunde. M-am obisnuit cu mesageriile, sunt prietena cu o parte din ele, povestesc linistita singura pentru ca stiu ca mesajul – cu nervi cu tot- va fi auzit.

Fac spume – la propriu atunci cand te sun si nu raspunzi. Scot flacari pe gauri care exista – sau nu. Da-o in mama masii unde cacat iti tii telefonu asta. Fereasca sfantu sa ai nevoie de mine si sa am telefonu pe silent, ca iaca asa se va da roata de-a dura si eu n-am mesagerie ca sa ai cu cine sa povestesti cand faci spume ca nu dai de mine.

Fratilor, confratilor, gagici si amante bine ascunse prin dulapuri si debarale : TELEFONUL MOBIL ESTE CA SA-L PORTI TOT TIMPUL CU TNE. E drept, e optional, raspunzi numa cand ai chef – daca ai chef, dar se recomanda ca atunci cand n-ai chef sa-l inchizi, sa dai ocupat, sau sa redirectionezi apelul – in functie de fantezia sexuala la care vrei sa iei parte.

In rest, toate cele bune si scoateti-va telefoanele din CUR fund !

Unghii farmec-atoare

Saptamana trecuta am fost sa vad lansarea lacurilor Disco

de la Farmec. Adevarul este ca mi-a prins mai mult decat bine ca in toata oboseala si furtuna din ziua aia sa ma relaxez un ceas cu fetele, sa barfesc si sa-mi fac manchiura. Tin sa va anunt ca oja aia a rezistat o saptamana in praf, apa si diferente de temperatura – ceea ce rar se intampla la o oja – cel putin pe degetele mele.

Pentru ca am fost atat de incantata de ele, am testat pe inca  gama de culori cum arata sclipiciul acela – cel mai fascinata am ramas de negru si rosu carmin + sclipici – arata mai mult decat bestial.

Am avut o discutie interesanta cu tanti despre cuticule si manichiura, care mi-a prins foarte bine si planuiesc sa imi dau mai mult interesul pe zona asta pentru ca pozele mele din albumul cu unghii sa fie tot mai frumoase.

Vara asta cam tomnatica va fi perfecta pentru cateva lacuri cu sclipici sa-mi inveseleasca unghiile, sa ma ajute la desenat si sa faca multe fete invidioase. Partea buna la unghiile vopsite cu sclipici e ca se rup mai greu. Nu stiu din ce motiv dar sclipiciul ala pe care ne chinuim sa-l dam jos protejeaza cumva unghia.

Multumesc Farmec pentru invitatie, multumesc Alina si fetelor pentru barfa ! Pe ploaia aia ochelarii mei disco au fost perfecti 😀

p.s. stiu ca degetele mele arata oribil, dar aparent nu au fost foarte incantate ca am lucrat in praf, racoare, umezeala si toate cele. Crema de maini de la farmec o sa-si faca treaba curand – stiu asta