devenim ca parintii nostri

Povesteam cu pritenele mele zilele trecute, si ca orice “copii” suntem toti nemutumiti de cum se poarta parintii nostri cu noi, ba ca nu avem destui bani, destula libertate, urla prea mult fara motive, eh, diferite chestii de genu, doar le cunoasteti toti, ma uit la mama cand mergem la bunica si constat ca situatia e la fel, orice parinte e nemultumit de copilul lui si viceversa.

Dar a sesizat cineva ca multi dintre copii vor sa creasca si sa fie altfel decat printii lor?tocmai asta este ideea : peste tot am gasit ideea de “noi vs ei” , cum traieste generatia noastra cei care am prins putin din revolutie si cum traiesc tineretea cei nascuti dupa 90 , adevarat, difera foarte mult, dar totusi, marii artisiti care acum mai au putin si ies la pensie, care erau in teatre si la tv cand noi nu eram nascuti inca nu s-au revoltat atat de tare cand generatiile nascute cu 1-4-5 ani inainte de revolutie nu au mai mers prin teatre sau bibleoteci, sau nu mai ascultam muzica cu un anume mesaj, si mesajele din muzica se schimba, de-a lungul generatiilor, ritmurile, totul.
Un prieten sesiza ca noile generatii sunt lenese la gandire d’aia s-a dezvoltat atat de mult aripa house, cu minimal si tot, cat mai putine cuvinte, luat pe alta parte si George Enescu avea putine cuvinte si unii il considerau relaxant , de asemenea si pe Pavarotti l-au considerat relaxant altii, asa ca… fiecare regaseste relaxarea in felul sau cine stie.
sa revenim la subiect
alt exemplu bun ar fi familia mea :

Bunica are catre 74 de ani, deci ea a trait prin 1960 (cam asa) tineretea. Hai sa vedem cum era viata prin 1960. mai erau ceva razboaie, un fel de comunism, oamenii citeau si ascultau la radio, cantau cantece romanesti, fetele aveau corsetele alea imposibile, zambetele erau altele, interesele la fel. bun
mama are 49 de ani, mama ei n-o intelege pentru ca mama si-a trait tineretea prin 1980, iar atunci era alta moda pe care mama ei n-a putut s-o inteleaga, alte vremuri, alta tendinta de comunism ,aparuse muzica straina mai mult pe la noi, nu mai erau multi asa iubiti, totul se schimba, era pionieratul si toate chestiile
bun, tineretea mea prin 2011 e diferita de a mamei, drept urmare nici mama nu ma intelege de ce plec cu noptile de acasa, tastez non stop, fac puzzle-uri si alte dume, pentru ca ea nu s-a distrat asa
ideea este simpla, nici unul dintre parintii nostri nu doreste sa fie la fel ca printii lor (decat putini, foarte putini) dar inevitabil devenim ca parintii nostrii, peste 20-30 de ani cand o sa am copii, nici eu n-o sa le inteleg modul lor de a-si traii tineretea pentru ca difera atat de mult de al meu, de al mamei, de altul, si in 2040 altul va fii interesul tinerilor
diferentele stilului se vad de la 4-5 ani diferenta, toti traiesc si gandes diferit, se adapteaza si totusi au pareri diferite, unu de 28 de ani a trait altfel la 20 de ani, unul de 30 la fel, iar unul de 15 va traii altfel decat mine, de la generatii la generatii nu ne intelegem reciproc deciziile, ideile, avem pretentia ca dupa 20 de ani sa fim mai intelegatori?
cred ca ar fi cazul sa ne obishnuim cu ideea ca inevitabil, oricat de mult am vrea sa fim tineri si parinti model, cool si asa mai departe, tot vom fi rai, si spurcati, daca suntem prea libertini scapam copii de sub control, daca suntem prea stricti ii tinem prea strans, oare cum voi fi eu ca mama?
dar tu ca parinte? cum vei fii?
ajungem ca parintii nostrii, mai mult sau mai putin, oricum, nu ne vom intelege copii, aia este mai mult ca sigur true

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.