Vorbind despre iubire

De cateva zile imi fug prea mlte ganduri prin cap. Pe unele dintre ele vreau sa le neg cat pot de mult pentru ca in momentul in care le spun cu voce tare. Dilemele existentiale despre iubire teoretic dispar atunci cand devi prea cupat. Nu vreau. Nu vreau sa incetez sa mai cred in iubirea pe care o visam atat de mult cand eram mica. Stiu ca nu va veni niciun print pe cal alb. Am propria mea ferma de unicorni care trebuie sa-mi aduca printul pe care-l visez, dar vreau sa visez in continuare.

Vreau sa fiu omul naiv care are incredere in oameni, care stie ca oamenii nu nseala, mnt sau se cearta, ca oamenilr le place doar sa fie iubiti – vreau sa cred in iubire.

Vreau sa fim doar noi doi si nimic in lumea asta sa nu mai conteze. Vreau ca toate astea sa nu se mai simta ca niste mari sacrificii pentru ca nu asta vreau de la noi. Nu trebuie nimeni sa sacrifice nimic. Sunt niste lucruri pe care le stim unii despre altii, sunt niste lucruri pe care le acceptam si niste lucruri pe care nu vrem sa le stim. Iubirea este in fiecare dintre noi atunci cand spunem – nu – la lucrurile care ne fac niste oameni rai.

Vreau sa am povestea mea cu certuri urlete si gelozii. Vreau sa nu mai imi spuneti ca totul in lumea asta se rezuma doar la o iubire care oricum dupa o vreme dispare. Vreau ca lumea sa fie buna. Cer mult?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.