Despre tacere

Toata lumea ma tachineaza cu texte de genul “tu nu mai taci?”. Stiu ca noi femeile vorbim mult, dar intre noi fie vorba este de multe ori un concurs subconstient – cine vorbeste mai mult. M-am ales cu un guturai, sa ii spunem asa pentru ca inflamarea corzilor vocale sna prea grav si pompos.

Un efect secundar al acestui lucru a fost faptul ca nu am putut vorbi. Cand spun asta nu ma refer ca vorbeam incet, sau in soapta . Ma refer la faptul ca la propriu nu am putut sa vorbesc. Nici in soapta. Ma chinuiam si nu iesea niciun sunet. M-am inteles cu toata lumea vre 2 zile prin semne aproape. M-am indopat cu ceaiuri fierbinti si mi-am dat seama cat de mult imi place sa vorbesc pentru ca ma trezeam mimand.

S-au nascut momente de liniste pentru ca eu nu vorbeam. M-am trezit vrand sa urlu ca vreau nu-stiu-ce, dar cand colo nu puteam. Drept urmare dadeam sms-uri.

E greu. E greu sa fi un om care nu tace si sa nu poti sa vorbesti. Drept urmare, am devenit prietena cu fulare, esarfe, vitamina A,C.

Va recomand sa ma mai faceti sa urlu cand sunt ragusita si sa-mi dati bere rece daca vreti sa ma vedeti cum tac. Un lucru e clar : atat timp cat pot sa vorbesc, am sa turui !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.