Te zic la mama!

Când mă prostesc cu mama prin casă, mă necăjeşte tot mă întreabă “ce-o să faci, mă zici la maică-ta?”. Mă amuză. Mă gândeam la copilărie zilele astea şi nu regret nimic. Nu am făcut multe tâmpenii, dar nici prea cuminte n-am fost.

Aseara Visurât a dat o poză de pe 9gag , în care era o fază drăguţă : când eram mici, cea mai mare ameinţare era : te spun la mama. Nu conta ca era mama lui sau mama ta. Dacă era mama ta şi erai cu musca pe căciulă era cel mai mare coşmar. Ameninţarea mergea până când acel cineva făcea ceva ca să egaleze greşeala iar apoi toată lumea era prietenă.

Îmi amintesc cât tremuram când ziceam că mergem în parc, şi ajungeam te miri pe unde, şi ne întâlneam cu ceva prieteni de famlie sa mai rău rude. Ce filme erau în capurile noastre de copii naivi (până prin clasa 5-6) că o să afle părinţii noştri şi o să ne căsăpească.

Te zic la mama în copilăria mea era egală cu “îţi tai netul” acum.

Am crescut. O parte avem copii, o parte avem cariere, o parte ne mai chinuim cu şcolile. Sunt curioasă dacă măcar pe copii noştrii o să-i ameninţte cineva cu “te zic la mama!” .

P.s. Dacă vă mai certaţi în onlain ca nişte copii mici, am să le sun pe mamele voastre să le spun! O să fiu o pârâcioasă!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.