Discursuri motivationale vs prieteni

Am tot avut eu articole motivationale pe aici. Adevarul este ca e plina lumea de asa ceva. E plin internetul si fiecare dintre noi are cel putin o pledoarie motivationala. De cate ori un prieten de-al nostru se simte singur, sa nu stie incotro sa o ia, fiecare ii tine un discurs motivational. Fiecare dintre noi ii spune “poti sa faci asta” “trebuie sa o faci singur” “o sa treci peste asta”.

M-am intalnit cu un prieten drag mie. M-am uitat la el. M-am uitat la starea in care era si cum nu mai avea putere nici sa spuna ce are pe suflet ca sa se descarce. E greu momentul in care vrei sa iti faci curat in viata dar nu stii de unde sa incepi. Ma gandeam sa-i tin un discurs motivational. Cand am vazut cum se uita la mine mi-am dat seama ca  o sa o fac degeaba.

Nu discursul motivational e problema. Are destula vointa sa faca. Atunci cand toti prietenii iti zic ca poti, cineva trebuie sa stea langa tine, si sa te sacaie sa o faci. Sa iti arate ca  faci pentru tine, ca tu esti cel care conteaza. Cineva trebuie sa te tina in brate si sa-ti spuna tot ce vrei sa auzi. Cineva trebuie sa fie langa tine si sa te sustina de cate ori ai nevoie de un discurs motivational, asta pentru ca toate vorbele alea n-or sa insemne nimic in comparatie cu toate rahaturile pe care le ai in gand atunci cand ai o stare de rahat.

Mi-e ciuda ca am avut nevoie de un prieten intr-o stare d-asta, ca sa-mi dau seama ca uneori ai nevoie doar de cineva care sa te tina in brate si sa-ti spuna ca va fi bine. Cineva care sa creada in tine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.