Daily Archives: September 30, 2011

Miscarea saptamanii ce tocmai trece

Mă eu nu-s înapoiată. Aşa îmi place mie să las să treacă mai multe evenimente, să tot rumeg la ele şi apoi să mă pun pe scris.

Marţi m-am dat cu bicicleta. În campania aia despre care tot spunea Chinezu , pe care toată lumea o lăudat-o. Eu m-am oprit numa într-un gard şi pentru că nu m-a văzut nimeni mă laud singură. Alţi norocoşi precum Marian Hurducaş s-au mânjit pe mâini punând lanţul. Vasile Manu n-a păţit nimic pentru că bicicleta aia n-a îndrăznit. Mironeasca în schimb nu a avut frâne – bicicleta aia cred că sărbătorea că nu s-a pus Vasile Manu pe ea.

După ce ne-am biciclit şi pierdut de oameni prin oraş , am dat o fugă până acasă pentru că mai aveam ceva de făcut. Apoi, fuga iar la Fabrica de Bere ca să stau la o bârfă cu lumea care s-a biciclit. O bârfă scurtă şi de această dată pentru că nu am stat bine cu timpul. Chinezu m-a certat, pentru prima dată m-am simţit vinovată că nu urmăresc un om pe twitter 🙁 , Cristian Gog a mentalizat fetele şi băieţii. Vasile Manu era şocat!

Vasile Manu a dat primul lui autograf – la Chinezu ! SOC!

 

 

Când am ajuns acasă am văzut că am câştigat şi în campania de la Revista Biz un loc la Pârâul Rece. Îi urmăresc cam pe toţi care vin pe twitter, aşa ca să nu mă mai simt iar vinovată.

Asta a Fost marţi. Joi în schimb am făcuuut – wait for it

#fotbalfete

În ordinea numerelor de pe tricou :

@me_alina – accidentata, dar noi o primim in echipa, pr-u nostru e jucator acum!
@stefanamatcha – ia mana de pe minge
@rozsaunu – cu al ei portar cu tot
@unaoarecare – e doar una ! no
@ioana_cis – am un semn maro pe picior de la tine!
@schumitza – oh yeah! mingea e la tine
@kookool – aveam nevoie de un medic
@0gaza – subsemnata

Suntem toate usor accidentate. Dar stim sa jucam. Drept urmare saptamana viitoare jucam de doua ori in diverse combinatii. Daca da @stefanamatcha un gol o sa fiu foarte mandra de ea.

poze? Aici

p.s. La albumul de pe facebook se va face update saptamanal !
p.s. 2 Nu v-am dat tag, va dati singure daca vreti !

Discursuri motivationale vs prieteni

Am tot avut eu articole motivationale pe aici. Adevarul este ca e plina lumea de asa ceva. E plin internetul si fiecare dintre noi are cel putin o pledoarie motivationala. De cate ori un prieten de-al nostru se simte singur, sa nu stie incotro sa o ia, fiecare ii tine un discurs motivational. Fiecare dintre noi ii spune “poti sa faci asta” “trebuie sa o faci singur” “o sa treci peste asta”.

M-am intalnit cu un prieten drag mie. M-am uitat la el. M-am uitat la starea in care era si cum nu mai avea putere nici sa spuna ce are pe suflet ca sa se descarce. E greu momentul in care vrei sa iti faci curat in viata dar nu stii de unde sa incepi. Ma gandeam sa-i tin un discurs motivational. Cand am vazut cum se uita la mine mi-am dat seama ca  o sa o fac degeaba.

Nu discursul motivational e problema. Are destula vointa sa faca. Atunci cand toti prietenii iti zic ca poti, cineva trebuie sa stea langa tine, si sa te sacaie sa o faci. Sa iti arate ca  faci pentru tine, ca tu esti cel care conteaza. Cineva trebuie sa te tina in brate si sa-ti spuna tot ce vrei sa auzi. Cineva trebuie sa fie langa tine si sa te sustina de cate ori ai nevoie de un discurs motivational, asta pentru ca toate vorbele alea n-or sa insemne nimic in comparatie cu toate rahaturile pe care le ai in gand atunci cand ai o stare de rahat.

Mi-e ciuda ca am avut nevoie de un prieten intr-o stare d-asta, ca sa-mi dau seama ca uneori ai nevoie doar de cineva care sa te tina in brate si sa-ti spuna ca va fi bine. Cineva care sa creada in tine.