Am sa urlu

Mi-am promis ca ma detasez de tine. Mi-am promis ca am sa te las sa treci de toata tendavura asta pe care am facut-o eu din egoismul meu. Tu din purul fapt ca te-ai indragostit de cine nu trebuie. Poate nu trebuie sa fiu egoista si sa fac toate astea. Am asteptat. Am asteptat fara un motiv anume acea urare pe care o primesc an de an. Acea urare fata de care am fost poate nu destul de primitoare intr-o vreme. Dar nu a venit. Am crezut ca ai uitat. Stiu ca nu ai uitat. Stiu ca ai stat in fata calculatorului si ai deschis mailul de indeajuns de multe ori incat daca ai fi trimis de fiecare data cate un semn, ai fi demonstrat ca nu. Ca nu ai reusit nici tu, nici eu.

Nu vreau ca de cate ori se complica viata mea sa vin spre tine. Nu vreau ca de cate ori mi se pare mie ca tu ai putea fi acel perfect sa iti intorc viata cu fundu-n sus. Trebuie sa poti face lucruri minunate si fara sa faci parte din seria de complicaciuni pe care mi le  fac singura ca sa ma simt bagata in seama. Nu trebuie sa faci toate lucrurile alea pe care vreau eu sa le faci ca sa fiu eu multumita, chiar daca pentru tine asta conteaza cel mai mult.

Am sa urlu. Nu stiu daca de bucurie ca ai reusit, de nervi ca eu nu am reusit, sau doar de dragul de a fi bagata in seama.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.