Over and over

E enervant ca de cate ori sunt melancolica ma gandesc la tine. Poate dupa atat timp ar trebui sa nu-mi mai distrug propriile vise fara rost din capul meu patrat gandindu-ma la tine. Ar fi cazul sa ma calmez si sa nu mai las timpul sa se opreasca de cate ori, intre doua dume, el devine serios si spune “ai iubit vreodata cu adevarat?” , iar eu spun “fug de asa ceva”, cand de fapt ar trebui sa urlu aratand spre  poza cu noi doi si sa zic “da. uita-te la el ce naiba!”

Poate ca e iubire d-aia mi-e atat de greu sa ma obisnuiesc cu asta. Poate ca vata e n adevarat film care se termina atunci cand vrem noi si singurul nostru happy end este ca la finalul zilei reusim totsi sa zambim multumti de ceea ce avem langa mne. Poate ca tu ai resit ceea ce ma chinui si eu sa fac. Eu macar am blog, tu ai sigur zeci de documente. Partea buna este ca amandoi avem un sistem in care scriem, multe lucrur irelevante pentr oricine in afara de noi doi.

Pentru noi, toate lucrurile astea inseamna un univers intreg, pentru ei – inseamna niste aberatii fara sens.

Suntem eroi. Niste eroi adevarati. Constienti de existenta noastra. In teatru am fi niste eroi tragici perfecti, in viata reala – suntem niste prosti! 

3 thoughts on “Over and over

  1. spi-oana

    Ba da, se misca greu de tot. Dar am sa schimb hostu ca e de la “ei”. Poate primesc unu nou de ziua mea 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.