Femeile – cele mai perspicace animale

Nu este un articol misogin, nu are absolut nimic de a face cu aşa ceva. Am stat zilele astea, am cugetat, eu ca femeie am ajuns la concluzia asta. Să spun paşii pe care i-am urmat să fac o astfel de afirmaţie.

Mă plimbam pe stradă zilele trecute şi m-am întâlnit cu o tanti din blocul vecin care are nici mai mult nici mai puţin decât 8 pechinezi. Mie nu îmi plac pechinezii. Pur şi simplu un câine mic, linguşitor, cu ochii bulbucaţi nu este genul de câine pe care să-l plac. Sentimentul este uşor reciproc, deoarece nu ştiu prin ce surse sau resurse, câinele simte atunci când nu îl placi drept urmare, sentimentul devine reciproc. Astfel, uite aşa eu şi pechinezii nu ne suportăm.

Pe de altă parte se ştie că unii câini pur şi simplu nu te plac. Nu au motive întemeiate. Nu au motive deloc. Pur şi simplu ei nu te plac şi pace.

Sună cunoscut?

Noi femeile (nu că mi-ar fi ruşine cu bărbaţii)  avem aceeaşi abordare. Simţim undeva în noi când o persoană nu ne place, brusc sentimentul devine reciproc. Nu prea ştim de ce, dar ceva în noi ne dă toate datele astea. Pe lângă asta, reuşim – fără regrete – să nu placem alte persoane doar de dragul de a nu plăcea pe cineva. Nu prea avem motive să facem asta. Nu prea ne-a greşit cu nimic, dar nouă nu ne place persoana aia şi pace!

Pe de altă parte câinele nu uită când îi face ceva rău… nici femeile n-ar fi înstare să ierte în câteva sute de ani.

Nu ştiu ce am cu câinii, pentru că de câteva articole încoace tot fac paralele cu ei, dar momentan mi se par animalele cele mai asemănătoare pentru comparat. Nu cred că ne tragem din maimuţe. Încep să am îndoieli…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.