Bon Jovi – bed of roses

Faptul ca Bon Jovi s-a nascut in aceeasi data cu mama, m-a facut sa-mi doresc sa merg cu
ea. Am inteles ca nu s-a putut, dar m-am hotarat sa simt din plin tot concertul, doar de dragul
mamei care m-a innebunit toata copilaria, dar intr-un mod bun.

Emoţiile au început să apară încă de sîmbătă seara. Gânduri că totul ar putea ieşi aiurea se
plimbau frenetic prin mintea mea. Dacă va ploua mâine, dacă mi se va face rău de la căldură,
dacă nu voi ştii destule piese, dacă, dacă, o mulţime de întrebări majoritatea fără rost.

Am ajuns destul de devreme şi totuşi destul de târziu, auzind it’s my life şi neavând
posibilitatea să şi văd cei peste 50.000 oameni sărind şi urlând.

Cu rasuflarea aproape taiata si inima batand la maxim m-am pus în tribună, pe drum mi-am
luat o bere rece din necesitatea de a mă hidrata. Toata lumea era entuziasmata, cu mainile pe
sus, sarind si bucurandu-se de un spectacol care tocmai incepea. M-am inghesuit putin printre
oameni prietenosi, care urmau sa cant melodiile, plangand, si zambind, si urland. Treceau prin
mine fiori la fiecare acord, nu credeam vreodata ca as putea avea astfel de sentimente la un
concert, dar Bon Jovi a scos din mine ceea ce multi n-au reusit.

E greu sa transpui in cuvinte toate starile care te-au trecut, toate emotiile si tot, dar, din
dorinta de a impartasi absolut cu toata lumea ceea ce am trait, deoarece, chiar daca au fost
peste 50.000 care au trait acelasi lucru ca mine. Sunt sigura ca au fost multi care nu au putut
veni din o multime de motive, iar noi toti care am fost avem datoria sa povestim pentru ca toti
acei care n-au fost sa simta in acelasi fel cum am simtit noi fiecare secunda din cel mai mare
concert a anului din Romania.

Adevarul este ca, fie ca vrem sa recunoastem, fie ca nu, a fost cel mai bun concert din tara
noastra de la Michael Jackson incoace. Asta nu este din vina noastra, pentru ca fiecare face
show in felul lui, dar simplu fapt ca toata lumea asteota de ani de zile sa vina un – trebuie sa
recunoastem – sex simbol.

Nu am avut nicio dezamagire pentru ca el nu mai arata ca in videoclipurile pe care le vedeam
la televizor. Arata mult mai bine, spre veselia tuturor persoanelor de sex feminin din cadrul
conccertului.

Momentul in care Bon Jovi si-a infasurat steagul tarii – pe care multi dinre noi o injuram atat
de mult – in jurul lui a fost unul epic. Lumea a fost la propriu in delir. Nimeni nu se astepta la
asta din partea lui. A fost un gest atat de minunat, atat de incalzitor la suflet, si ne-a facut pe
multi dinre noi mandrii de ceea ce aveam, pentru ca el era mandru de ce avea in fata lui, de
peste 50.000 de oameni, o cladire superba de pe vremea comunismului.

Trebuie sa recunosc cu mana pe inima, ca toate baladele pe care le-am asteptat cu sufletul
la gura mi-au rupt bucati din mine, atat de mult incat pur si simplu ochii n-au mai ascultat
de mine si au inceput sa lacrimeze. Agentul de paza de langa mine a ramas uimit de cum
incepusem eu sa plang pe bed of roses sau pe always, cantand cat ma tineau plamanii, tinand
mainile in aer si miscandu-le in ritmul muzicii.

Trei bisuri la care sincer, nici noi nu ne asteptam. Cred ca nici el nu se astepta sa se simta atat
de bine. Se vedea pe fata lui un regret, un regret ca pleaca si ca e gata. S-a distrat si el, sunt
sigura. I-a placut de Romania, stiu ca nu a spus acest lucru doar de dragul pr-ului.

A fost trist, momentul cand toti am realizat ca e gata. E momentul in care am realizat ca oricat
de mult am urla el nu va mai reveni pe scena. El a plecat si a fost momentul sa plecam si noi.
Incet incet, fara a ne ingramadi, am impanzit strazile bucurestiului cu emotii si regrete, ca s-a
terminat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.