Romania. Un popor de conferinte de presa.

Adevărul este că asta suntem. Trăim din conferinţe de presă în conferinţe de presă. Trăim acuzând trecutul şi revoltându-ne în on-line pentru că suntem prea legaţi de tastatură şi smartphone-uri ca să facem toate lucrurile astea în stradă. Suntem de părere că un boicot, două posturi pe blog şi o conferinţă de presă vor ţine de foame tuturor oamenilor din lume. Urlăm în gura mare că numai la noi se poate aşa ceva când nu avem forţa să gândim deschis. Să ne lovim cu realitatea că nu este problema că suntem români ci că suntem oameni.

România nu este întradevăr o ţară civilizată, dar în loc să aruncăm cu noroi unii în alţii, nu mai bine ne-am civiliza? Ne-am trăi viaţa în offline la fel de mult cum o trăim în online. Nu ne-am mai judeca după ce telefon avem, că adevărul este că dacă n-ai un smartphone eşti prost. Bine mă că eşti tu deştept!

Urlăm şi dăm din mâini. Ne futem în ea istorie. Cine pula mea l-a pus pe ăla să plece de la tron când el ştia foarte bine că poată să rămână. Hai să aruncăm cu noroi în el. Toţi. Cum era? Cel cu sufletul împăcat să arunce prima piatră? De ce judecăm oamenii după ce au făcut cândva fără să ne documentăm despre ce a fost atunci? Pentru că suntem leneşi, suntem experţi în datul cu părerea, facem de toate şi suntem mega revoltaţi pentru că societatea nu ne vede la adevărata noastră valoare. Ce valoare mă?? Eşti un zero pentru secolul în care trăim cât şi pentru societate. Pentru că ai haine din Zara şi smartphone cu care stai pe facebook să agăţi pizdele să le duci la Diesel la un cico nu înseamnă că eşti bun mă!

Da. Sunt nervoasă. Mi-e silă de tot ce văd în jurul meu. Mi-e silă de oamenii care cred că evenimentul cu Laura este doar unul izolat şi că nu se întâmplă în absolut orice bodegă. Să văd eu pe cineva în scaun cu rotile încercând nu să intre în Midi, încercând să coboare scările din Janis numa. Să văd eu asta şi promit că-mi retrag orice revoltă.

Ne place să  trăim în bula noastră de săpun şi să credem că lumea este bună. Să credem că ei nu există. Ei, oamenii cu tot felul de deficienţe care ne fac să ne lovin de cruda realitate : el îşi dă silinţa şi nu a avut aceleaşi şanse ca şi mine. Dar el simte viaţa mai activ decât mulţi dintre noi.

Un zâmbet îmi apare pe chip văzând că totuşi societatea din spatele tastaturii face ceva pentru cei din jur, pentru cei cu care soarta n-a fost atât de darnică- Societatea face ceva pentru oameni ca Zolty , dar sunt sute ca el. La ceilalti cine se gândeşte. Răspunsul este alţii ca noi. Nu putem să îi ajutăm pe toţi, dar facem tot posibilul să facem asta. Ei sunt oamenii care ne sunt recunoscători din toată inima, mai mult decât alţii. Ne iubesc şi plâng şi se roagă pentru noi, chiar dacă noi facem pe ateii şi ne futem în rugăciunile lor.

Dar, a venit iar toată prostia, şi vorba unei colege “fac spume!”.  Marele conducător al ţării, cel care ne cârmuieşte soarta (la propriu) s-a simţit el erou după multe beri, iar rezultatul a fost necontenit unul aşteptat. Societatea s-a împărţit în două categorii. I-au dat dreptate şi l-au acuzat. Nu voi vorbi despre asta ci despre toate cătaturile care au urmat :

Paraziţii instigă la cultură, au fost probabil prima formaţie care au făcut asta. Şi ce dacă la concertele lor au copii de 13 ani în comă alcolică. Şi ce dacă ei intră beţi pe scenă, sau asta este în cel mai bun caz, în cel mai rău caz intră drogaţi. Acum după cum avem norocul. Nu sunt fan mare, dar ei, care instigă la cultură au nişa oamenilor analfabeti. De ce? Pentru că sunt singurii care îi înţeleg. Singurii care găsesc subânțelesurile la ce cântă ei. Frustrant nu? La fel de frustrant ca un căcat drogat sa faca afirmații cu privire la decizia regelui Mihai. Adevărul e că da, tu mare căcat cu ochi ai fi omorât mii de oameni, și distrus poate o țară, sigur acum ne-ar fi mers mai bine, pentru că tu ai crescut educat pe maidan, de cimentul ce ți-a stat sub picioare toată viața. Da, tu, ești cel care trebuie să comenteze pentru că ai copilărit între curve și pești, iar acum strigi la mii de oameni care îți vin la concerte, în timp ce tu înjuri pe scenă, și jandarmii scot copii în comă alcolică de la el. De ce? Pentru că singura instigare care o aveți e la violență. Da, știu, voi sunteți mândrii de asta. Eu sunt dezamăgită de toți anii în care m-am regăsit în piese. Shame on me!

La noi, nimic nu se rezolvă cu un protest. Totul e între patru pereți : o conferință de presă care să aducă greață tuturor, începând cu cameramanul și terminând cu cel care se uită la conferință, iar apoi prin toți ziariștii care trebuie să treacă prin conferința aia, și să scrie un articol la fel de scârbos, ce va pleca via e-mail spre toți oamenii care sunt abonați. Și ne vom scârbi toți, dar nu vom face nimic, decât o altă conferință de presă, vom scrie pe blog cât suntem de scârbiți, și tot așa.

Adevărul e că mi-a luat multe zile să scriu chestia asta, pentru că pur și simplu mi-a stat în gât. Și ție nu? Știu, dar se va face o conferință de presă despre asta, nu va face pe nimeni fericită, dar vom renunța la toate știrile ca să nu ne mai scârbim. Vom nega existența tuturor lucrurilor urâte/rele din jur, pentru că ne scârbesc prea tare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.