Despre hateri, prieteni, si cunostinte

am primit de la tiff un frisbee, l-am ales cel pe care scria hate, pentru că mi s-a părut mie mai bun. Eu arunc cu ură în voi, primesc la fel de la voi, viceversa e valabilă. E o regulă de reciprocitate. Despre hateri nu zic nimic, nu am ce zice, vă recomand dacă vă strângeți să-mi faceți un fan club, și vă dau eu o bere. Pe de altă parte sunt de părere că ura vine din invidie. Nu mă interesează, sper să fie cât mai puțini pentru mine, etc-etc.

Zilele trecute, după ce toată tedavura cu tiff a apus ușor deprimant peste cluj, după ce am început să-mi amintesc că eu am niște examene la care ar fu mega frumos din partea mea să mă prezint (da, nu m-am trezit), am descoperit că mă doare tot corpul. După 3-4 zile durerea de corp persista, așa că am început să mă îngrijorez ușor. Am început să mă interesez peste tot de tot felul de medici, pe mai multe domenii, toți să fie cât de cât recomandați și pe cât se poate de bunicei. Vroiam să investez câteva zile în niște serii de analize foarte amănunțite la tot corpul meu.

Am fost ușor uimită când am văzut reacția lumii. Prieteni apropiați toți mă linișteau că va fi bine, cei cu care n-am mai păstrat legătura așa strânsă în ultimul an au fost și ei acolo. Au simțit că ceva nu e ok, și mi-au susținut moralul. M-au sunat după ce le dădeam mesaje cu „totul a fost ok” să îmi spună „told you so!!!” . A fost o dovadă a dracului care nu moare, zic eu. Mama mi-a zis că ar trebui să mai am grijă de mine. Toate la timpul lor, oricum am mai rărit țigările dacă tot m-am (re)apucat de fumat. Nu prea mai am spor la ele, și plănuiesc să nu dau din pachetul ăsta de țigări să văd cât mă ține.

Pe de altă parte, la unii care auzind îngrijorările mele au rămas așa vag impresionați (să nu fiu rău înțeleasă, nu vreau mila nimănui, nici dacă ar fi fost ceva mega grav, gen cancer nu aș fi vrut să vină toată lumea să-mi plângă de milă. Știu să fac asta și singură, nu vreau companie), oameni care spun că : tu ești o prietenă așa de bună, și te respect, și tin la tine. Am stat am meditat și am zis : ia să nu zic eu ce-am rezolvat la medic, poate-poate într-o pauză de țigară își amintește de mine și mă sună să vadă dacă am murit. Las la latitudinea cititorului cu rezolvarea la această dilemă. Cert e că n-am murit.

E ușor frustrant să aștepți să dai de greu ca să vezi cine ți-e cu adevărat aproape. E ușor dezamăgitor să vezi că oameni pe care tu îi consideri cunoștințe pentru că nu-i simți atât de apropiați de tine dau mai mult decât o piatră degerată pe sănătatea ta, iar alții ce vor să te convingă că te respectă au o rupere de pulă. Nu-i nimic de făcut în legătură cu asta. Am mai spus, sentimentele mele sunt egale cu sentimentele tale, un bumerang, frisbee, sau reciprocitate.

One thought on “Despre hateri, prieteni, si cunostinte

  1. Lau

    :)) nu scapi asa usor de noi:))) btw..stai linistita nu mori asa repede din tigari:P dureaza 20 de ani pana se depune “piatra” cenusa…..cum vrei tu sa-i spui..fumez d la 12 ani…si am 23…fa tu calcule…si nu am muriiittt:D:)))poate mi-au taiat 20 de ani din viata..tigarile..asta e. si sa nu fii avut vreo infectie in sange…numai aia te da asa peste cap..in fine..se rezolva cu 2-3 perfuzii de antibiotice..etc etc..toate astea pusa la cap..nu scapi de noi..orice ar fii:)) si nici noi de tine “damn it”:P sa nu o iei in nume de rau is doar sarcastic:)))>:D< live your life..:D maxim am spus:D b-bye

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.