Sa vorbim despre egoismul meu

pe cât de mult se urlă, sau mă rog, se șușotește în jurul meu că sunt o isterică și o crizată, o heităriță și cică astea sunt părțile cele mai bune, cele rele nu le înșir că oricum dacă s-au auzit au fost, pe atât de mult alții spun că sunt un înger și că ajut oricând e nevoie. Vreau să clarific niște lucruri și pentru că am blog le clarific în văzul lumii, că așa-s eu mai țărancă, dau tot din casă!

unu :

prin ianuarie, când am lansat cleo, m-am tot gândit să fac ceva ca totul să fie mai interesant, luând idei din stânga, din dreapta, din tolba mea, ajung la concluzia că ar fi drăguț ca articolele să aibă poze. Când am luat decizia asta am realizat că voi avea nevoie de niște duzini de poze, iar eu în arhiva mea personală, după niște selecții am aranjat poze pentru o lună-două, iar apoi deja trebuia să fac altele. PEntru că sunt o leneșă, pentru că aparatul meu foto nu-și permite sun un prieten bun cu aparat foto mai pro decât al meu. Îi explic omului că nu-i urgent pe săptămâna aia, dar în maxim o lună aș vrea să terminăm. După vreo 2 luni și ceva mă sună : mai vrei pozele alea?? Îi explic omului că la seriozitatea de care a dat dovadă, m-am descurcat și singură, el zice : no bine, atunci, asta este. Mai trece o lună două și iar îmi vine o idee de poze, sun iar omu că deh – mă duc la sigur. Omul meu îmi zice calm și foarte entuziasmat : te sun săptămâna viitoare să aranjăm detaliile. Eu, foarte încântată că în sfârșit se ține și el de cuvânt. Dar nu mai aud de la el, și de răspuns nu mai răspunde.

În bulversala de la tiff mă sună un prieten (care e prieten foarte bun cu fotograful de mai sus), că respectivul tip are nevoie de niște poze, pe care eu i le pot face pentru că am recuzita necesară, are nevoie pentru admiterea la UAD (Universitatea de Arta și Desing), pentru portofoliu, bla-bla-bla. Zic ok, dar nu săptămâna asta că n-am timp nici să mor. După tiff, așa pe miercuri îl sun pe om să văd, de ce are nevoie exact, ca să știu ce pregătesc, el mă amână, mă amână, flegmatic, etc. Până la urmă, m-am enervat. I-am explicat că având în vedere că e examenul lui, că eu nu am nevoie de pozele alea, că el m-a lăsat baltă de două ori, dacă nu se hotărăște în două zile ce face, eu nu-l mai ajut. Eu am picat de nesimțită că nu vreau să ajut omul la nevoie.

Să ne înțelegem : dacă eu te-am rugat de două ori să mă ajuți la ceva și nu ai făcut-o, cu siguranță atunci când mă vei ruga tu, n-am să fiu foarte disponibilă, că deh, undeva balanța asta trebuie să se echilibreze.

doi :

dacă, cumva, prin absurd ți se pare că eu sunt atât de implicată sentimental în legătură cu tine după o partidă de… hai să spunem relaxare hormonală să nu sune urât, atunci, respiră bea o bere, fumează o cafea și nu mă suna 2-3 zile. Dacă eu te caut disperată înseamnă că ai dreptate, dacă eu nu fac asta, înseamnă că n-ai. Dacă am impresia că există sentimente acolo unde nu-s, sau poate vreau să le creez, sau poate sunt prea entuziasmată de tine (marele mascul feroce), crede-mă că nu există să am atât de mult de lucru încât să nu am 40 secunde să te sâcâi măcar cu un sms.

trei :

tu, prietena mea bună, pe care o alint de multe ori cu cafele, ceaiuri, produse pe vouchere, haine, etc, că deh, îs darnică pentru că nu le dau de la mine (nu întotdeauna), ești o dulce atât timp cât ai bunul simț de a nu te băga cu forța în viața mea. Nu prea îmi convine să combini fiecare tip care devine „genul tău” doar după ce eu îți explic vreo 3 săptămâni că e perfect (pentru mine), având în vedere că la început era „urâțel,  nu e genul meu”, înțelegi tu scumpa mea?

patru :

dragă heităriță, te rog frunos ai decența să nu vorbești despre mine cu prieteni buni de ai mei, e atât de penibil să ajungă informația la mine, pe bune, chiar nu mă interesează cum ți se pare ție viața mea sexuală.

cinci :

e blogul meu personal (teoretic, chiar și practic nu e doar al meu), dar asta îmi dă dreptul ca de câte ori vreau eu să îmi vărs toate frustrările, o pot face aici. Mi se rupe, știu că nu va fi nimeni care să mă înjure, și dacă e, măcar să-mi dea link.

dacă am uitat ceva, completez ulterior, dar momentan, cred că mi-am vărsat tot ce era pe moment important de reproșat.

One thought on “Sa vorbim despre egoismul meu

  1. Lau

    Sunt Laurentiu vecinul tau poate ma ti minte asa vag:)) ..Asa, sa incepem, nu te cunoaste toata lumea asa cum crezi tu..si avand in vedere..toate de mai sus…mai ales prima parte..eu as zice ca nu esti deloc haterita:P esti chiar foarte bine dispusa mai tot timpu..asta exceptand perioadele cand te calca cineva pe coada. Stiu nu am mai vorbit de foarte mult timp, asta a fost situatia, si sincer nici nu stiu daca mai tii minte pentru ce ne-am certat noi asa urat.dar totusi ma deranjeaza un pic faptul ca nu ai nici macar atata, cum sa zic, simtire sa zici un “salut” sau “ceao”..eh trecem peste..spune-le prietenilor verde in fata nu dupa 2-3 zile..ca daca tu le permiti sa zica una alta despre cei care sunt potriviti pentru tine, si pe langa asta sa se dea si la ei..acolo e si vina ta..si..daca prietena ta draga asa s-a comportat dupa tot ce ai facut pentru ea…si tot ce ai enumerat “ii perfect(pentru mine)” inseamna ca nu are pic de interes in tine…pur si simplu..bafta cu blogurile, si daca vrei poze eu stiu..mergem si amandoi si le facem..numa anunta-ma inainte cu o zi 2;)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.