Telefonul – un accesoriu optional

de-a lungul timpului am purtat cu diverși prieteni discuții despre telefoane. Nu unele filozofice, pentru că nu prea mă știu eu la softuri. Eu sunt și genul de om care nu folosește un telefon la prea multe lucruri – da îmi lipsește netul de pe telefon – așa că, discuțiile erau în general despre ce conține, ca material personal.

La capitolul căutat mesaje în telefon, mi se pare cel mai bun motiv de ceartă. Dacă vrei să te cerți cu cineva îi umblii în mesaje, atunci o să vă certați ori pentru conținutul unora ori pentru ce nu conțin, ori pentru că ți-a invadat intimitatea. Sunt de părere că inclusiv în viața de cuplu nu ai ce căuta în telefonul celuilalt, iar dacă vrei să cauți ceva, nu ai dreptul să faci scandal pentru ce ai găsit, pentru că tu ai căutat ceva, ai măcar tăria de caracter să suporți bănuiala.

La tiff, zilele astea, un domnișor mi-a cerut numărul de telefon. După discuții, chicoteli și una-alta i-am dat numărul meu de telefon, că deh, ce era să fac. O domnișorică mi-a reproșat printre dinți de la înălțimea orgoliului ei că „eu personal nu i-aș fi dat numărul de telefon, nu înțeleg cum de ai avut curaj!”. I-am explicat că nu mă poate viola prin telefon, că eu am numărul lui și dacă i-am dat numărul pentru a scăpa de el, atunci cu siguranță că nu îi voi răspunde. Telefonul mobil este un accesoriu opțional. Dacă dorești răspunzi, dacă nu – nu. Pe ecran vezi cine te sună, de aceea sunt tot mai puțini care te sună cu număr ascuns și tot mai mulți care nu răspund atunci când văd un număr privat.

Atât timp cât vezi cine te sună, ești liber să răspunzi, să lași să sune, să dai ocupat să faci ce vrei. Nimeni, absolut nimeni în lumea asta nu te obligă să răspunzi la telefon. Eu personal nu am probleme, dau numărul meu oamenilor, dacă nu vreau să le răspund le fac un semn și nu le răspund, după o vreme înțeleg ideea și nu mai insistă. E simplu.

Înțeleg pe de o parte paranoia femeilor atunci când dau numărul de telefon unui tip, sau a bărbaților care ar vrea să ascundă o aventură și dacă-i una disperată ai pus-o. Înțeleg și invidia că îi cere la aia numărul și nu ei, dar până la urmă, e decizia fiecăruia cui cere, dacă răspunde, sau dacă-și tatuează număru de telefon pe-o bucă. Dacă am chef răspund, dacă nu-nu. E atât de simplu !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.