Despre fotbal : catharsis

CATARSIS ({s} gr. katharsis „purificare”) 1. Cuvînt utilizat inițial de Aristotel pentru a desemna efectul de purificare a pasiunilor pe care-l producea tragedia asupra spectatorilor. 2. (în psihanaliză) Eliberarea, sub formă de emoție, a unei reprezentări refulate în inconștient și căreia i se datorează anumite tulburări psihice.

FÓTBAL s.n. Joc cu mingea practicat pe un teren de anumite dimensiuni între două echipe de câte unsprezece jucători, care pot lovi mingea numai cu piciorul sau cu capul pentru a o băga în poarta adversarului. [Var. futbol s.n. / < engl., fr. football < engl. foot – picior, ball – minge].

 

Fotbalul a ajuns în timp unul dintre cele mai iubite sporturi, reușind din nevericire să umbrească celelalte jocuri. Trebuie observată asemănarea lui cu teatrul: regizorul se transform în arbitru, actorii în jucători, companiile teatrale în federații, criticii în comentatori. Singurii oameni care rămân la fel, sunt spectatorii. Ei își păstrează locul pe scaune, admirând, amuzându-se și simțind fiecare moment ca și cum ar fi cel mai important. Discută mult timp despre, mult timp înainte și întotdeauna știu ce ar fi fost mai bine. Oamenii au fost educați de-a lungul timpului să fie atenți la alții pentru a învăța despre ei înșiși. Acest lucru se observă prin emoțiile pe care le au de-a lungul unei piese de teatru sau al unui meci de fotbal.

Fotbalul este bineînțeles un joc care pentru o masă mare a populației exprimă mai multe lucruri decât ar putea exprima o piesă de teatru. Acest lucru nu este discutabil, dar este de subliniat faptul, că în perioada elisabetană și teatrul și fotbalul au fost cenzurate, din nevoia de a arăta oamenilor că este nevoie de educație. Soldaților că nu distracția îi va face eroi, iar boierilor că această distracție îi ajută să pară mai importanți, mai ales în fața reginei, cât și în fața oamenilor de rând, care ajungeau să-I admire pentru acest lucru.

Emoțiile puternice despre care vorbea Aristotel în Poetica, făcând referire la tragediile grecești, vorbesc mai mult despre c ear trebui să simtă actorul, sau concluzia finală care ar trebui lansată la finalul tragediei. El totuși folosește cuvântul ca pe o metaforă, transformând toate aceste emoții puternice într-o purificare.

Inspirată din analogia practicii „purificării„ în întreaga medicină greacă veche (catharsis e termenul folosit în scrierile hipocratice pentru opreațiunea de eliminare a „umorilor„ trupului) atribuind de altmiteri fenomenului pomenit de definiția aristotelică a tragediei o valoare tămăduitoare care a și făcut-o cunoscută sub numele de „teoria patologică„ a purificării.

”Tragedia este imitația unei acțiuni alese și întregi, de o oarecare întindere, în grai împodobit cu felurite soiuri de podoabe osebit după fiecare din părțile ei, imitație închipuită de oameni în acțiune, ci nu povestită, și care stârnind mila și frica săvârșește curățirea acestor patimi” . Poetica povestește în cpntinuare despre folosirea muzicii în educație, unde melodiile caracterizate de autor au rolul de a purifica sufletele prin  înșiruirea pe care o execută asupra oamenilor.

„Unii oameni sunt mai stăpâniți de această pornire decât alții. De aceea îi și vedem, după ce și-ai lăsat sufletul pradă muzicii, potoliți de melodiile sacre ca și cum ar fi avut parte de o vindecare sau purificare„

„O asemenea prefacere se petrece în chip necesar în sufletul milostivilor, fricoșilor și al firilor pasionale îndeobște, în ceilalți, în măsura în care fiecare e înclinat spre asemenea sentimente. Toți însă, deopotrivă, încearcă un soi de purificare și o ușurare întovărășită de desfătare„

Aceste definiții pe care Aristotel le dă cuvântului catharsis în lucrarea lui Politicii , sunt mai mult decât deajuns pentru a revedea în ele spectatorii de sport în special cei de fotbal. Este vorba despre spectatorii de fotbal ai ultimelor secole, cei care se dedică atât de mult jocului care se petrece sub ochii lor încât se îmbracă asemenea lor, le învață biografia, imnul, istoria echipei, și trăiesc alături de jucători fiecare moment. Sentimentele sunt atât de puternice în ei, încât energia pe care o consumă este uimitoare. Într-adevăr, aici nu este întotdeauna vorba de o purificare, așa cum a folosit Aristotel termenul, dar el, fiind folosit ca o metaforă, poate fi înțeles sub mai multe forme.

Luând a doua explicație catarsisul văzut ca  eliberarea, sub formă de emoție, a unei reprezentări refulate în inconștient ar putea ilustra fotbalul bine, în general jocurile care se termină violent în tribune. Violența din tribune arată de fapt eliberarea emoțiilor, adunate, a nervilor, a bucuriilor, invidiei, etc. Toate acestea, încep a fi emanate pe parcursul unui joc de fotbal, reușind să facă publicul să se consume mai mult decât ar reuși un alt eveniment. Sentimentele pe care le adună doar privind acest joc, și emanarea lor pe parcursul jocului, cuvintele, gesturile, tot, spune despre publicul de fotbal ca este unul care trăiește la aceeași intensitate ca cel care joacă, pe spatele căruia stau mai multe mize.

Asta înseamnă fotbal. D-aia ne place. D-aia îl adorăm, ne batem și devenim fanatici. Aruncăm cu orice oriunde și ne  simțim deprimați când nimic nu iese.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.