Artista, pierce-ul și ardelenii

Sunt de părere că după îndeajuns de multe beri orice fată e artistă. Am observat în același timp că toți sunt mândrii de pierce-urile din limbă și după la fel de multe beri, la fiecare bliț limba cu pierce e afară. Nu cumva ca atunci când mă uit peste poze să uit că aveai pierce în limbă.

Am să vorbesc despre o artistă, nerenumită decât în propria ei baie atunci când face adevărate concerte. Nu are faianță în baie tocmai din acest motiv. Oamenii o cheamă la ei atunci când vor să renoveze baia. Trebuie să facă un duș, o serenadă, și adio faianță pe pereți. Să revenim la artista noastră. În valul ei de a se afrima în societatea din care face parte și care o renegă pentru că are ea niște kharma negativă (invidioșilor) s-a gândit să își pună pierce în limbă. Să fim înțeleși nu am absolut nimic cu pierce-u nimănui atât timp cât nu-mi fuți creierii cu asta.

Artista noastră vine într-o delegație anunțată în ardeal, unde sunt câinii cu covrigi în coadă, alcolul eftin și lumea prietenoasă. Pierce-u proaspăt găurit în limbă gângure ea pe limba ei diferite lucruri. La capitolul socializare mai greu pentru că nu am putut să confer musafirei noastre venită în ardeal un cerc îndeajuns de bun în care ea să se simtă bine, mai ales atunci când ea bea acidulat și alcool, care după cum bine știm este perfect atunci când ai limba umflată de parcă te-a înțepat o albină. Trecem peste.

În ideea mea de socializare aveam în plan o pițiponceală la mall, pentru că, așa cum se prea știe acolo lumea rezistă mai mult timp într-un mediu propice. Înainte de a merge la mall, artista noastră a zis că nu mai suportă și trebuie, dar trebuie, să scape de fierul ăla din limba ei. Am vrut să-i zic că de fapt e oțel inoxidabil, dar cine-s eu să o contrazic? Mă duc la salonu de tatuaje, îi scot ăia pierce-u din limbă și gata, mergem la pițiponcealăăă uraaa.

Ajungem în mall și eu deja aveam niște șoareci care începuseră să-mi roadă stomacul. Țin regim și nu mai mănânc kfc și mc, drept urmare orice alt fast-food e bine venit. Ajungem sus la mâncare și stomacul meu începe să se lăfăie știind că vine ceva bun. Mă uit la artista noastră și întreb : „vrei niște mâncare chinezească?”. Ea se uită la mine, face ochii mari și zice : „da, am o poftă de niște sushi de mor! ”. Eu să înnebunesc! Oare să-i zic fetei că sushi e mâncare japoneză? M-am gândit că vorbește la mișto. O duc la cele două gherete de mâncare chinezească, ea se uită flegmatic în vitrină apoi merge la kfc. No, ce să fac? Îmi iau rapid un pui cu cinci arome și fug să ocup o masă. Vine fata noastră cu un meniu imens de aripi picante și spune flegmatic: „voi ardelenii nu cunoașteți deloc adevărata valoare a bucătăriei chinezești. Cum să ai restaurant în mall și să nu ai sushi?”.

Adevărul este că artista noastră are dreptate. Noi nu recunoaștem adevărata valoare a fetelor care își găuresc corpul pentru 3 zile ca să se integreze mai bine în societate. Nu știm că la restaurantele chinezești trebuie să găsim mâncare japoneză și nu avem puterea de a socializa cu oameni care se uită urât la noi. Ce să-i facem, așa suntem noi ardelenii. S-au făcut filme pe tema asta. Până și Alecsandri a spus că nu e de mers în provincie că nu mai este civilizație. Pățăști, uneori și de două ori pâ zâ.

One thought on “Artista, pierce-ul și ardelenii

  1. Laurentiu

    eh lasa si tu nu o condamna pe saraca fata:)) omul din greseli invata:P btw si eu am pirs in limba:))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.